
Când eşti în haita lupilor, trebuie să urli ca lupii.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Citate similare
Între lupi, trebuie să urli ca lupii.
Nikolai Virta în De unul singur
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eşti şi mai mârşav să râzi cu hienele decât să urli cu lupii.
citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dracula: Lupii au fost tot timpul animale politice. Nu numai în fabule. Dar, spre deosebire de haita oamenilor, lupii respectă spiritul de haită.
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trăieşti cu lupii, urli ca lupii.
proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine intră în haita lupilor se sălbăticeşte.
citat din Giovanni Verga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre luna plină-
haita lupilor urlând
înfometată.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita şi democraţia
Când într-o haită, dragii mei,
Lupii se sfâşie-ntre ei
Pentru supremaţie,
Spun: "E democraţie"...
fabulă epigramatică de George Budoi (22 ianuarie 2003)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce femeie e mai frumoasă decât era când n-o cunoşteai?
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!


Legea vânătorii, promulgată în mai 2015, prevede maxim trei câini la o stână de oi
Parlamentarii noştri nu au precedent,
Stau liniştiţi, când şi-au intrat în mână.
Votează: doi, trei câini să aibă-o stână,
Căci haita lupilor e mare-n Parlament.
epigramă de Cornel Stelian Popa (noiembrie 2015)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îmi vorbeşti de fericirea generală? Dar, tinere, fericirea n-o putem da nimănui cu de-a sila! Dacă n-o vrea, nu-i trebuie!
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când tu eşti binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în puterea din tocul ţinut de mâna lui Liviu Rebreanu, în sensibilitatea sufletească a lui Camil Petrescu, în imaginile de poezie a vieţii din paginile lui Ionel Teodoreanu, în dinamismul şi variaţia din opera lui Cezar Petrescu.
Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea stelele pălesc pe cer, şi lupii urla la Luna sângerie, dar cu venirea dimineţii razele de lumină rup întunericul şi urletele lupilor, aducând ciripitul păsărilor.
aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome V
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Soţia lui Cezar trebuie să fie deasupra oricărei bănuieli.
citat din Iulius Cezar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lupii şi mielul
O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
să-l jupoie, să-l pună pe frigare
şi blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiţă
prin care să intre să smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature şi să se îmbogăţească
în stână stau ascunşi mulţi paznici
cu blană albă şi glas ascuţit
aşteptând mişcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reuşit să intre, dar cum mai ies?
acei mişei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
şi stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrăşat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat
acum ei vor mai mult, vor mielul cu blană de aur
şi cu sufletul, Lumină din Soare,
este greu pentru lupii diabolici
să poată distruge Lumina
ei câte blăni ar schimba, tot flămânzi şi răi rămân
ajutaţi de către o vulpiţă beţivă şi hoaţă,
care face pui prin boscheţi
şi crede că-i verde bobul de strugure
când nu poate ajunge la el
şi uite aşa timpul trece,
ei sunt doar resturi care fură nuca altora
spunând în gura mare "năravul din fire nu are lecuire"
şi nici "aşchia nu sare departe de copac"
totul s-a transformat în scrum
de la un muc de ţigară
aruncat de vulpea cea şireată şi beată!
lupilor perverşi şi sluţi, staţi ascunşi în coadă Satanei
aşteptând Lumina de apoi ce bate scurt
la poarta morţii
spunând cu glas de vis "nu au loc în Paradis,
ei stau în Purgatoriu"
aşa cum le stă bine lupilor ce schimbă blana prea des!
fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se-aud lupii
În tăcerile albastre, luna plină stă să cadă
Printre brazii-nconjuraţi de ienuperi şi de jepi;
Haita lupilor pândeşte, prada vie, să o vadă,
Să o sfâşie-ntre gheare şi-ntre dinţii de sirepi.
Strigă luna-nfricoşată, dar ecoul se loveşte
De un munte de zăpadă ce-a crescut într-un minut
Şi în albul fantomatic strigătul i se opreşte
Ca şi cum, nu se-auzise de la bunul început.
În tăceri prevestitoare de carnagiu, noaptea ţipă,
Mişcătoare umbre calcă, făr-a se simţi vreun pas,
Cade-un fulg ca o cascadă, pe o aripă rănită
Şi se-arată cucuveaua fără cântec, fără glas.
Ochi sticloşi apar şi foamea se citeşte-n glas de fiară,
Urletele sparg tăcerea, (e şi timp de-mperecheat);
Vor şi una vor şi alta, liderul alpha s-apară
Să dea start la vânătoare, însă nu prea e vânat.
Dintr-o tufă-o căprioară, sare zveltă. Pradă bună!
Lupii năvălesc în haită şi-o sfâşie cu nesaţ;
Sânge cald topeşte neaua şi se-mprăştie pe lună
(A-ncercat să scape prada şi-a căzut şi ea în laţ.)
Se aşterne ca mătasea liniştea, din nou, pe văi
Colo-n jos, în sat se-aude clinchet viu de zurgălăi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urlat din copac
Tare îţi doreşti
Să te urci în copac
Şi să urli la lună.
Sau invers:
Să te urci pe lună
Şi să urli la copac.
Să urli cu atâta dor,
Încât mamele
Care îşi adorm copiii
Să şoptească:
Fereşte-i, Doamne,
De o asemenea iubire.
Iar bătrânii care se roagă
Să scuture din cap.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când cunoşti fiecare colţ intim al trupului, când nu mai e o taină pentru tine, când ştii cum îşi încleaştă braţele după gât la sărut, cum se lipeşte de tine - ce femeie e mai frumoasă decât era când n-o cunoşteai?
citat clasic din Cezar Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Simţi uşurarea care se destinde întotdeauna când gândurile tale ţi le rosteşte altul, să-ţi adoarmă cele din urmă îndoieli.
Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Haita blestemată
Haita blestemată
Care te sfâşie
N-o ierta vreodată,
Mamă Românie!
Urlă prin coclauri
Haita parvenită,
Nu-i acorda lauri,
Ţara mea sfinţită!
La-ntruniri secrete
Fameni francmasoni
Laudă-n versete
Noii epigoni!
Înrăiţi în toate
Avizi de putere
Complotează-n noapte
Semănând durere
Să n-ai îndurare
Pentru trădători,
Românie mare,
Nici de sărbători!
Fiii să-ţi aduni
Ca să-ţi facă scut
Când mai mulţi nebuni
Gheenei te-au vândut.
Haita de zevzeci
Care te sfâşie
N-o ierta în veci,
Mamă Românie!
poezie de Virgil Ciuca (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!
