A fost odată...

N-am ştiut să zburăm
împreună spre cer.
Tu - prea sus...
Eu - prea jos,
ca un fluture trist
într-un vals vienez
printre crini,
ucigaşi
cu miresmele dulci.

Tu - un vultur semeţ
şi orbit de–nălţimi
căutând,
ispitind,
prada-n laţ să o prinzi...

Ai căzut din înalt;
şi, rănit de înşelări,
amăgit de iubiri
şi sătul de trădări,
răscoleşti amintiri.

Cauţi fluture frânt,
Rătăcit pe pâmânt.
Şi ai vrea să-mi mângâi
Aripi smulse de dor...

Răstignită de vânt,
Eu nu vreau să-ţi mai fiu
Azi pereche în zbor.

...........................

Cine eşti?...
Cine sunt?
Nu-mi mai eşti...
Nu-ţi mai sunt!

poezie de Angelina Nădejde (3 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărâna cotidiană

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns
desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei vieţi de...
rima să o cauţi tu..
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture... parcă şi-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeţi cu măreţia ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minţi, mă amăgeşti
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ţi făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Şi-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Şi mă grăbesc să ţi-o ofer
Neştiind că tu vrei viaţa
Libertatea şi fiinţa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Şi astfel sper
Că pot zbura.

Şi mă ridic uşor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poţi zbura
Iar libertatea-i viaţa mea.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fluture de-o zi...!

E dimineaţă...
Încă pe trandafiri
Mai sunt boabe de rouă.
Zbor...
Culeg nectarul vorbelor
Şi vouă...
Vă dăruiesc iubiri!

E ora nouă
Şi aripile mi le-ntind spre cer...
Iubesc...
Ce mister!

La prânz,
Sunt învăluit în flori de migdale...
- Ah! Ce petale!

Nu-mi rupeţi aripile la ora două...
Mi-e dor!
Şi...
Vreau să zbor...
Sunt fluture.
Călător...

Pe la chindie,
Poate iubita o să ştie
Cumva...
Undeva...
De dragostea mea.

Când întunericul mă va cuprinde,
Cineva mă va vinde...
Poate pe treizeci de arginţi...
- Iubita mea,
Să nu mă minţi...
În palma sufletului tău,
Sunt EU.
Să nu-mi faci rău,
Eu sunt al tău.

Sunt fluture de-o zi...
Aşa va fi...
Poate-oi trăi
Mai mult de-o zi
ŞI IARĂŞI VOI IUBI!

poezie de Coman Vasile (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Grăbit şi Ecoul Răbdare

pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară… şi bizară

Cine eşti tu? Mă întreabă Eu –
«Important» – ecoul ‚Grăbit’
Importanţa cea mai importantă
Cine eşti tu?
ecoul: Cine eşti tu
– aleea 4 piatra 5 stratul 968

lumina absolută este muzică –
auzi? Doar ea este muzică
Cine eşti tu… ecoul ‚Răbdare’
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea – Florin
Arlechina – Arlechin şi
vreau linişte
vreau netezime – mie nu mi-e frică
vreau vertical
plouă dinspre ţărână în cer
vreau ce nimeni n-a mai vrut
cine eşti tu, cine sunt eu
la început
scufundaţi în colinda lui ler
în răsăritul dintâi
în floarea de lămâi, în norul…
care?
…alege tu.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu?

Te simt în urma mea şi-acum
Te-ntreb mereu: cine eşti tu?
Dar nu-mi răspunzi, eşti prea tăcut.
Cine eşti tu?

Poate-ai rămas blocat în lume
Şi-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce eşti?

Doar în biserici scap de tine
M-astepţi când ies pe sfânta poartă
Cine eşti tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine eşti?

De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în faţa Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine eşti tu?

poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zbor din iubire

Fluturi o floare
Pământ roditor
O adiere de vară
Un soare orbitor

Un gând satanic
Vise destamate
Un ceas nemernic
Te-a luat departe

Vreau să fiu fluture
Să zbor în neant
Un zbor din iubire
Din drum nu te abat

Fluture nevinovat
Aripi transparente
Te veghez pe însetat
C-un sărut pe frunte

Când zorii vor veni
Voi fi cine stie unde
Rătăcită printre ierni
Dorul mă ascunde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de matrice în fuior

Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin ţărână

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul şi a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieţi
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Să te iubesc... şi-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ţi ascult glas în fraze lungi,
Să ţi le sorb, să nu-mi ajungi!...

"Apoi", să n-am, de nu eşti tu,
De nu-ţi dau zâmbet plânsetu'
Şi nu-ţi sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!

Parte să n-am, de linişti, somn,
De nu-ţi fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise...
La Rai, să nu am porţi deschise!

Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori,
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru duşmani să-ţi fiu rastel!

Din ochi, să-ţi fiu iris de flori,
Să răspândeşti galactici sori,
Ce-şi iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ţi spăl greşeli, să nu ai vină!

Să-ţi fiu o palmă de Divin,
Să stai, să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ţi dau dorinţele ce-mi frâng!

Să calci, mă torn, în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îţi fac iubiri din vis!

Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veşnici vii-...
Şi Steaua mică de mă înalţ
Ţi-o fac Luceafăr, ring de cuarţ!...

Îţi rămân plasma de iubiri
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spaţiu, sunt un gaz...
Sunt eu, gropiţa-ţi din obraz!

Îţi voi fi-n jur, mereu, fuior,
Un fum, din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ţi fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnire de gradul zero

lui E.H.

În noapte visez cu luna cea plină,
Şi nu pot să dorm, plutesc în visări...
Mă străbate o fantezie alpină,
De sus ea venită, din mări...

Şi nu te-am văzut până acum niciodată
Şi nu te cunosc, dar te vreau...
Pentru dragoste, însă... este o plată,
Şi vreau să ofer, nu să iau.

Pe pieptul tău capul să pun,
Să mă priveşti în tăcere...
Din ochii tăi, văpăi să adun
Şi zâmbete pline de miere.

Să mă ţii strâns în braţele tale,
Să mă cuprinzi întru tot ce eu sunt...
Să-mi povesteşti drumeţii ancestrale
Ce mi te-au adus ca un vânt.

Te vreau lângă mine să mă citeşti,
Aşa cum nimeni nu poate...
Nu te cunosc, dar ştiu cine eşti,
Şi împreună scriem o carte.

Şi te provoc întru toate
Şi mă provoci în ce sunt...
Eşti pagina aceea de carte,
Ce ruptă a fost când m-am frânt.

Vino să-mi fii acum, lângă mine...!
Află ce nimeni nu ştie...
Părţile mele nu-ţi sunt străine,
Doar le-ai uitat, ca mereu să îţi fie...

Atinge-mă cu vibraţii înalte,
Cu tot ce tu simţi, arată-mi deschis...
Să-mbrăţişezi cu gânduri curate,
Tot trupul meu, ca în vis...

Şi te privesc înăuntru uimită
Şi-apoi, doresc să îţi fiu...
Lacrima inimii, pe loc risipită,
Văzând că renaşti şi eşti viu.

Cu tine aş merge oriunde în lume!
Şi mă încred în ce n-am văzut...
Credinţa ce-o am, nu-i în cărţi şi cutume
Şi pot iubi ce n-am ştiut!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştienţă, poate!

Oriunde eşti să ştii că nu-ţi e bine
chiar dacă ai impresia că-ţi e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
şi vrei să fii doar ceea ce nu eşti

Acum iar plouă, ploaia vrea să-ţi spună
c-aşa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc şi iar te mint

Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simţit că eşti,
păcatele prea multe sunt cu tine
şi nu-ţi dau voie să te mai iubeşti

Nu te găseşti în lumea asta oarbă,
cauţi fără să ştii ce vrei să cauţi,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ţi cadă
şi nu o laşi să vadă clarităţi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?
Eşti – Nimeni – Şi tu? Ca şi mine?
Atunci, iată, suntem o pereche!
Nu spune! Ne vor pedepsi – iar tu ştii asta bine!

Ce trist – să fii – Cineva!
Atât de public – ca o broască –
Să repeţi numele cuiva – toată Vara –
În faţa unei mlaştini pline de-admiraţie prostească!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

..
Precum corăbii negre mânate sunt de vânt
Cu pânzele umflate departe de pământ,
Cum între cer şi mare trec paserile-n stol,
Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol
Şi-ntind a lor aripi spre negre depărtări,
Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări.
...
Dar cine eşti tu oare cu ochii de mă minţi,
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinţi
De-amor fără de margini, de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăieri?
De ce cu arătarea-ţi îngreunai al meu gând,
Cu farmecul în visul vieţi-mi străbătând?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei oarecare...

La tine-oricum se cer prea multe,
Caracter bun şi studii culte,
Nu numai chip şi-o spartă gură
Fără noimă, nici măsură...

Se pare mult două cuvinte?
Pretenţii sunt dar nu le minte,
Spui te respecţi, cine te-ascultă,
Cacao-nghiţi şi încă multă...

Uns cu-alifii dar expirate
Şi dosul ţi-e, nu am dreptate?
Becul s-a stins, eşti mai cuminte,
E beznă nu? Ca-n a ta minte...

Hai marş! Dispari şi dute-n... colo!
Nu-ţi face griji, că nu eşti solo,
Ca tine sunt, deci ai pereche,
Bătute-n cap şi-ntr-o ureche;

Îmi pare rău, dar ştii prea bine,
Eu te iubesc şi ţin la tine,
Te-aş vrea, nu pot... mă ţine-un sinus,
Tu eşti în plus şi plusu-n minus!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipa unui fluture în zbor

Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie uşor,
ecoul zborului său vibrează
frumuseţea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.

poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape şi departe

suntem împreună pe aceeaşi margine
a clipei,
împărţim aceleaşi nopţi sub
acoperişul lumii,

aş putea să-ţi ating visele,
aş putea fremăta în epoca ta,
aş putea să te port ca pe-o amforă
dar totuşi eşti atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu eşti altceva decât o statuie frumoasă
şi rece
într-un templu
ce nu-mi aparţine.

eşti atât de străină
şi eu atât de trecător,
eşti atât de departe
şi eu atât de aproape.

eşti atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pereche

Azi, aş vrea să-ţi dau o părticică
Din inima mea, pentru că, simt că,
Este neîndoios şi jumătatea ta
Şi din suflet dacă aş putea ţi-aş da
O parte din viaţa mea, ştiind că,
Sufletul pereche împreună locuieşte.

Gândurile mele adesea le subjugi,
Zboară către tine ca nişte fulgi,
Plutesc în aer şi curg dintr-un pufos nor,
Ca mie să-mi treacă de al tău dor.

La orice oră din zi şi din noapte, tu strecori
În mintea mea, fermecate şi dulci licori,
Îmbătată mă simt de-a lor tărie
Şi aş vrea să zbor ca o pasăre din colivie.

Tu esti lumina din zorii dimineţii,
Ce-mi aprinde zâmbetul pe chipul feţii,
Şi acest de bineţe salut îmi dă puteri,
Să nu mă mai gândesc la ziua de ieri
Şi să cred că-n zilele ce vor urma
Voi înţelege limbajul universal şi-l voi accesa.

Tu eşti o perlă rară din adânc culeasă,
Mai sclipitoare decât o piatră preţioasă,
Luminezi în noapte o lume-ntreagă,
Fără poate să ştii că tu eşti un colos,
Ce străluceşti pentru a lumii folos.
.
Tu eşti buchetul de mărgăritare
Ce-ascunde-n el al meu alean,
În mreaja lui sublim mirositoare,
Mă las purtată pe al vieţii val,
Captivă dorului călător mă simt,
Cum e canarul ce vociferează-n colivie,
Deşi sufletul –mi rătăcitor ar vrea,
Să asculte doar muzică şi poezie.

Un joc nevinovat împreună ne-a adus
Şi-am descoperit întâmplător împreună,
O lume nouă, una de vis şi de nedescris
Cine sunt eu, cine eşti tu, sunt doar întrebări
Că răspunsul este scris dincolo de nori.

Orice clipă şi zi de zi de noi trăită,
Este de un mister de nepătruns învăluită
Şi dacă mii de întrebări îmi pun,
Mă cufund în gânduri cadenţate
Şi nu găsesc nicicum acea cauzalitate.

poezie de Georgeta Ganea (18 iunie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi şi dacă ai fi...

Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aş vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin şi să te văd înflorind,
Să pluteşti şi să te alint cu al meu cânt.

Eu lacrimă de-aş fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viaţa în extaz.
Eu dacă aş fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă linişteşti, să fiu mereu zâmbitoare.

Eu sunt muritoare, iar tu eşti un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aş vrea să fiu fulger,
Dar tu soare eşti şi eu vreau să fiu destine
Şi tu departe eşti şi eu nu sunt cu tine.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!