Am pierdut un gând. Îl caut cu lumânarea în labirinturile minţii.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea plânge. Ştie că moare.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul la început de cale are nevoie de susţinere, de protecţie, precum lumânarea arzândă de nişte rafale aiurea de vânt, care se stăruie să-i stingă flacăra.

aforism de Mihai Cucereavii (10 februarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

gând

Gândul – rodul Raţiunii.

definiţie aforistică de Mihai Cucereavii (3 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căutat norocul printre străini şi l-a pierdut pe cel de acasă.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vine cu idei străine, şi-a pierdut mintea pe de-a-ntregul.

aforism de Mihai Cucereavii (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut paradisul cu lumânarea.

Ancelin Roseti în Împăierea lumii, Maestrul cu botniţă (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zburat gândul din cap ca pasărea de pe gard. A fost şi nu mai e. Sunt disperat, nu mai ştiu unde să-l caut. Rog găsitorul să mi-l restituie. Ofer recompensă materială generoasă.

Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-ai plecat, Românie?!

Unde-ai plecat, Românie?!
Te caut de-o viaţă, cu ochiul meu mut,
Trecutul mocneşte sub glie
şi pare că totu-i pierdut.
Unde se află urmaşii,
acestui popor daco-get?
Popor mai străvechi ca incaşii,
ce suflă pierdut şi incert.
Unde să caut, să îl regăsesc
al tău interior de tezaur?
El, azi, e pierdut în lumesc
şi tace, ascuns, într-un corp de centaur.

poezie de Liviu Reti (12 iunie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblam

prin cotloanele minţii
labirinturi şi unghere întune
coase când am dat
peste o amforă
era prăfuită ca un gând
am vrut să văd dacă nu-i vreun duh
pitit în logica viselor
privirea alunecă pe lumina
din interior
un fum iese alene ca o depresie
îmi croieşte un gând
caut cuvântul împlinit
duhul se uită la mine
aşteaptă să zic ce-ar trebui să spună
un căutător de întâmplări fericite

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitate

Este musai
să despicăm
cu ascuţişul fin
al privirii
cu trezvia
sufletului curat
şi luciditatea
laserului minţii
labirinturile lumii
de azi
să citim
îndărătul cuvintelor
rostite cu inflexiuni
cifrate ale vocii
şi să descoperim
în miezul faptelor
măsluite
şi derulate
fără noimă
oglinda pură
a unor tertipuri
aparent banale
în realitate
greşeli desăvârşite.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea ţine lumânarea experienţei, dar trebuie să iei lumânarea şi să mergi singur.

citat din Lauren Kate
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mă vei mai găsi înseamnă că am uitat să te mai caut cu lumânarea! Reciproca, valabilă!

aforism de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAUT...

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.

Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!

Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut zeci

de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeaşi teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
şi
şi simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroşate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banţa îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea să m o r i
Şi eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneţi pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Şi aşa a fost.

- Naşule, uite-o, lumânarea...
Şi a dat din cap că e bine.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Un gând ciudat ca o reptilă
Se furişează-n aşternut
Ingheaţă inima in mine
Temându-mă că te-am pierdut

Si-ar fi păcat atâta noapte
Sa-ntindă aripi peste noi
Găsindu-ne atât de singuri
Neimpărţind un pat in doi

Ascult la paşi ce trec pe scară
Si uşa vreau să o deschid
Si este cred intâia oară
Când simt că gându-a obosit

Atât de grea e aşteptarea
Maşini pe drum se duc si vin
S-a stins in sfeşnic lumânarea
Luând cu ea şi un suspin.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În colectivitate eşti în securitate.

aforism de Mihai Cucereavii (3 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!