Eu îmi organizez chiar și timpul pierdut. Îți șoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere până la ziuă și o săptămână de hoinăreală fără niciun scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează, iar cugetul, inconștient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte se organizează semiconștient, lent, în decurs de doi-trei ani și paralel cu alte cărți.
Cezar Petrescu în revista "Rampa", interviu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Fram ursul polar" de Cezar Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpul somnului, odată cu diminuarea activității psihice generale, se înregistrează și o slăbire a rezistenței pe care forțele psihice dominante o opun refulatului. Tocmai această slăbire permite formarea visului și de aceea visul este pentru noi cea mai bună cale de cunoaștere a psihismului inconștient. Din păcate, restabilirea stării de veghe înseamnă de obicei risipirea visului; terenul câștigat de inconștient este din nou pierdut.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la N-am făcut compromisuri și vreau să vă spun că m-a atins la un moment dat că pe lângă romanțe, tangouri, îmi place și un cântec de petrecere de altfel este normal, românul își spune aleanul într-o romanță sau o doină și când se simte bine, vrea un cântec de petrecere și la un moment dat mi s-a interzis să mai cânt aceste cântece de petrecere... dar cum era să cânt "dă-i cu munca până la ziuă" în loc să cânt "dă-i cu șprițul până la ziuă"?
Gică Petrescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regretele pentru timpul pierdut înseamnă și mai mult timp pierdut.
citat clasic din Mason Cooley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce atunci preocuparea de a exterioriza într-un anumit chip, convențional și exagerat, o copleșitoare durere? De ce a pierdut omul chiar înaintea morții simplitatea sentimentelor, cedând ispitei de a cabotiniza?
Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cât timp trăim, nimic nu e pierdut. Niciun vis, nicio iubire, niciun răsărit, nicio întâlnire, niciun zâmbet, nicio cutezanță, niciun suflet. Avem timp pentru toate. Chiar și pentru iertare. Dacă ne așezăm față în față. Inimă lângă inimă. Dacă ne privim.
Carmen Voinea_Răducanu în Blog Oglinzi șiUmbre
Adăugat de Carmen Voinea-Răducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut zeci
de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeași teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
și
și simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroșate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
poate nu ați observat până acum
dar mamele au tot timpul cuvintele la ele
noi le pierdem de prea multe ori
rămânând prizonierii muți ai unor tăceri
abisale
de acolo ne salvează tot mamele
firește
fiindcă au învățat descântece născute în alte lumi
iar atunci când ni le șoptesc la ureche
până și timpul privește peste umăr
minunându-se de o asemenea magie
povestea merge întotdeauna mai departe
chiar dacă și mamele
obosite de atâtea descântece și de atâtea salvări
se retrag
la un moment dat
pentru a învăța să vorbească tăcând
totuși
eu cred că mamele devin descântece
după ce pleacă
iar tăcerile abisale prin care rătăcim
le aduc înapoi
ca pe o dezmierdare șoptită
Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (24 aprilie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
și-a pierdut capul
ca un erou din filmele de multe
milioane de dolari și nu-i o dramă
pentru că așa-i stă bine poetului
să lupte pe cal fără capul la îndemână
tot scenariu de film sau poate o carte
jucată dur de scriitor chiar într-un singur
poem aruncat pe hârtia din geam
și-a pierdut capul pentru femeia
care nu era regină autentică, nu era
franțuzoaică cu secretele de rigoare
ascunse în negre pânze și așezate
în sipete pitite în pivnițe sau poduri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără îndoială că la vârsta aceea cu totul fragedă nu mi-am propus să țin minte tot ceea ce vedeam și tot ceea ce auzeam, dar am ținut minte. Totul. Absolut totul. Am înmagazinat astfel, fără să știu, un teribil material, care mai târziu a devenit o parte din materialul meu de viață, din materialul cu care aveam să fac literatură.
Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O ne-nsemnată urmă de speranță...
Eu mi-am pierdut chiar viața într-o gară,
- Pe șina unui tren întârziat... (mai bine!).
O umbră ce-o zăresc, mă înfioară,
- E dragostea, ce s-a pierdut de mine!
- Peronul prăfuit, lume puțină!
Zâmbete triste, satisfacții mari.
Prezența lor îmi zgârie retină!
Și totuși, suntem chiar complementari.
Un gând lăsat în urmă, pas în doi,
- Peronul rece, gara prăfuită!
O încercare pentru amândoi,
Și viața mea rebelă, părăsită.
- Acesta e tabloul sorții mele!
Pe care îl descriu cu nonșalanță.
- Păcat că e rușine și durere!
Și-o ne-nsemnată urmă de speranță.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pierdut
Te-am pierdut la
Malurile mării,
Printre valuri pustiite de dor.
Te-am pierdut
Printre visele toate
Bătute de vânturi,
Găsite printre stânci
Dezgolite-n vâltori.
Te-aștept de-atunci,
Aștept trecerea verii
Să-mi răcoresc
Tot cerul de iubire,
Chiar dacă tu și valul
V-albăstriți speranțele
Ce țipă dinspre ceruri.
E noapte iar
În gânduri adormite,
E luna răsărită din nisipuri.
Un pescăruș
Trezește-n mine teama,
Că te-am pierdut de tot
Și lumea-i de aramă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința presupune speranță de eliberare. Ea dă un scop vieții. Și important în viața e să urmărești un scop, nu să-l atingi!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Secundă, zi sau ani (Timpul te învață)
rănită, o noapte fragmentat coboară,
efervescente dialoguri între noi...
ne loviră monologurile-n doi
nedescifrate-n timp... paralel pe ritm
nasc pentru tine dragoste stelară...
tu nu simți, dar eu simt... ah, a câta oară!
mă fragmentam în episoade-n parte
răpind cuprinsul trist și lăcrimat
unde noi doi scriserăm o carte,
tu dat-ai uitării sensul... dar eu, nu l-am uitat...
din noapte până-n zi se vopsește-n alb
ce-a fost nu va mai fi... timpul nostru fad...
pe bolta mea umbrită, în noapte: frig și cald,
alții doi suntem: bogați, dar și sărmani,
timpul te învață tot ce poți să ai:
secundă, zi, sau ani...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dragostea a fugit până la cer
Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veșnicie.
Și chiar dragostea
s-a uitat la timp
și a-nceput să râdă,
pentru că știa
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colț
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul îți dă mereu câte ceva, dar îți ia într-o zi, fără să știi, chiar viața ta. Aș da orice să întorc timpul înapoi, să regăsesc tot ce am pierdut, să îndrept răul ce am făcut.
citat din Margareta Pâslaru
Adăugat de BETTY MARCOVICI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Eu si timpul. Viata vocatie viziune" de Margareta Pâslaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mărturie
Suflet de artist, închis într-o lume ciudată
poate vrea uitarea să te dea uitată,
eu însă nicicând, n-am să uit de tin'--
de calda-ți suflare și destinu-ți de chin.
Plecând ale toamnelor zeci de culori,
lăsat-am în urmă și frunze și galbeni fiori,
iar din al artistului suflet,
încet pe un chip, s-a pus înc-un zâmbet...
Artist ne'nțeles, nu-nțelege chiar el,
că singur trăiește-ntr-un univers paralel
unde toamna-i de veci începutul,
cuprinsul, viața și-ntr-o zi chiar mormântul.
Când pe pământ alte bucurii noi răsar,
sărmanul artist, suflet trist, fără proaspătul jar
se uită din al său paralel univers,
compunând între timp al vieții nou vers...
Oh, tristețe, amar, jale febrilă,
cărți albe din scoarță pân' la ultima filă,
făr' să mai aibe ce citi drag popor
îngheață în toamnă cu-al zâmbetului dor.
Sufletul artistului piere-n trecutul viitor...
poezie de Andra Ologeanu (9 decembrie 2015)
Adăugat de Andra Ologeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea
Mi-am pierdut inima
Acum bate pentru a ta.
Formăm un întreg, noi
Trebuie să fim amândoi.
Dacă n-am dreptate
Poți pleca departe.
Însă mă îndoiesc,
Niciodată nu greșesc.
Inima, adevăr grăiește
Numai pe tine te dorește...
E chiar floare la ureche
Și-a găsit a sa pereche!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mai întâi o singură zi
o singură noapte
fără niciun cuvânt
fără nicio literă
nimeni să nu spună ceva
pe întreaga planetă
liniștea să țipe doar
înlăuntrul fiecăruia
de mâini să ne strângem
de suflete să ne ținem
ochi în ochi să învățam să ne tolerăm
crezurile dorințele iubirile
mai apoi să facem asta o săptămână
o lună
un an
până vom fi iarăși ce-am fost
OAMENI
chiar și mai mult decât atât...
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!