O traducere este proastă atunci când e mai clară, mai inteligibilă decât originalul. Asta dovedeşte că n-a ştiut să păstreze ambiguităţile, că traducătorul a tranşat: ceea ce este o crimă.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre originalul unei poezii geniale şi o traducere proastă a ei este ca cea dintre trilurile unei privighetori şi croncănitul unei ciori.

aforism de George Budoi din Traduceri şi traducători (1 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citesc o poezie sau un aforism şi în traducere şi în original, bucuria este dublă, pentru că în original găsesc nuanţe pe care nu le surprinde traducerea, iar în traducere nuanţe pe care nu le conţine originalul. Iar când fac eu însumi traducerea, bucuria este şi mai mare, pentru că pun în ea o parte din mine.

aforism de George Budoi din Traduceri şi traducători (15 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducerea unei poezii este un lucru delicat. De regulă, traducerea este mai slabă decât originalul: vai de traducător!; uneori, foarte rar, traducerea este este mai bună decât originalul: vai de autor!

aforism de George Budoi din Traduceri şi traducători (5 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

credinţă

Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă.

definiţie clasică de Emil Cioran în Caiete
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând nu poţi cădea mai jos decât atunci când îţi pare rău după îngeri..., poate doar atunci când doreşti să te rogi până la lichefierea creierului.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Pop Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

O naţiune se stinge atunci când nu mai tresaltă la sunetul fanfarelor. Decăderea este moartea trâmbiţei.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este atâta crimă şi poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demenţă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-şi găsească o modalitate proprie de viaţă, aşa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma aşa-zisei lui libertăţi suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturală.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isprăvile cele mai odioase ce i se pun în cârcă demonului ne apar, în efectele lor, mai puţin dăunătoare decât sunt temele sceptice când încetează a mai fi un joc şi devin o obsesie. A distruge înseamnă a acţiona, a crea în răspăr, adică într-un mod cu totul special, a-ţi manifesta solidaritatea cu ceea ce este. Ca agent al nefiinţei, Răul se inserează în economia nefiinţei, este deci necesar, îndeplineşte o funcţie importantă, chiar vitală.

Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este ceea ce fac alchimiştii. Ei ne arată că, atunci când ne străduim să fim mai buni decât suntem, tot ce ne înconjoară devine, de asemenea, mai bun.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o fiinţă mai umană decât românul. Asta e nenorocirea.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate iubi decât o fiinţă care amestecă o delicateţe bolnăvicioasă cu impulsul spre crimă. Să te rănească o rază şi să te răsfeţi în abator!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În relaţiile dintre fiinţe, nu există decât o crimă: crima indiscreţiei. A insista, în orice privinţă, e un semn rău. Ce bădărănie în profunzime!

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai original decât ţăranul.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu dovedeşte mai bine cât de mult a decăzut omenirea ca imposibilitatea de a găsi fie şi un singur trib la care naşterea să mai provoace doliu şi bocet.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formaţi la şcoala veleitarilor, idolatri ai fragmentului şi ai stigmatului, aparţinem unui timp clinic în care numai cazurile contează. Ne interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atrage doar faţa sa nevăzută.

începutul de la Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului de Emil Cioran (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate marile binecuvântări ale vieţii sunt o sursă de nelinişte şi nicicând nu dă omul dovadă de mai puţină înţelepciune încrezându-se în soartă decât atunci când aceasta este foarte bună;pentru păstrarea prosperităţii este nevoie de altă prosperitate, şi în locul rugăciunilor care s-au împlinit trebuie să facem alte rugăciuni. Căci tot ceea ce vine adus de întâmplare este instabil, şi cu cât mai sus se va înălţa, cu atât este mai predispus la cădere. Mai mult decât atât, ceea ce stă să cadă nu aduce nimănui plăcere;prin urmare, foarte tristă, nu doar foarte scurtă, trebuie să fie viaţa celor care caută să câştige cu multă trudă ceea ce trebuie să păstreze şi cu mai multă trudă. Muncind din greu dobândesc ceea ce vor şi plini de nelinişte stăpânesc ceea ce au dobândit;în vremea aceasta nu ţin nici o socoteală a timpului, care niciodată nu se va mai întoarce. Ocupaţii noi vin să le ia locul celor vechi, speranţa incită la o nouă speranţă, ambiţia-la o nouă ambiţie.

Democrit în Euthymia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred să existe plăcere mai deplină decât să calci în picioare ceea ce ai adorat.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul cel mai francez este al XVIII-lea. E salonul devenit univers, e veacul inteligenţei dantelate, al fineţii pure, al artificiului plăcut şi frumos. E şi veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru petrecerea vremii.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!