conştiinţă

Conştiinţa este sentimentul intim imediat, constant, al activităţii eului în fiecare din fenomenele vieţii lui morale.

definiţie celebră de Voltaire în Dicţionarul ştiinţelor filozofice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă-n faţă cu iubirea veşnică e ca şi când ar privi pe Maestru creând o lume. Când viaţa omului iese teafără din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu, conştiinţa veşniciei e un semn imediat al existenţei, tot aşa ca lumina într-o flacără.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine opţiuni... sunt neambiguu bune. Majoritatea opţiunilor morale se fac între impulsuri contradictorii şi fiecare impuls moral, dacă se acţionează în totalitate pe baza lui, are consecinţe imorale (cel mai caracteristic, impulsul de a avea grijă de celălalt, când este dus la extrem, provoacă anihilarea autonomiei celuilalt, dominaţia şi opresiunea). Arareori pot acţiunile morale să provoace satisfacţie totală; responsabilitatea care ghidează persoana umană este întotdeauna cu un pas înaintea a ce s-a făcut şi a ce poate fi făcut. În ciuda tuturor eforturilor în sens invers, nesiguranţa e sortită să însoţească mereu condiţia eului moral.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine scrie un jurnal intim este, în mod constant, în căutare de puţină lenjerie.

aforism de Mario Postizzi din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este ceea ce ocazia aduce cu ea. Este ca o auto-determinare a omului. Fiecare om, în cursul vieţii sale, suferă nenumărate modificări şi uneori trebuie să pară ca un hoţ, în anumite perioade ale activităţii sale.

Jaroslav Hasek în Bravul soldat Sveik
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitul este esenţial pentru supravieţuire, pentru că mecanismele complexe ale interacţiunilor sociale se schimbă constant, aşa că trebuie să înţelegem acest teren social în continuă schimbare. Aici lucrează conştiinţa de nivelul 2. Odată ce am auzit o nouă bârfă, noi imediat rulăm simulări ca să determinăm cum va afecta aceasta poziţia noastră în cadrul comunităţii, care apoi ne mută la conştiinţa de nivelul 3. Acum câteva mii de ani, bârfa era singurul mod de a obţine informaţii vitale despre trib. Propria noastră viaţă depindea de multe ori de a cunoaşte cele mai recente bârfe.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Occidentalii cred că tot ceea ce este negativ şi pozitiv este cauzat doar din afara lor înşişi şi nu înţeleg niciodată legătura dintre fenomenele exterioare şi interioare sau fenomenele interdependente. Ei caută explicaţii numai de la obiectele externe, prin obiceiul nihilist, în loc din experienţa subiectivă a propriilor lor minţi.

citat din Thinley Norbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forţele demonice şi negative ale vieţii pentru a ajunge la conştiinţa ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieţii decât o cale spre moarte, o evoluţie care nu e, în fond, decât o disoluţie. Să poţi spune după fiecare experienţă de viaţă: niciodată! - după fiecare întâmplare şi după fiecare încercare acelaşi
cuvânt, simbol al definitivatului şi al ireparabilului, este, desigur, a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viaţă pe cât eşti aproape de nimicul în care te aruncă moartea.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursa intereselor, a scopurilor şi activităţii este substanţa vieţii sociale.

citat din Vissarion Belinski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce urmăreşte sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de dra­goste pe care ţi-l poţi imagina. Aceasta este dorinţa sufletului. Acesta es­te scopul lui. Sufletul caută sentimentul. Nu cunoaşterea, ci sentimentul. El are deja cunoaştere, dar cunoaşterea este conceptuală. Sentimentul ţine de experienţă.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar viciile şi defectele morale întrunesc uneori amintite trăsături ale sublimului sau frumosului cel puţin în felul în care sunt ele receptate de sentimentul nostru sensibil, fără un examen al raţiunii. Mânia unui om stârnind spaimă este sublimă, aşa cum e mânia lui Ahile în Iliada.

Immanuel Kant în Despre frumos şi bine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologicul se înscrie în linia normalităţii. Continuitatea între fenomenele normale şi fenomenele patologice este – niciodată nu o vom repeta îndeajuns – o mare idee freudiană, care a revoluţionat modul de înţelegere a maladiei mentale.

Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea vieţii este deschisă în conştiinţa omului ca tendinţă spre bine. Clarificarea acestui bine, definirea tot mai exactă şi mai exactă a lui, este obiectivul principal şi munca vieţii întregii omeniri.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil estival

suntem prea fricoşi
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?

intraţi în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcţia de economisire a afectului

! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătăţile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănţică

*
asemenea vieţii
orice cuvânt cu sens se naşte
dintr-o dragoste

să fie iubirea iasomiei
faţă de imperfecţiunea albului
însingurat în propria continuitate?!
şi-atunci norii albi...
chiar şi spaimele...

... sentimentul copacului curtând cerul
el însuşi lăsându-se copleşit de vrăbii
de respiraţia umanizată
în serile cu tei şi tramvaie galbene

[Dumnezeu rupe constant din Sine...]

să fie numai
iubirea aceasta care ne caută
pe fiecare în uriaşa absenţă a celuilalt?!

*
poteca stearpă
şerpuieşte
în imaginaţie
pâlcuri de nalbe şi rândunici
post meridiem-ul începutului de vară
când macii se mută în inimă
fără să se vaite de alteritate

mergem de-a lungul zilei acesteia
cum de-a lungul unei faleze cu de toate
pescăruşi goi ciugulesc cerul din umeri
ne place nisipul cu cochiliile şi memoriile lui ample
înflorind iarbă în mijloc de civilizaţie

aşteptăm

deocamdată

fiecare la câte un capăt

ploaia o să ne demaşte...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mediocră, cenuşie, îl interesează pe Cehov, viaţa de aventură epică pe Gogol, viaţa de senzaţii pe Tolstoi. Dostoievski depăşeşte epicul exterior şi psihologicul. Fenomenele nu-l interesează prin ele însele, fiindcă esenţa vieţii nu stă în fenomene. Ele sunt apariţii secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice şi se revarsă în afară şi faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu, şi până pe culmile vecinătăţii cu Dumnezeu. Descoperirea acestui spirit acuns, focar central din care se împroaşcă în afară amestecatele aspecte ale vieţii, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. (...) Protagoniştii operei sale întrupează moduri de existenţă concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeieşti.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este rezultatul constant al celui care observă constant; cu alte cuvinte, receptivitatea este cheia adevărului din jurul tău.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om Minunat, faţă de persoanele care nu te-au apreciat mai ales când aveai nevoie de o încurajare, stimulare imediat pe a vieţii cale, nu ai datorii morale, aşa că ia-ţi tolba în spinare, pleacă la plimbare şi atinge-ţi cu determinare, prin autodisciplinare ţinta, scopul tău cel mare!

Michelle Rosenberg în Om Minunat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

milă

Mila este sentimentul care reţine spiritul faţă de tot ce e grav şi constant în suferinţele omeneşti şi îl uneşte cu omul care suferă.

definiţie clasică de James Joyce
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea tipărită este ea însăşi, pentru toţi, o carte a vieţii, un substituit al experienţei, cu mari puteri formative a omului viu, angrenat în viaţa practică, într-una din formele activităţii profesionale şi cetăţeneşti.

citat din Ion Vianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai conştiinţa lui Dumnezeu în sinea ta este una, şi poţi ajunge la ea cu uşurinţă în singurătate. Dar să ai conştiinţa Lui nu numai în sinea ta, ci şi în alţii, când te întâlneşti cu ei, e mult mai greu. Şi trebuie să înveţi lucrul ăsta. Învăţ. Ajută-mă, Doamne.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!