Rondelul fulgilor de nea

Când dansul fulgilor e o magie
Şi mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viaţa mea pustie,
E-un vuiet trist, o mare de suspine.

În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparţine;
Cand dansul fulgilor e o magie
Şi mă apasă un dor nebun de tine.

Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorez tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut, ori poate cine ştie?
Îmi va bate-o veste în fereastră,

Când dansul fulgilor e o magie.

rondel de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fulgilor –
sub gulerul cămăşii
vai! o steluţă

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în plină iarnă
dansul fulgilor de nea -
colind de Crăciun

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans

Dansul este magie puternică. Corpul poate zbura fără aripi. Poate cânta fără voce. Dansul este viaţă.

definiţie de Pearl Primus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să mor iarna. Să pot fi acoperit cu puritatea fulgilor de nea.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut şi la pas
pasul e greu şi trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure şi ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viaţa asta fără de noroc
prin craniu şuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâşiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescăruşii ţipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viaţă, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe ţărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranţă, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce aşteaptă la mal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziana

Luna îşi imbracă mantia de stele
În văzduh se-ncinge dans nebun de iele
Peste câmpuri crude mii de zâne bune
Florile de aur le-mpletesc cunune

Umbre fermecate în cămăşi de lapte
Cântă şi descântă binele în şoapte
Ape cristaline şi pământul moale
Dulce se-nfioară sub tălpile goale

Este noaptea sfântă, crânguri şi poiene
Sunt altar de magic cor de Sânziene
Dansul lor în noapte-l roagă pe ursit
Flori de aur galben poartă spre iubit

Nu privi spre ele de le-auzi chemarea
Sunt nepământene, ceată din visarea
Zărilor străine, zâne fără moarte
Orb tu vei rămâne, mut pe jumătate.

Iar spre dimineaţă, magică lumină
Zori de zi pe buze, inima mi-e plină
Zâna mea de suflet, mama nu ştia
C-am venit pe lume chiar de ziua ta

Versul meu de suflet, Sânziană-l ia
Darul pentru tine, azi de ziua mea
Fă ca Sânziana lumea să mă ştie
Astăzi de Drăgaică-n tainică magie!

poezie de Cristina Iuliana Ciurlan
Adăugat de Cristina Iuliana Ciurlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne apasă

Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam aşa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, îşi ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereţii transpiră şi gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec nefiinţa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea străluceşte prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colţ, santinele morţii ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,
Singur m-aşez în urnă, votul final.
Nu vă-nşelaţi, iubirea vă aparţine,
ştiţi doar să luaţi, până când?
Nimeni nu dă nimic pe degeaba,
Doar viaţa.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit atunci când oamenii descoperă dansul, pe care nici nu îl bănuiau cât de minunat poate fi. La urma urmei, dansul este şi un exerciţiu de seducţie. Cel mai mult mă enervează atunci când aud că dansul contemporan e "de nişă". Nu, nu există aşa ceva. Şi la noi, şi în străinătate, sălile sunt arhipline la spectacolele bune şi goale la cele proaste, e simplu.

Răzvan Mazilu în interviu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în şoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim

Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o uşor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristeţe eu să mă rup

Spune-mi pe buze şi spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor

Spune-mi de tine şi-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva şi mă lasă să-ţi spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul frunzelor

În drumul meu spre infinit,
admir dansul frunzelor
şi jocul lor neliniştit
care mă înconjoară colorându-mă-n
galben auriu, verde sau chiar negru.
da, jocul şi dansul frunzelor
ce zburdă-n adierea vântului
formând colacii împletiţi ai gândului
şi unduirea corpului în spirală
care se înalţă spre cerul violaceu
unind dansul frunzelor cu necunoscutul.
jucăuşe frunze vestesc iubirea,
moartea răsucindu-se-n roţi
da, roţile timpului, prezent, trecut şi viitor
învelite-n pulberea iubirii nestinsă,
armonizâd puterea frunzelor zglobii
dansând
dansul nemuririi şi al morţii.
frunzele se aleargă-n zborul ordonat al fericirii,
formând punţi muzicale şi poduri cristaline
ce se unesc prin culoare, Lumină şi fericire
creând vieţi învârtite în spirala timpului
precum vântul răsuceşte timpul şi viaţa.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine preferă lemne de foc lemnelor parfumate de santal? Cui îi place dansul maimuţei mai mult decât dansul cucului?

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lebedelor

Adu-ţi aminte cum ne tachinam
Cu şoaptele in dans de lebede
Unul în altul nu vroiam a crede,
De aripi rupte ne aminteam..

Pe malurile filelor priveam
Şi în poeme incandescent ne duelam

Până când intr-o zi ne-am topit
Din negrul meu si albul tău printr-un
sărut uimit în dansul nostru nebun
pe un nufăr uriaş din poezie răsărit

In două lebede roşii de infinit
Pe lacul alb al poeziei...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi poţi trăi viaţa doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

magie

Magie. O artă de a transforma superstiţiile în bani.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fiinţele umane au magie în ele. Secretul este să ştii cum să foloseşti această magie...

citat din Sybil Leek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia luminii

A plouat prin mii de lacrimi necunoscute
Viaţa mi-a fost un amalgan de jocuri
Fără de care timpul s-ar fi unit în doi
Plouă la polul opus,
Plouă cu nesperate valori
Traumele vor fi alungate-n izbutite mişcări
E un cuvânt de magie, ancorată-n miracol
Sau poate acel cuvânt desprins de magie
Pe care îl caut în lumea fără dotare vie

Voinţa ne aduce spre lumi necurate
E un mai mare miracol,
Un zbor spre lumină
Se va ascunde iară în tumultoasa zare
Va deveni cuvânt sau necuvânt
Spre divine versuri, ascuns
În ungherele sufletului trist

Va risipi un nor, spre mijlocul roşu deschis
Va fi tot mai greu de adâncit trăirea
Căci lumina se va naşte elogiant, derutant
Spre a cunoaşte o magie
Fără de care totul ar fi destructibil şi scump.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol de Crăciun

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă
scoate în evidenţă miracolul din crez
norii încărcaţi de fulgi pufoşi toarnă
peste naturi unduiri de vals vienez.

colindele răsună peste vai şi munţi
toată lumea-i fericită şi nerăbdătoare
steaua minunată să lucească pe frunţi
cu lumina lui Hristos mântuitoare.

în dansul fulgilor mă prind şi eu
aşează peste tâmple argintată năframă
magia sărbătorii nu este un clişeu
decepţii, regrete, tristeţe destramă.

s-a născut în iesle fiu de Dumnezeu
întreg universul zâmbeşte într-o dioramă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea...

Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalţ peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepţi,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi şi în el dăinuieşte
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul şi glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi şi-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Şi divinul izvorăşte prin noi,
Când a vedea învăţăm
Şi când iubim amândoi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fulgilor crăiasă

Cochet,
În nuanţe violet,
Înfăşurat în mantia-i de visare,
Al toamnei ocru şevalet
Se prăbuşeşte pe cărare,

Discret,
Un soare ultraviolet
Pe nevăzute parcă azi dispare,
Se-nfig precum un piolet
Zâmbirile-i ce-au devenit atât de rare,

În sufletul ce astăzi pare-a fi de stâncă,
Unde iubirile de-o vară tremur' încă,
Unde se pregăteşte să-ţi devină iar mireasă,
Imaculata zărilor Cenuşăreasă
Înrobitoare prin privirea ei adâncă,

A fulgilor crăiasă.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!