E un talent să vorbeşti despre nimic în cuvinte mari şi să le provoci doamnelor o anumită satisfacţie, de a cărei cauză să nu-şi poată da seama. Că această aleasă curtoazie nu se poate manifesta prin linguşiri de prost gust, se-nţelege de la sine, nici chiar într-o discuţie interesantă care sună ca un imn adresat adoratei, fiind o totală consimţire a gândurilor ei cele mai intime, astfel încât fiinţa-i să ţi se dezvăluie şi să se oglindească, încântată, în reflexul eului tău propriu.

E.T.A. Hoffmann în Elixirele Diavolului (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această consimţire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovăţire, sau care este socotită răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimţire dacă nu dispreţul faţă de Dumnezeu, o ofensă adusă Lui? Căci ofensa adusă lui Dumnezeu nu constă în vreo daună, ci în dispreţ, deoarece El este puterea supremă pe care nicio daună n-o poate leza dar care pedepseşte dispreţul faţă de ea.

Pierre Abelard în Etica, III
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei pe care-i văd schimbându-şi atitudinea faţă de Lenin, de Europa etc. îşi dezvăluie lipsa de individualitate. Schimbarea în cauză nu este nici creaţia, nici invenţia lor, nici capriciu, nici surpriză, nici reflecţie, nici nebunie; nu e decât o prozaică potrivire cu spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu-şi dau seama de ea; în cele din urmă, rămân mereu aceiaşi: mereu de partea adevărului, gândind mereu ceea ce trebuie să gândeşti în mediul lor; se schimbă nu ca să se apropie de vreo esenţă a eului lor, ci pentru a se confunda cu ceilalţi; schimbarea le permite să rămână neschimbaţi. Pot să spun acelaşi lucru şi altfel: îşi schimbă ideile în funcţie de tribunalul invizibil aflat şi el în curs de a-şi schimba ideile; schimbarea lor nu este deci decât un pariu cu ceea ce tribunalul va proclama mâine drept adevăr.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul liber poate să urmărească tendinţele contrare a doi factori muzicali aflaţi în conflict; şi doar din imbold propriu, indisolubil, înspre libertate îi este dat să observe mai departe atâta ne-libertate, astfel încât să poată percepe înfrângerea conflictului ce l-a purtat cu sine.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu Codreanu dădea mare importanţă cântecului, considerându-l o manifestare spontană şi sinceră a simţămintelor oamenilor. Dar nu oricine poate cânta. Pentru asta trebuie să ai o anumită stare, o bucurie interioară, un grad înalt de curăţenie în cuget. Pe aceia care nu-şi puteau manifesta prin cântec această bucurie interioară, această ofrandă adusă speranţei, Codreanu îi îndemna să rămână în afara Mişcării Legionare.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am studiat nimic niciodată

ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
ştiţi cum e doar să guşti
atunci când intestinele îţi ghiorţăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break

nu am studiat
şi nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeităţi flămânde

nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va linişti
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat

poată că aşa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul sensibil are trei semnificaţii, dintre care pe două le numim simţite prin sine, iar pe unul prin accident. Dintre cele două, unul este propriu fiecărui simţ, iar celălalt este comun tuturora. Îl numesc "propriu" pe cel care nu poate fi simţit printr-un alt simţ şi cu privire la care nu este posibilă eroarea. De exemplu, culoarea pentru ochi, sunetul pentru auz şi savoarea pentru gust.

Aristotel în Despre suflet, II, 6
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraculosul nu se impune prin el însuşi, nicăieri nu există ca un lucru de sine stătător. De aceea el se poate manifesta, chiar în sânul aceleiaşi culturi, sub forme extraordinar de variate: zborul vulturilor, înroşirea Lunii în timpul unei eclipse, interpretată ca fiind culoarea sângelui, câini fugind de urletul lupilor, păsări de noapte scoţând ţipete jalnice, lumina palidă a soarelui. Pentru o privire orientată astfel încât să citească întotdeauna transcendentul în imanent, orice fenomen poate lăsa să se întrevadă o dimensiune radical diferită, care nu înlătură nimic din ceea ce sunt lucrurile din punct de vedere strict obiectiv. Eforturile desfăşurate de unii comentatori pentru a oferi o explicaţie naturală minunilor sunt vane: anticii o cunoşteau uneori, dar acest lucru nu-i împiedica nicicum să persiste într-o atitudine din care astăzi nu se mai vede decât o ridiculă credulitate pentru că principiile sale de funcţionare sunt ignorate.

citat din Laurent Mattiussi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este dificil să găteşti. Toată lumea e înzestrată cu gust, chiar dacă nu-şi dau seama. Poţi să nu fii un mare bucătar însă nimic nu te poate opri să înţelegi diferenţa între ceva care are un gust bun, şi ceva care n-are. Acesta este cel mai teribil aspect al industrializării agriculturii şi a lanţului de alimentare. Sunt copii în ziua de azi care habar n-au cum arată un miel, un porc sau un iepure.

citat din Gerard Depardieu
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om poate fi uman sau poate deveni adevăratul său sine doar în măsura în care îşi îndeplineşte propria transcendenţă a existenţei umane. Devine astfel nu preocupându-se cu actualizarea sinelui, ci prin uitarea de sine şi prin dăruirea sinelui, neţinând seama de sine şi concentrându-se pe exterior.

citat clasic din Viktor Frankl
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vorbeşte mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-şi poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceştia nu se cunosc deloc pe ei înşişi, îşi fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenţii nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie şi unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toţi ceilalţi şi nu-şi dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalţi; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoţi din rutină, e incapabil să se descurce; în acelaşi timp e într-o agitaţie perpetuă în căutarea noutăţii. Şi cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu şi din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veşnică neîncredere este întreţinută prin răutăţi săvârşite pe ascuns şi prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenţia să i se dea o atenţie fără margini şi e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare ştie toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiţi de mijloace şi mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e raţional şi de bun-gust şi la nimic nu ţin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.

Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te sfătuiesc să nu vorbeşti despre tine ca fiind bătrân. La urma urmei, există ceva adevărat în Vindecarea prin gând, şi dacă continui să vorbeşti despre tine ca fiind bătrân, poate că vei atrage unele boli ale bătrâneţii. Dacă aş fi în locul tău, eu una nu aş risca.

citat din Hannah Whitall Smith (1907)
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Când gândurile noastre nu sunt suficiente, recurgem la cuvinte.
Când cuvintele noastre nu sunt suficiente, recurgem la atingere.
Când atingerea noastră îşi întâlneşte limitele, descoperim o nouă dimensiune.
Un spaţiu atât de adânc încât minţile noastre nu-l pot percepe,
O dragoste atât de rafinată încât este imposibil să vorbeşti despre ea.
În acest spaţiu sălăşluieşte adevărul ultim al fiinţei noastre cele mai intime,
Unde pacea domneşte peste înţelegere, auz şi văz.
S-ar putea să te consideri pregătit pentru această întâlnire transformatoare,
Sau ai putea crede că un astfel de lucru nici măcar nu este posibil.
Indiferent de caz, timpul potrivit este întotdeauna acum.
Deschide larg ferestrele inimii tale,
Şi vei primi cu siguranţă binecuvântările sale.
Sincronizează-ţi auzul cu melodia sa,
Şi nu vei putea abţine de la a cânta odată cu ea.
Fără alte amânări, fără alte scuze, o întâlnire dincolo de bine şi rău.
Te voi întâlni acolo.
Cu iubire şi respect, Alex.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, şedinţa cea serioasă şi reuşită se transformase, de la o discuţie pornită cu seriozitate de comandantul misiunii, legată de stabilirea datei exacte a plecării de pe Proxima, într-o discuţie despre ce animale ar vrea fiecare la bordul navei albastre, ba chiar cu o listă întocmită în acest scop de blondină.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii nu vor cu nici un preţ să cedeze din responsabilitatea lor, din credinţa în sine, din dreptul personal al meritelor lor; ceilalţi, dimpotrivă, nu vor să-şi asume responsabilitatea şi vinovăţia pentru nimic, dorind dintr-un tăinuit dispreţ de sine, să poată da bir cu fugiţii, indiferent în ce direcţie, din faţa eului lor.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţele pe care omul interior le îndură ca urmare a îndepărtării de sursa binelui şi a centrării exclusive pe binele propriu descriu chipul maltratat pe care omenirea şi-l ascunde sau nici nu şi-l mai cunoaşte de-a lungul unui traseu ce conduce la o totală exteriorizare. Drama părăsirii pecabile a proximităţii divine constă într-o convertire treptată a interiorităţii în exterioritate, convertire care devastează şi ucide. Viciile, aceste forme ale îndepărtării, sunt emisarii violenţi ai morţii, al cărei preludiu îl constituie tocmai suferinţa omului interior. Maladia înstrăinării se manifestă ca un parcurs viclean şi chinuitor spre pierderea de sine. În primă instanţă, omul îşi trăieşte pierzania la un nivel de interioritate încă nepericlitat explicit. Gestul inaugural constă într-o reorientare a privirii, într-o alegere care distinge aparent sursa binelui şi bine. Opţiunea vizează binele desprins de propria lui origine şi exprimă de fapt preferinţa pentru centrarea pe sine însuşi. Gestul iniţial al detaşării, deturnarea privirii sau deruta voinţei, îşi dezvăluie viclenia când orgoliul, prima treaptă a exteriorizării, face să iasă la iveală insuficienţa.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolf Hitler: Dacă mai aveţi mulţi astfel de prieteni evrei, am putea să ne bem cafeaua chiar în sinagogă, domnule Hoffmann!

replică din memoriile Hitler aşa cum l-am cunoscut de Heinrich Hoffmann
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că sunt un om demn, da nu ştiu să mă impun prin demnitate. Păi, îţi dai seama că se poate întâmpla şi una ca asta? Toţi ruşii sunt astfel şi ştii de ce: sunt prea bogaţi şi multilateral înzestraţi ca să poată găsi la repezeală o formulă decentă. Chestiunea stă în formă. De cele mai multe ori noi, ruşii, suntem atât de bogaţi înzestraţi, încât pentru a descoperi o formă decentă avem nevoie de genialitate. Or, genialitatea de cele mai multe ori nu există fiindcă în general există rar. Numai la francezi şi poate la câţiva alţi europeni s-a definitivat atât de bine o formă, încât să arăţi teribil de demn, iar tu însuţi să fii omul cel mai nedemn. De aceea forma are atâta însemnătate la ei.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea este limitată de timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toţii şi care ne limitează la dorinţele noastre personale şi la afecţiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii astfel încât aceasta să îmbrăţişeze toate creaturile vii şi întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu poate realiza în totalitate acest lucru, însăşi încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la eliberare şi reprezintă un fundament pentru siguranţa noastră interioară.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Radu Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că totul în Natură este explicat prin legea cauzei şi a efectului, tot astfel ar trebui explicată şi Natura privită ca un întreg. Ea trebuie să aibă o cauză şi această cauză trebuie să fie diferită de efectul pe care îl produce. Aceasta implică prezenţa unei realităţi supra-naturale, cu alte cuvinte Dumnezeu.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea şi vinul

Într-o discuţie recentă cu vecinul
Un tip vârstnic destul de înţelept,
Îl întrebam, cum ne domină vinul?
Si mi-a schiţat traseul lui ca efect.

De omul bea vin, la primul pahar,
Mintea îl îndeamnă să se oprească,
Si-i spune că dânsul nu are habar,
Ce poate în curând să pătimească.

Când omul încă îşi mai face plinul
Neştiind că astfel se joacă cu focul,
Spunem că mintea se ceartă cu vinul,
Care, o împinge dorind să-i ia locul.

De la al treilea pahar cu vin, în sus,
Loc, mintea la om deja nu mai are,
Vinul de acum are cuvântul de spus
Si nu-l deosebeşti pe om între fiare.

Când lui Diogene, un pahar i s-a dat,
A răsturnat vinul fără să-i fie ruşine.
Înţeleptul apoi, zâmbind, s-a explicat:
Astfel, nu mă va răsturna el pe mine.

A zis vecinul că şi otravă e băutura,
I-am acordat, desigur, totală dreptate,
Despre cele naturale îi era învăţătura
Însă, cum or fi oare cele falsificate?

poezie de Constantin Bălăşanu (27 decembrie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!