Tristeţea nu e plictiseală.

Dostoievski în Demonii (19 mai 1872)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

tristeţea mea umblă peste tot,
prin oraşe de provincie
uitate de timp,
prin târguri şi sate de munte,
prin munţii cu creste cărunte,
prin constelaţii
pierdute în haos
şi nu-şi găseşte repaus...

tristeţea mea - floare de lotus,
tristeţea mea
cu care mă pierd în azur,
tristeţea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă laşi,
de ce mă mai chemi?

tristeţea mea - cerşetor zdrenţuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?

nuanţa de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă să fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veşnicind,
logodiţi în astral,
un blestem ancestral...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai înăbuşitor decât simetria. Simetria este plictiseală, chintesenţa jalei. Disperarea cască. Există ceva mai teribil decât un iad de suferinţă – un iad de plictiseală.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea plictiseală

vine după plictiseala obişnuită
când vrei să faci ceva şi nu ştii ce
dar nici nu-ţi doreşti să te implici
nu te înduri să începi ceea ce ştii
sigur că nu o să termini te gândeşti
să scrii versuri cu elan fierbinte
arunci la gunoi tainicele ratări calm
pentru un ochi necunoscător pierdut
pe un perete toropit de plictiseală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

Tristeţea a venit tiptil,
S-a aşezat ca o rugină,
Umbrind şi pata de lumină
Din adevărul inutil.

Tristeţea m-a privit duios,
Fără să-mi ceară explicaţii,
De la ghişeul "informaţii"
Zâmbea un soare caraghios.

Tristeţea-a mai rămas o zi
În visu-acela imprudent,
Un clandestin antrenament
Între-a uita şi a iubi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa tristeţea

Dacă vei lăsa tristeţea
Să-ţi umbrească sufletul,
Îţi vei pierde tinereţea,
Îţi vei scurta umbletul.

Din start alungă tristeţea.
N-o lăsa să odrăslească.
Îţi aduce bătrâneţea,
Viaţa tinde să sfârşească.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost multă vreme îndrăgostit de tristeţe, deci în stare de păcat. Căci tristeţea este un păcat împotriva speranţei. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristeţea este exact asta, vorbesc despre tristeţea pe care o iubim, pe care o cultivăm, pe care o savurăm.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipele de nefericire omul îşi caută şi îşi găseşte de obicei o mângâiere, legându-şi tristeţea de tristeţea altora...

Milan Kundera în Gluma (1967)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţe

Pe un taler e veselia.
Pe celălalt, tristeţea.
Tristeţea este mai grea.
De aceea veselia
Se înalţă mai sus.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

De-aş avea puterea
Aş fugi cu toată
Tristeţea din lume
Aş lua şi ura

Curiozitate morbidă
Aş pune-o in buzunar
Avaria sub pălărie
Să-mi imbogătească pleata

Şi voi fii cel mai fericit
Din această lume
Ştiind că oameni
Sunt fericiţi

Fără mănie, ură, avarie
Şi eu cu tristeţea
Imbătând-o cu curiozitate
Să mă intrebe năucită

De ce sunt fericit
Când toată e in mine
Şi zâmbesc de o ucid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straturi de tristeţe

Tristeţea aristocrată, spleen-ul,
Cu sângele, complice,
Pregătesc forme de protest
Radical în Piaţa pavată
Cu evenimente sângeroase
A Circumvoluţiunii

Tristeţea de consolare
Închizând pentru inventar,
Fiecare eşec în dragoste
A ieşit la fix, bob numărat,
Rar aşa gestiune a dezastrelor
Ca magazia din inima mea

Tristeţea socială
De la o chenzină la alta
Ce te-mbrânceşte
În prima cârciumă sordidă
Împroşcând cu sudalme ficatul
Şi contrafăcute spirtoase

Tristeţea ambientală
Lăsându-te fără oxigenul
Inhalat de maşini furioase,
Mai ales de cele conduse
De femei cu plămânii debordând
Peste corsete cu volănaşe

Tristeţea fizică
Aidoma acestei gute slute
Ce-mi ordonă mersul târâş,
Alimentând mila publică
E trist, e nefiresc de trist
Rimă carnală pentru Christ

Tristeţe resemnată de boem
Calmată, periodic, c-un poem...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...

În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.
E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc, dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

Tristeţea mea o port pretutindeni,
Ea mă acoperă ca o mantie demodată,
Când ieşim în oraş, eu şi ea am putea părea
Doi soţi care nu s-au iubit niciodată.
Tristeţea mea e ba pământul, ba cerul,
Iar eu, împingând-o înainte sau ţinând-o pe umeri, sunt deopotrivă Sisif şi Atlas.
Pe cât de inutile sunt eforturile celui dintâi,
Fără eforturile celui de-al doilea, universul însuşi s-ar ruina.
E necesară atunci sau nu tristeţea mea?
Ştiu doar că pe unde trecem, lasă urme adânci,
Pârjoleşte câmpiile şi seacă fântânile,
Să dea de veste în lume că acolo s-a purtat un război,
Unde învinsul din mine a şi murit deja.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea nu îţi este duşman. Ea îţi arată ceea ce nu eşti, pentru ca tu să ştii când nu trăieşti Ceea Ce Eşti. Dacă o priveşti în acest fel, tristeţea te poate purifica.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală: tautologie cosmică.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără poze ar fi o plictiseală.

Lucian Haşa (15 decembrie 2019)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!