Armistițiu
Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Și-aș vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze, cu sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o pușcă, eu să-ți întind o mână,
Ca să ne dăm iubirea și timpul înapoi.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E MOARTEA ÎN SĂRBĂTOARE?
La sfârșit de săptămână,
Ceva-n mine mai mult moare,
Și în zi de sărbătoare,
Moartea mai primește-o mână.
Ce război fără odihnă,
Iadul nici duminici n-are,
La rai poarta-n renovare,
Viața nu mai are tihnă!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca scrisul
Oricât ați vrea să scrieți ca Robu, e-n zadar...
Și eu aș vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... și de-aia scriu cum n-o faceți voi...
La fel cum să trăiți, sunt sigur că n-ați vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veșnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viața, mult mai greu...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refuz
În iubire și-n război
Totul trebuie să fie
Împărțit numai la doi
Și-nmulțit măcar cu-o mie.
Ce maxim gândesc la tine,
Ce minim te pot avea
Și ce rău mă simt când bine
Spun că fac și cred și-aș vrea...
Dau pacea mea pe un război
În care totul e confuz,
Primesc o clipă cu noi doi
Și veșnicia o refuz.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre steaua mea
Rădăcinile mă țin legată
N-am puterea să mă smulg și-aș vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?
Aduceți un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc și-aș vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?
Aduceți-mi o secure lată
Să ciopliți din mine toți aș vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?
Aduceți-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aș vrea,
Că de-un veac tot ard deși sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?
Aduceți-mi un potop de stele
Veșnicia s-o împart aș vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?
poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
APĂRĂTORUL MORȚII
Trimite, Doamne, moartea în concediu,
Că niciodată-n viață nu i-ai dat
Măcar o zi de tihnă sau remediu;
De rușinoasă n-a solicitat.
Dar vrea, sunt absolut convins că vrea
Măcar un secol, două într-un mediu
În care să-și trateze boala grea...
Ce e la Tine, Doamne, un concediu?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
și-aș vrea să rătăcesc în nemurire undeva
C-am obosit
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunarea de luni
Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau să mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Și tăcerea ce mă-ngână...
Ca izvorul din fântână,
Setea mută din țărână...
Stau să zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe față... o săptămână.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcând
Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține să ți-o sărut, nici mort.
Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
Să mai oprești o gură de măr și pentru mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mână de ajutor
Tu nici nu știi ce să mă-ntrebi
Când îți dorești ca să te mint
Și tare-aș vrea să te alint
Dar am și ai prea multe trebi.
Nu vezi că suntem ocupați
Cu fel și fel de boroboațe
Și că secundele-astea hoațe
Ne țin așa de mult legați?
Dar dac-o fi să te-ntâlnesc
La un sfârșit de săptămână
Te rog să nu-mi ceri nicio mână
Căci sâmbăta eu nu muncesc.
Sunt altruist de ziua șaptea
Pot oferi drept ajutor
O lene care mi-e de mor
În fiecare zi și noaptea.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E timpul să-ți scoți zâmbetul de la naftalină. E timpul să te bucuri ca un copil; e timpul să te oprești un moment și să apreciezi frumusețea din jurul tău; e timpul să spui mulțumesc și să strângi în brațe. E timpul să să ai un moment și pentru sufletul tău; nu cumva ai cam uitat de asta? O zi plină de fericire îți doresc!
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"
De-aș fi găsit în standuri cartea
Eu aș fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.
Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preț de librărie
Și pentru că-i știam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.
Citind-o, nu de circumstanță,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezață
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.
Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar și editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".
Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aș vrea să-l minimalizez.
Și-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud și să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.
Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să își apropie iubirea
Și sufletul de Dumnezeu.
Să stea acolo zi și noapte
Ca și epava unui vis
Și fără grai și fără șoapte
Pierdut o lună în abis.
Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-aș vrea
Și-aș vrea să-ți fiu nemărginire,
Eternitate de iubire,
Simfonie, lumină caldă,
În sufletul meu fericirea să ardă
Cu flăcări albastre de dor și iubire,
Dorită, secretă nemarginire...
poezie de Elena Vlădescu
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihologii au constatat că oamenii sunt mult mai fericiți în timpul războiului decât în vremurile de pace. În timpul războiului, viața lor este incitantă. În vreme de pace par să se plictisească. În timp de război, dimineața devreme sunt în căutarea ziarelor, ascultă radioul. Se pot petrece lucruri foarte departe, dar ei sunt incitați. Ceva din ei simte o afinitate.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din somnul fix
Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Și-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.
Dar voi suna și dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care și departe
Și dincolo de vreme te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e zâmbetul din sufletul omului.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sunt obosit
Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar știut.
Sunt obosit de Viața ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.
Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârșit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.
Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!