POETUL NU MAI VREA...
Poetul nu mai vrea să plece
Din lumea pământească,
Acolo în mormântul rece,
Știe ce o să găsească.
Pustiul veșnic și tăcerea
Fără cuvinte, adieri de vânt
Pentru a aștepta reînvierea
Dar tot mai bine-i pe pământ.
Mă lupt să mai trăiesc aici
Și să mă bucur de viața
Să fiu alături de amici
Nu în cripta cea de gheața.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Elegia bucuriei
De tristețe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aș fi nebun
cresc fantome la fereastră
Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristețe iar mă bucur
Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Viața la rece
trăim mai sănătos în containerul
adânc îngropat pe un țurțure
trecuți printr-o selecție riguroasă
e rece în jurul nostru și ne ciupim
pentru a ne convinge că încă trăim
fiecare plânge fără lacrimi pe față
glumele cu înghețată sunt interzise
viața la rece între două lumi
copiii nu se dau pe gheață pe câmpia
de pudră de la marginea satului
totul e rece și cerul e plumburiu
joci șah pe patinoarele din care ies
crosele jucătorilor de hochei prinși
sub gheața transparentă cu gust
de vanilie și mentă și cireșe amare
viața la rece este mai sănătoasă
și toți se gândesc că lumea va sfârși
în flăcările iadului de pe pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE DEPARTE...
Fiicei mele Amelia Elena LEONTE
Draga noastră fată de departe
Ne sună săptămânal la telefon
Îi este greu, muncește și învață
Dar luptă să ajungă om.
Plânge mama și o doare
Știindu-și fata singurică
Că nu e mamă fără supărare
Considerându-și fata încă mică.
Nu bucurăm și nu mai știm
Ce să răspundem la-ntrebări
Vrea să știe că trăim
Fără greutăți și supărări.
Că suntem bătrâni o știe
Luptându-ne cu bolile și viața
Însă noi o spunem cu mândrie
Că ne e zâmbitoare fata.
11 mai 2001
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea îndepărtată
În Carul Mare e o stea
Pe care noaptea o privesc,
Acolo-mi este dragostea
Pe care atâta mi-o doresc.
Ca orice stea din depărtare
Ea rămâne mereu rece,
Am obosit în căutare
De la mine vrea să plece.
De ce steluța mea iubită
Te-ascunzi în nori de fum?
Mi-e inima atât de obosită
Căci nu avem același drum.
Fără tine mi-este greu
Nu știu cât o să rezist?
Te port în suflet mereu
Care este tot mai trist.
Nu am iubit nicicând tăcerea
Voiam să fiu tot optimist,
Dar m-a cotropit durerea
Fără tine parcă nu exist.
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.
Și lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ți fină.
Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta ușor mă arde,
Și când te văd, eu simt că mor!
Aș vrea acum să fiu departe.
Și-aș vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aș vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
GANDURI, GANDURI...
Gânduri, gânduri inocente,
Aleargă-n pâlcuri, dispersate,
Și nu sunt indiferente,
Când spre tine-s îndreptate.
Doamne, cum mă mai gândesc
La tine, zeiță pământească,
Nu știu cum să îndrăznesc,
Gândurile să te găsească.
Va veni și ziua-n care
Vom fi iarăși împreună
Nu cred că voi fi în stare,
Să te strâng puțin de mână.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo unde timpu'-mi bate!
Acolo timpu'-i nemurire!
Ești Tu fără cuvinte,
Sunt Eu prin cele sfinte!
Acolo unde mi-ești blestem,
Eu.. tot...., tot te mai chem!
Tu...., tot....!
Tot un blestem!
Acolo unde.....!
Nu mai am cuvinte,
Tu....!
Tu fără cuvinte!
Acolo unde Tu ai tăcut,
Un timp ai înghețat!!
Și... ți-ai ales...
Acolo....!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia curge ca un râu de smoală
din pieptul tău
mă ademenește
îmi umple degetele de cuvinte
și lupt
da
lupt
să te adun în pumnul meu de sare
să te amestec cu tăcerea
și nu pot
când ea curge din pieptul tău
degetele mele nu se împotrivesc
pentru că stigătul tău este mai puternic
mai clar
și lupt
da
lupt
să te scot din ochiul meu
să te abandonez
ca pe un bărbat oarecare
dar strigătul tău este atât de puternic
încât orice aș face
nu pot renunța
iar cuvintele ce mi se așază pe degete
vin de la tine
și nu poți să nu mă strigi
nu poți să mă abandonezi
ca pe o femeie oarecare
pentru că noi nu suntem din carne și oase
noi suntem
dintotdeauna
cuvinte
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Aici aș vrea ca să trăiesc
România este țara
unde ochii i-am deschis,
Unde grâul și secara
unduiesc pe câmp întins.
Pentru mine, România
este "țara mea de vis".
Este locul, este glia,
unde Eminescu-a scris.
Aici aș vrea ca să trăiesc
puținul timp care-l mai am.
Aici aș vrea să odihnesc,
pe frunzișul de sub ram.
Aici aș vrea ca să privesc
cer albastru plin cu stele.
Aici aș vrea să împlinesc
toate speranțele mele.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Tot omul de orice vârstă ar fi, cu sau fără păcate, sănătos sau bolnav, vrea mereu să trăiască aici pe Pământ, să vadă ziua de mâine, că nu știe ce-l așteaptă pe lumea cealaltă fericirea Raiului ori chinurile veșnice ale Iadului, sau nici una, nici alta?! Și această nesiguranță îl frământă întruna pe omul (ne)credincios înainte de trecerea lui în neființă...
Mihai Cucereavii (11 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de cuvinte (un alt fel de poem)
Pe crengile de vise
Pe versuri triste scrise
Pe verdele lăstar
Pe cerul de cleștar
Pe zorii dimineții
Pe cartea sfânt-a vieții
Pe vânt călduț, ușor
Pe aripa în zbor
Pe câmp cu ghiocei
Pe-a viței vechi cârcei
Pe-adâncului ascuns
Pe gândul nepătruns
Pe soarele-n săgeți
Pe rouă-n dimineți
Pe astre luminoase
Pe umbra de pe case
Pe strigătu-n cuvinte
Pe lacrima cuminte
Pe urma ei lăsată
Pe lumea neschimbată
Pe rostul fără rost
Pe zâmbetul ce-a fost
Pe adieri de vânt
Pe-a câmpului pământ
Pe liniștea-n tăcere
Pe-a inimii zăcere
Pe dorul de-a iubi
Pe foamea de-a simți
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boema chiuvetei: trista rătăcire
Pentru a călări ca la carte
un pur sânge rupestru,
Om de Grotă ținea stânca-n buiestru
poetul se află pedestru.
Pentru a râma în pământul strămoșilor săi
Marcus Ulpius Nerva Traianus, împăratul,
pod de vase, de piatră a mântuit la Cazane
poetul are umerii moi.
Pentru a rămâne în pământ și-n cuvânt
Limba Română, împărăteasa,
și-a suflat vocalele-n vânt
poetul e un vorbitor orbitor.
Pentru a cafti ca la carte
dușmanul de moarte,
Attila și alți hani au clacat în oribile ecuații
poetul se ține-n ovații.
Pentru a se întâlni cu una Friulia,
Viteazul Mihai a intrat nechezat
în Alba Iulia
poetul se iubește cu-n mânzat.
Pentru a se trânti cu Julieta,
imberbul Romeo a jucat la ruleta celestă:
gloanțele l-au ratat
poetul va trăi cu spaima în suflet.
Pentru a ținti ca la carte
mărul din creștet,
Wilhelm a pus mâna pe arbaletă
poetu-și cată ochiul în chiuvetă.
Pentru a-și spori gălăgia,
Donald Rățoiul A(e)rian a bine semnat
în cartea de oaspeți cu o detentă suspectă
poetul (ne) vomită în chiuvetă.
Pentru a menține tăcerea
asupra exagerărilor prezentate,
Dumnezeu intră în plictiseală de moarte
poetul învie oricând.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți..
Unde ai vrea,.. să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără o firmitură
Fapte bune de vei face
La porți de biserici
Să te vadă lumea, preoți...
Unde ai vrea... să meriți
Să te duci și ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toți cu aceeași
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Și de alții abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă și o firmitură...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul
eram eroi, odată
azi, popor de sclavi
suntem liberi, să tăcem, să mințim
să murim pentru ei
oameni de paie, culeși din gunoaie
aplaudă, omule, aplaudă
pleava în vânt
rătăcită aici pe pământ
nu gândi, e greu pentru tine, nu...
mă așez pe o stâncă
la răscruce de vânt
vreau să mă vaiet, să țip
lăsați-mă să plâng
mai cer, mai vreau
pe ăst trist pământ
nu, nu'i așa
nu'i stâncă
e doar un biet mormânt
al meu, al tău..
pășește omule, te așteaptă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rece...
suflet stins ești uitat în timp
rece-i piatra care nu o pot urni
străjer este frigul și peste tot este pustiu
ea stă acolo neclintită și mă întreb
că simte ceva fără sens
să nu încerci să o îndrepți
căci totul este șui si-a devenit a nimănui
gheața plânge și ea de frigul ei
de singurătate-n răceală de timp
pustiul din inimă-i este
soare de toamnă rebegită
brrr... e ploaie, este bici
inima are căldura pierdută
cu picuri de gheață stropită
încerc s-o apropii dar nu mai pot
zadarnică-i zbaterea
ea, gheața și piatra rămân
totuși ceva ce au fost cândva fierbinți
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonia tăcerii
Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,
Vrea să se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.
Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.
Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea...
Tăcerea nu e
De aur.
Plăcută nu e,
Căci nimeni
Nu spune,
Ce frumos
A tăcut.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să tac sau să cânt
tristețea a ucis lumina în jur
curg lacrimi, șuvoaie, șiroi
pășesc prin noroi
nimeni nu vede nimic
este sfârșitul, nu...
am ars, văpaie în vânt
mă izbeam de nori, pluteam pe albastre zări
cădeam, mă ridicam apoi
mai pur, mai curat, mai bun
acum zac pe pământ
aș vrea să tac, dar nu mai pot
să tac privind în jur...
tu crezi că sunt nebun
mă afund în lacrima unui cuvânt
și plec să lupt, să cânt
știu, știu...
mă lupt cu morile de vânt
dar plec să mor luptând, cântând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostrofe la lună
"Per amica silentia lunae..."
Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate
Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,
Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, -
Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă,
N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă?
Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții!
Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții
Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare,
Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare.
Apariție banală ca un fund de farfurie!
Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup!
Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie!
Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup!
Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă
Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă?
Pieri în noaptea neființei, rece simbol de minciună,
Piei și lasă-ne mai bine cerul nopții fără lună!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar