Nocturnă
Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nțeleaptă.
În jur văd numai porți și-n porți ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste față.
Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.
Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă și coboară,
De nu mai știu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.
Și peste tot o liniște ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-și linge-n somn trudit aripa
Și printre arbori vechi foșnește vântul.
Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Intru-n Sibiu livid, sătul de viață.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau față
Cu mortul care umblă prin cetate.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
Citate similare
Cântec pentru anul 2000
Vulturul ce rotește sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi și-atunci.
Mai aminti-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva,
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre stejari
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- poezii despre fluturi
- poezii despre ceas
- poezii despre Sibiu
- poezii despre Dumnezeu
Cântec pentru anul 2000
Vulturul ce rotește sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi și atunci.
Mai aminți-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salamul de Sibiu
Oh! salamul de Sibiu
Nelipsit e din meniu
La o nuntă sau botez,
Sărbători cu chichirez.
Este un salam select,
Însă are un defect:
De Sibiu sau de Bacău,
Este scump de-ți vine rău.
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărbători, poezii despre nuntă sau poezii despre botez
Peste care?...
Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!
Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?
Peste care amintire, să te-așez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre sfârșit, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre cărți, poezii despre amintiri, poezii despre admirație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moartea lupului
Sus, peste luna-n flăcări, nori grei își grăbeau drumul
Așa cum din incendii aleargă-n slavă fumul,
Și codrii erau negri, și-adânci în depărtări.
Mergeam tăcuți prin iarba jilavelor cărări,
Prin bălăria deasă și spinii-nalți și goi,
Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi
Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari
Lăsate-n hăituire de niște lupi hoinari.
Ne-am reținut suflarea ca liniște să fie
Și pașii-ntrerupându-i. Nici codru, nici câmpie
Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher
O jalnică sfârlează țipa prelung spre cer;
Căci vântu-urcat deasupra lumeștilor hotare,
Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare,
Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci,
Păreau că dorm pe coate în liniștile-adânci.
Nici un fior, când capul plecându-și-l ades
Hăitașul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces,
A cercetat nisipul, culcându-se; curând,
El, care niciodată nu a dat greș vânând,
Ne-a spus părerea-n șoaptă că semnele din tină
Vesteau grozave gheare și-ascunsa vizuină
A lupilor pereche și-a celor doi pui mici.
Ne-am scos din cingătoare cuțitele aici,
Și ascunzând puști lucii cu sclipătul de moarte
Pas după pas pornirăm dând crengile deoparte.
Trei dintre noi se-opriră și vrând ca ei să știu
Zăresc doi ochi deodată aprinși ca focul viu,
Și văd și patru forme ușoare și mlădii,
Ce dănțuiau sub lună, acolo, -n bălării,
Așa cum zburdă veseli, în orice dimineață
Ogarii, când stăpânul li se ivește-n față.
Erau la chip asemeni și-n joc la fel erau;
Dar în tăcere puii de lupi se zbenguiau,
Știind că, treaz aproape, și numai la doi pași
Doarme-ntre ziduri omul, cumplitul lor vrăjmaș.
Stătea-n picioare tatăl și, lângă un copac,
Lupoaica împietrită parea statuia-n veac
Ce-o adorau romaniiș crescând sub coapsa ei
Pe Romulus și Remus, străvechii semizei.
Pe labe-ntinse lupul se-așează și, cârlige,
Crispatele lui gheare jos, în nisip, le-nfige.
Pierdut se socotește, -ncolțit cum nu gândise,
Retragerea-i tăiată, potecile închise;
Atunci a prins puternic, cu gura-nflăcărată
Pe cel mai ager câine de calda beregată,
Și nu vrea să-i dea drumul din fălcile-i de-oțel
Deși potop de gloanțe treceau ca-n ciur prin el,
Deși c aniște clește, cuțite de văpaie
Se-ncrucișau, intrându-i adânc în măruntaie,
Decât în clipa-n care dulăul sugrumat,
De mult timp mort îi cade sub labe sfâșiat.
Abia atunci îl lasă și ne privește lupul.
Până-n prăsele-nfipte cuțitele-n tot trupul,
Îl țintuiau de iarba scăldată-n al său sânge;
Puști l-împresoară-acolo și-n cerc sinistru-l strânge.
El tot ne mai privește și somnul vieții-l fură,
Lingându-și negrul sânge ce-i înflorea pe gură,
Și, fără să încerce de loc a ști cum piere,
El ochii mari și-nchide și moare în tăcere.
poezie celebră de Alfred de Vigny
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre somn, poezii despre păduri, poezii despre nisip, poezii despre negru sau poezii despre foc
Trenul
Cum spuneam,
Trenul trece prin capul meu
Și prin capul prietenilor mei.
Are vagoane dichisite și simetrie corectă.
Cum spuneam,
Gara se află pe partea dreaptă sau, după caz
Pe partea stângă
Dar, tot așa, cum spuneam, trenul are o distincție aparte
De fiecare dată după tren galopează un cal
E un cal de paradă cu pantofii murdari și cântă când
galopează.
Cum spuneam, mă uit la voi ce atenți sunteți
Când eu debitez prostii despre trenuri
care trec prin cap
și cai care aleargă cântând.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre cai, poezii despre încălțăminte, poezii despre prostie, poezii despre prietenie sau poezii despre gări
Steaua răsărită pe poteca celebrităților din Sibiu (oraș eminamente cultural si european) mi se pare unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au putut întâmpla. Ideea că plimbându-se prin acel "picior de plai" al Sibiului, spectatorii nu numai se vor plimba, dar și vor alerga din teatru în teatru ca să aplaude și să se bucure de stelele firmamentului teatral, în cautarea "gurii de rai" pe care o reprezintă fiecare spectacol mă încântă peste măsură!
citat din Gigi Căciuleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre teatru, citate despre stele, citate despre Sibiu, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre rai, citate despre plimbare, citate despre picioare sau citate despre oraș
Ora a treia am avut geografia. Și eu care credeam că geografia e cine știe ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte ușor! Geografia este știința despre pământul pe care trăim noi, despre munți, mări și oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept și întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu așa ceva, dar am crezut că e cine știe ce poveste sau născocire. Acum însă se știe sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, și că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii și animalele și tot ce se află pe pământ, și iată de ce vietățile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta și-și închipuie că merg așa cum trebuie; pentru că, nu-i așa, dacă lasă capul în jos și se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalță capul, văd cerul. De aceea li se pare că și ei merg cum trebuie.
Nicolai Nosov în Vitea Maleev la școală și acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre animale, citate despre știință, citate despre zoologie, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre ore sau citate despre ocean
Ceață
Un poet privește de la fereastra etajului 10.
Prin fața geamului său stoluri de păsări
taie cu aripile ceața,
halucinant o desfac în fâșii.
"Ce minunat! exclamă poetul.
Să vezi atâtea păsări
zburând în fața ta
prin ceața acestei dimineți!
Pare că ferestrele
sunt hublourile unei nave,
iar păsările negre -
valuri care curg, curg,
în flux și reflux.
Luați-mă și pe mine cu voi,
păsări ce răzbateți prin ceață!"
Iar glasul lui se amestecă
cu țipetele de păsări
care curg, curg...
De partea cealaltă, peste drum,
în fața zborului dezlănțuit
vede spitalul cenușiu,
cu ferestre, multe ferestre,
luminate de o lumină artificială bolnavă,
aburite de răsuflări bolnave,
de spaime și dureri
ale unor ochi muribunzi,
care se văd prin ceață.
O altfel de ceață,
care tulbură
perdeaua insesizabilă dintre viață și moarte.
Jos, străzile - un furnicar.
O cerșetoare cântă aceeași litanie,
din minut în minut,
obsesiv,
și-un clopot o îngână, cu dangătul
înecat de-atâta ceață:
"Un bănuț, domnule!
Un bănuț, doamnă!"
Pe lângă ea viața trece nepăsătoare,
grăbită,
într-un sens haotic,
ca un stol mare de păsări
cu aripile legate prin ceața densă, densă:
mașini claxonând într-o goană infernală,
oameni mergând grăbiți spre serviciu,
mame cu copii de mână,
pe care-i târâie pe un drum
ce pare că nu e al lor,
doi îndrăgostiți ce se sărută
în văzul tuturor,
două adolescente cu căști în urechi
ce traversează râzând
pe culoarea roșie a semaforului...
Și pentru prima dată
poetul simte frigul acestui spațiu de jos,
un spațiu intermediar
între zborul în valuri al păsărilor
și spaimele ochilor bolnavi
pe care îi vede prin geamurile aburite
ale spitalului.
Pentru prima dată,
nu se mai recunoaște,
nu mai știe cărui spațiu aparține,
în timp ce aripile-i tremură, legate,
și tulbură cu fâlfâirea lor ușoară
perdeaua insesizabilă
dintre viață și moarte...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre boală, poezii despre zbor, poezii despre spaimă, poezii despre poezie, poezii despre medicină sau poezii despre lumină
"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pompieri, poezii despre nori, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe
Rondel de Anul Nou
La mulți Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea
Pentru locuitorii din Cetate,
De peste tot cât ține zarea.
Când s-apropie Sărbătoarea,
Prin orașe și prin sate,
La Mulți Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea.
Ea Universul îl străbate
Și de prisos este-ntrebarea,
Dacă și-n străinatate
A ajuns la timp urarea,
La Mulți Ani cu Sănătate!
Sibiu 05.12.2015
rondel de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre sănătate, poezii despre sat, poezii despre oraș sau poezii despre Revelion
Silentium nocturn
Taci, să s-audă noaptea care vine!
Taci, să s-audă pasul ei sfios!
De-acum începe-alt glas să cânte-n mine,
De-acuma glasul tău e de prisos.
Tăcere! Numai noaptea să cuvânte!
Ea singură cu glasul ei sonor!
Tu stai și-ascultă-n pajiște ce vânt e,
Ce vânt însângerat, prevestitor.
Nu te mișca! Să nu cumva să scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care îl aud tot mai aproape
Și tot mai clar, mai fără de-nconjur.
Nu tulbura cu sunetele tale
Această gravă muzică de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umărul adus.
Mai bine taci în noaptea care vine
Și-n care-atâtea patimi mari se nasc.
Din nepătrunsa, larga-ntunecime
Nu poți să știi ce noi dureri mă pasc.
Iubito!-n noaptea asta-mpărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre sunet sau poezii despre naștere
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre ploaie, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre stele sau poezii despre mâini
Monosilab de... toamnă sibiană (parodie după George Bacovia)
Toamna la Sibiu
Vine cu alai
Iar.
Încep s-o descriu
Cu un guturai
Clar!
Plopii cei înalți
Frunze pe pământ
Cern
Și-astfel despuiați
Poartă un veșmânt
Tern.
Pe-asfalt și cărări
Frunzele-au format
Stoc,
Zacusca-n cămări
A și căpătat
Loc.
Lângă tomberon
Gunoaiele munți
Zac,
Ș-apoi peste tot
Noaptea câinii nunți
Fac.
Hingher e-un cuvânt
Care-i din limbaj
Scos.
Câinii latră-n vânt
Rod cu mult curaj
Os.
*
Chiar în Sub Arini
Turmele de oi
Pasc,
De optimism plini,
Speranțele-n noi
Nasc:
S-avem fotbaliști
Ce spun hotărât
Da!
Printre microbiști
Să-nfloare-un cuvânt
"A"!
CSM să fii
Pentru Sibiu
Sol
S-aud, deși-i plin,
Pe Municipal
Gol!
Și nici un chibiț să
Nu mai întrebe
"Ce,
Drumul vostru stă
Numai între B-
C?
*
Parcă simt în nări
Al pastramei gust
Fin.
Merg pe trei cărări
Că mi-au dat un must
Vin!
Și într-un troleu
Aș vrea ca să mă
Sui,
Însă nici un Teu
Doamne iartă-mă
Nu-i,
Căci înșiruiți
Pe-un larg bulevard
Stau,
Că-s oameni grăbiți
Ei însă habar
n-au
Iar când s-au pornit
Îți vine să te
-nmoi
Cinci dej-au oprit
Însă nici un Te
2!
Am s-o iau pe jos.
Gropile-s de ploi
Lac,
Eu sunt curajos
Și-n gropile noi
Pac!
Mă mai țin de-un pom
Da-n mâini mi-a intrat
Spin,
Cuie, ac, piron.
Pomu-i afișat
plin...
*
În culori pastel
Toamna prin frunziș
Bea,
Cerne-ncetinel
Sus la Păltiniș
Nea!
Iarna imprudent
anotimp bizar
Trosc!
Iar pentru student
Fără numerar
Pleosc!
Examene-ncep
Bursele dispar
Vai!
Baruri, discoteci
Și alte plăceri
N-ai!
Căldură la curs
Sau pe la cămin
Ioc,
Gândului-i dăm curs
"Vrem să auzim
Foc!"
Poate-i mistuim
Pe cei care legi
Scot,
Nu ca să trăim
Nici să înțelegi
Tot.
Taxe-au născocit,
Bursa ne-o ciuntesc
Mult,
Ne-au nenorocit
Numai ei trăiesc
Slut.
Pensioara lor
Pentru șapte guri
E,
Că dorm binișor
Iar tu poți să-njuri
De...!
Remeși, năstăsești
Și alți iliești
Stop!
Vrem la București
Ș-altfel de ciocoi
Pop!
parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curaj, poezii despre înălțime, poezii despre troleibuze sau poezii despre studenție
Acum, când încă zorii nu-s...
Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire și o primesc (știți voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină și beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun și în singurătate, să nu îi fie prea urât și-n liniștea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare și de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porți închise unde bat atâtea suflete-n neștire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus și să-mi aduc de ele-aminte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre singurătate, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Apoi sfânta Duminică a dat și ea drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană până la Mănăstirea-de-Tămâie; și i-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe, și cu puii tot de aur, ca să-i prindă bine la nevoie; și apoi a dat-o pe seama ciocârlanului, care îndată a și pornit, șovâlcâind. Și când ciocârlanul pe jos, când drumeața pe sus, când ea pe jos, când el pe sus. Și când biata drumeață nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci îndată ciocârlanul o lua pe aripioarele sale și o ducea. Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncen, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să-i înghită; despre a cărora lăcomie, viclenie și răutate nu-i cu putință să povestească limba omenească.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre zile, citate despre spaimă, citate despre sfinți, citate despre răutate, citate despre păduri, citate despre gură sau citate despre greutate
Mai e puțin pînă-n seara lumii
Doamne, mai e puțin pînă-n seara lumii
Și încă n-am făcut nimic pentru Tine.
Atîta dragoste în inimă-mi coboară,
Cuvînt și faptă voi găsi pentru slujire?...
Aș clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porți deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-așteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfînt
Minunea m-atrage-așa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămînt
Aș săpa o fîntînă
Cu limpezi izvoare curgînd într-o pace
Deplină
Ca și cum apa ei
Ar putea să-Ți fie-alinare
Pe drumul fierbinte spre cruce
Ca și cum stropii ei
Ar putea să mai strige-acel strigăt
"Mi-e sete"
Dar, Doamne,
Am auzit de apa vie
Din fîntînile cerului
Cu cumpenele lor sprijinite de stele
Și nu mai știu decît s-aștept
Să-Ți văd iubirea oglindită-n ele
Aș aprinde o lumină
De parc-aș mai putea cu ea
S-alung întunericul din noaptea trădării
Să fac să se vad-adevărul
În pridvorul roman
În care Pilat
În loc să-și spele conștiința
Își spală mîinile...
Aș aprinde o lumină
Și-aș pune-o la răscrucea rătăcirilor
Acolo unde bîjbîie lumea
Neștiind încotro...
Dar, Doamne,
Am auzit de-o țară a luminii
La Tine sus, în care heruvimii
Te laudă zburînd printre jerbe de stele...
Și de atunci mă tot întreb
Ce lumină să-Ți aprind aș putea?
Poate doară
Inima mea...
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre seară, poezii despre promisiuni sau poezii despre pace
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre stânci
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre copilărie