Era atât de urâtă, încât ar fi făcut un măgar să se dea înapoi din faţa străchinii cu ovăz.

citat din Will Rogers
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mergi la proşti cu mare semeţie, printre înţelepţii falşi, fii măgar exemplar! Trăsăturile lor măgăreşti sunt atât de abundente, încât cel ce nu este măgar, va fi privit ca trădător.

citat din Avicenna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de frumoasă, încât a îngenuncheat în faţa ei. Din cuceritor devenise... cucernic.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de zgârcit încât aflat în pragul morţii n-a vrut să-şi dea duhul.

aforism de Mihail Mataringa (14 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de mic, încât trebuia să stau în genunchi în faţa lui.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul sovietic era atât de bine organizat, încât ne-a făcut, cu uşurinţă, cea mai organizată foame din lume...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie, ochi
şi pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiţi să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere
tristeţea noastră urâtă
şi dragostea noastră înfrigurată?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o diferenţă atât de mică între soţi încât poţi foarte bine să îl păstrezi pe cel dintâi.

citat din Saint Adela Rogers Johns
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate

era atât de frumoasă
păşea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea

trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple

ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre

glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
sihaştrii din peşteri
tiranii din cetăţi
şi castele

era frumoasă ca un tărâm
nepângărit de om
era atât de volatilă
ca un orizont

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui măgar (după fabula Măgarul, de Krîlov)

Acel Atotputernic, ce toate le-a făcut
În numai şase zile şi-a şaptea a şezut,
Când te-a făcut pe tine, greşind al tău tipar,
În loc de om, se vede, făcut-a un măgar.

epigramă de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării, după I.A. Krîlov (11 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unei fotografii în care falsul revoluţionar Mircea Dinescu ţine în braţe un măgar

Am văzut fotografia,
Mi-a căzut din cap tichia
Şi mi-am pus o întrebare:
Ce măgar o fi mai mare?

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (8 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frumuseţe

era atât de frumosă încât
şchiopăta în drumul spre casă:
frumuseţea o apăsa
când pe-un picior când pe altul
(?!) era
atât de frumoasă încât niciodată
nu se împiedica nu
se prăbuşea
decât în pârghia braţelor mele
ce măturau trotuarul cu aere
superioare căderii-n extaz

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio femeie nu este atât de urâtă încât să nu merite să poarte un parfum bun.

aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea timidităţii

Să dea înapoi în faţa unui ceas care o ia înainte.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există câine atât de trist încât să nu dea din coadă.

proverbe italiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care m-au trădat, m-au făcut mai puternic. Atât de puternic încât - Ferească Sfântul să dea ochii cu mine!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care vorbea era poziţionat chiar în faţa şemineului, astfel încât noilor veniţi, Yaxley şi Plesneală, le fu greu la început să-i distingă altceva decât silueta. Totuşi, în momentul în care ajunseră mai aproape, putură să-i observe chipul spân care îi strălucea în întuneric, ca al unui şarpe, cu fante în loc de nări şi ochi roşietici scânteietori, cu pupile verticale. Era atât de palid, încât parcă răspândea o lumină sidefie.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinctura de ovăz - efect secundar

Luând tinctură de ovăz,
Adorm uşor, n-am niciun gând
Şi parc-ajută şi la văz...
Doar că nechez din când în când.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, pâinea era chiar în faţa mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, aşa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare şi grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine şi am lenevit toată ziua ca un câine.

Fraţii Grimm în Cei doisprezece servitori leneşi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea era urâtă, a ploaie şi zăpada îngreuia mersul. Povestitorul intră pe la vremea prânzului (aşa cel puţin pare mai probabil) în tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-său Zahei. Era o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară. Aci Creangă se prăbuşi deodată, lovit de atac şi de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă. Se pare (amintirea contemporanilor e ceţoasă) că trupul fu dus de frate la bojdeucă. Unii şi-aduc aminte că au ridicat mortul din Ţicău, altul îl văzu la biserică, probabil a cimitirului. Avea două lumânări la cap şi lumea îl privea. Faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă ca pentru vorbire. Numai flăcările pâlpâitoare ale făcliilor dădeau ochilor scufundaţi luciul ceros al morţii...

George Călinescu în Viaţa şi moartea scriitorului Ion Creangă, Capitolul: Sfârşitul lui Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!