Nu mă iubeam înainte să o întâlnesc pe Mathilde şi mă iubesc chiar mai puţin de atunci încoace.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubeam pe această femeie. O iubeam pe această Mathilde. Iubeam sunetul vocii ei, umorul ei, râsul ei, felul cum vedea lumea, acel soi de fatalism al oamenilor care s-au vânturat mult. Iubeam râsul ei, curiozitatea ei, discreţie ei, coloana vertebrală, şoldurile uşor reliefate, tăcerile, blândeţea ei şi... tot restul. Totul... Totul. Mă rugam să nu poată trăi fără mine. Nu mă gândeam la consecinţele poveştii noastre. Descoperisem că viaţa e mult mai veselă dacă eşti fericit.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să spun că mă simţeam tare rău în vremea aceea. Tare rău. Tare rău. Totul mă jupuia de viu. Mă găseam într-o situaţie într-adevăr chinuitoare: o pierdusem pe cea pe care o iubeam şi tocmai pricepusem că o zdrobisem pe cealaltă.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută fericirea personală şi vei avea ce să împărtăşeşti şi celor din jur.

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de rea-credinţă sunt foarte pricepuţi în a găsi pretexte.

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Laudanum
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că e incredibil să întâlneşti pe cineva şi să spui: cu această persoană, eu sunt fericit.

citat din Anna Gavalda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum mi-ar plăcea să mă opresc un pic din goană pentru că găsesc că viaţa e frumoasă cu tine.

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai! Du-te acum. Lasa-mă. Nu mai pot să-ţi suport bunele sentimente... Mi-a ajuns până-n gât, domnule Jupuit de viu...

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice... Nu ştiam că se poate iubi atât. În sfârşit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt... programat să iubesc în felul ăsta. Declaraţiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alţii. De altfel, chiar şi numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză şi superstiţie... Era aproape un cuvânt de ruşine în gura mea. Şi pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă aşteptam mai puţtin. Eu... Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit aşa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinţei mele şi fără putinţă să mă apăr după aceea...

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeam că eu sunt cea isteaţă, că am înţeles viaţa mai bine decât celelalte femei şi mă felicitam că n-am căzut în capcana. Pe urmă ai apărut tu, şi mă simt complet pierdută.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau să mă întind cu tine într-o cameră de hotel şi pe urmă să te văd plecând... Deci te mai întreb acum, şi pentru ultima dată poate, ce ai de gând să faci cu mine?

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

In glasul tau

In glasul tau fecioara
Vanat-am sute de sperante.
Iubeam si flori, iubeam si basme.
In glasul tau fecioara
Vazut-am sute de dorinte
Iubeam fantome, iubeam fantasme.

In glasul tau fecioara
Gasit-am mangaiere.
Iubeam si ochi, iubeam si gura.
In glasul tau fecioara
Auzit-am de iubire.
Iubeam iubire, iubeam si ura.

poezie de Relu Cazacu (20 iulie 2009)
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

-esc...

Iubesc... cum aş spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Şi ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să –esc!

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul pe care îl iubeam a murit acum trei luni. Înainte, iubeam, de bine de rău, viaţa care ne era elementul comun. Înainte, iubeam viaţa, cu toate că ştiam tot ceea ce ştiam, căci, din imensitatea vidului, răzbătea până la mine zâmbetul lui. Azi, îndrăgesc o fantomă, o amintire. Mă gândesc încontinuu la el, în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă... absurdă statornicie. Degeaba trăiesc, dacă asta se cheamă că trăiesc... mă gândesc încontinuu la el.

Lolita Pille în Hell (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic
uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia
că viaţa începe din mine...

uneori nu înţeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
şi totuşi
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dorinţă de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic
uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia
că viaţa începe din mine...

uneori nu înţeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
şi totuşi
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tot vorbeşte de durerea celor care rămân, dar te-ai gândit vreodată la durerea celor care pleacă?

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Brigita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de safir

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.

Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.

Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aştept tânjind, cu faţa-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfăţată.

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată

rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana e să crezi că ai dreptul să fii fericit. Nătărăi ce suntem. Îndeajuns de naivi ca să ne închipuim fie şi pentru o clipă că suntem stăpâni pe cursul vieţii. Cursul vieţii noastre ne scăpa, dar nu e grav. Na are mare importantă...

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Brigita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut ce am vrut. Nu reuşeam să te părăsesc. Nu pot să-mi petrec viaţa aşteptându-te, dar... Nimic. Trebuia să aud cuvintele astea două. Trebuia să-ţi văd laşitatea. S-o pipăi cu degetele mele, înţelegi?... Nu te mişca! Acum trebuie să plec. Sunt atât de obosită... Pierre... Eu... nu mai pot.

Anna Gavalda în O iubeam
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubeam...

Te iubeam să mă iubesc
Din bob de lut să-nfloresc
Macul roşu al inimii...
Văzând secerişul morţii

Prin lanurile zilelor
Cum stă mirat şi priveşte
Cercurile tăvălite
Din urma săruturilor

Cu contururile curbate
Ale infiniturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!