Frunze la câini

De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri şi de şoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.

Şi totuşi, pân-acum nu l-a simţit
Nicio ţipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Şi a călcat pe frunzele uscate?

De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine şi la frunzele uscate.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un melc în noapte –
printre frunzele uscate
sparge liniştea

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea frunzelor

Frunzele pică de singurătate,
Lăsând copacii să se-nveţe minte,
Ca anul viitor să le alinte
Şi când vor fi bătrâne şi uscate,

Nu să-şi păstreze seva pentru cele
Pe care le visează de pe-acum,
Ivindu-se pe ramuri, tinerele
Şi radiind de-al florilor parfum.

Să nu dea toamna, iar, pe primăvară,
Frunzele-i lasă pe copaci să-i doară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma ştiu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.

frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.

incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor

te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise

fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.

fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele lăsate în trecut

Stau nemişcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiş,
mai treci şi tu pe-acolo câteodată –
văd paşii tăi pe iarba din podiş.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.

Eu te aştept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foşnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.

Işi trece vântul mantia subţire
prin frunzele uscate din copaci,
pârâul între maluri, scos din fire,
stă abătut că ai ajuns dar taci.
Tăcerea ta îmi pare nesfârşită,
cuvintele nespuse mă rănesc,
privirile, trecute ca prin sită,
la mijlocul cărării se-ntâlnesc.

Din întâlnirea lor neprevăzută,
străfulgerat de-o rază de mister,
simt toate amintirile cum pier,
iar umbra ta se face nevăzută.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu cauţi răzbunare, frunzele uscate cad singure.

Lucian Haşa (25 august 2022)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze cu iubire

ntorci privirea şi vezi o minune,
Frunzele cad şi ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu paşi grăbiţi de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Şi-au regăsit liniştea în aşternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Păşesc uşor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-aşează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Şi stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revăşiţi de gânduri şi tainele iubirii
Şi văd c-acum viaţa-i la capătul durerii,
Dar nimeni şi nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranţa şi dragostea curată.

poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

mândră păşeşte
pe frunzele uscate
o vrăbioară

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Elegie de toamnă)

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad zilele din calendar precum frunzele uscate toamna...

Mihail Mataringa (2 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi frunzele uscate spânzurate de crengi au iluzia eternităţii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele lipsite de valoare ar trebui aruncate în vântul uitării ca frunzele uscate!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu pădurea

De la fereastra casei mele se vede pădurea;
Şi când bate vântul copacii-mi vorbesc.
Ieri, de exemplu mi-au spus că suferă de sete,
Eu trebuia să-i înţeleg mai bine ca oricine.

O pasăre mică a ciripit lângă mine,
Îmi aducea veşti
Despre frunzele arţarului din colţ,
Că erau certate şi s-au împăcat.

Oare ulmul şi-a curăţat crengile uscate?

Pe stejar nu l-am mai ascultat demult
Că şi-a pierdut frunzele
Şi nu ştiu cum se face,
Dar nu-i mai dau altele în loc.
E mai bătrân decât mine,
Însă el nu se sperie
Că i-a crăpat coaja
Şi-i plin de putregai.

Eu mă tem de fiecare rid
Ce-mi tulbură expresia feţei
Şi mă schimonoseşte-n fel şi chip.
De-ar creşte şi-n mine curajul
Ca-ntr-un copac!

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictare mută

E toamnă la fereastra mea sau dor
Ce picură mărunt, sâcâitor
Pe geamul dintre mine şi copaci,
Făcându-mi semn că-i toamnă? De ce taci?

Nu vezi că sufletul mi-e desfrunzit
De buze, ca un mire părăsit,
Ca frunzele răpite de un vânt
Unui copac? Nu spui niciun cuvânt?

Ce suflet copt în ochii tăi cei cruzi
Îţi face semn la geam şi nu-l auzi?
Nu-i toamna, vara încă n-a trecut,
E dorul meu de tine, surdo-mut.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casa din sat
parcă-ar fi părăsită
peste amintirea bunicilor
toamna aşezându-şi
frunzele uscate

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea inimii-mi

Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.

Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!

Am glumit, iubito, am întors puţin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud şi plin
Către învierea inimii-mi uscate!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta...

Frunzele îmi spun
despre tine
că eşti drăguţ
şi te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
şi pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorinţe
spuse în şoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că şi tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,
eu din viaţa ta
am plecat.
Distanţa dintre noi
m-a ucis,
că în a nopţii somn
te-ai închis.

poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorind în gânduri viitorul

Să-i pui mai mult amar decât dulce
în pasta hrănitoare a vorbelor
sclipiri jucăuşe face lumina prin colţuri
tăceri în oglinzile sufletului retrase.

Şi urme de lacrimi uscate
se văd cum coboară pe curbele feţei
lăsând pe pomeţi înseninată durerea,

dar nimic nu poate fi mai plin
decât surâsul dulce-amar.

Cât se mai poate răcori visător
înflorind în gânduri viitorul
lasă-l să împrumute din mine ce vrea,

şi-i pune steaua pe frunte.

Iar în cuvinte pune-i ruga
până-i intră definitiv în obişnuinţă.

lasă-i câte o mângâiere solară
cât suflarea unui descântec,

în timp ce focul arde cu flacără.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simţi în jurul tău suspine
Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Şi ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simţit că somnul ne desparte...

poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!