Fraza a fost scoasă din context. Încercarea de a o introduce înapoi s-a soldat cu un eşec, locul ei fiind imediat ocupat de alte cuvinte. Rămasă pe dinafară, îşi pierdu în cele din urmă orice sens şi fu dată uitării, pierzându-se în noianul de citate rămase fără stăpân.

Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noianul meu...

Din noianul de cuvinte, de priviri
De oseminte,
Din noianul de lirisme, de atingeri
Şi-aforisme...
Din noianul de cadrane, de impresii
De icoane,
Din noianul de-aberaţii, de poveşti
Şi-articulaţii...
Cu ceva eu m-am ales, din noian,
Şi-am înţeles,
Ce iubesc în mare parte, dupa mine,
Ca la carte...
Tu, eşti noi... anul meu aparte!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat, în faţa ofiţerului stării civile am spus "da", însă declaraţia mea a fost scoasă din context şi s-a interpretat că sunt de acord cu căsătoria.

aforism de Aleksandar Baljak, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sărit din avion fără paraşută, spunându-şi că, în definitiv, încercarea moarte n-are...

aforism de Mihail Mataringa (22 iunie 2017)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soldat obişnuit îşi va putea construi un imperiu, dar în cele din urmă îşi va întâlni soarta...

citat clasic din Nostradamus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se duse pe apa sâmbetei când îşi pierdu averea într-o zi de marţi.

Mihail Mataringa (2 octombrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post-modernismul, la fel ca şi toate celelalte "curente", va deveni "vechi" şi în cele din urmă va dispărea în negura veacurilor... Vor rămâne valorile, ele şi numai ele, dincolo de orice îngrădiri, dincolo de orice clasificări arbitrare...

Mihail Mataringa (13 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a furat inima. În locul inimii rămase un gol.

aforism de Mihail Mataringa (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte. Autorul citeşte cu patos din lirica sa, înduioşând asistenţa până la lacrimi. Criticii pezenţi fură şi ei copleşiţi de emoţie, iar autorul însuşi, nemaiputându-se stăpâni, începu să plângă în hohote, întreaga atmosferă devenind astfel greu de exprimat în cuvinte. Seara se sfârşi într-o tristeţe generală şi toată lumea părăsi locul în tăcere, lăsând în urmă fantoma bietului poet, care, topit de durere, dispăru fără urmă...

Mihail Mataringa (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele din urmă a reuşit să fie cel dintâi.

aforism de Mihail Mataringa (5 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a refugiat în bibliotecă, dar, fiind analfabet, a fost declarat "persona non grata...".

aforism de Mihail Mataringa (4 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi pe câmpurile celor mai sângeroase bătălii vor răsări, în cele din urmă, flori!

aforism de Mihail Mataringa (7 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul s-a închis în sine însuşi. Acolo dădu peste aforistul din el, care-l dădu imediat afară.

aforism de Mihail Mataringa (30 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete în revers

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Şi zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanţa ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanţa vrăjită,
s-aşază rănite în suflet şi plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămaşi fără soţ după noi,
destinele noastre, uitate afară,
rănite pângeau, să venim înapoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
regretele încă mai plâng pe-nserat
cu lacrimi căzute din frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wallace Fennel: I-ai spus profesoarei tale de geometrie că e o cretină?
Veronica Mars: Chestia asta a fost complet scoasă din context. Dă-mi să văd.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară

poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea din suflet

singurătăţile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare îşi ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par nişte caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit

şi totuşi

în cele din urmă
un singur supravieţuitor
va ieşi din cetate
ca o zi de primăvară.

poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.

Geo Bogza în Privelişti şi sentimente (1972)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi omenirea îşi doreşte cu ardoare să afle despre existenţa altor forme de viaţă decât cele de origine terestră, cred totuşi că revelaţia faptului că nu este ea "buricul" Universului îi va provoca un sentiment de frustrare... Din acel moment, omul îşi va pierde poziţia de stăpân absolut şi va trebui să se mulţumească cu aceea de co-locatar al unui spaţiu suficient de generos pentru a putea găzdui, în bună pace, felurite alcătuiri de viaţă...

Mihail Mataringa (6 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când maimuţa s-a transformat în om, nu s-a gândit că se va întoarce înapoi în junglă...

aforism de Mihail Mataringa (24 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!