De ce şi-or fi imaginat oamenii moartea sub forma unei doamne în negru cu o coasă ameninţătoare în mâini? Eu unul, dacă aş vedea-o venind agale cu unealta agricolă pe umăr, aş ruga-o frumos, contra cost desigur, să-mi cosească cele două pogoane de teren pe care iarba a crescut de juma' de metru, aş cinsti-o cu un păhărel de tărie şi o plăcintă caldă şi i-aş ura drum bun. Ba mai mult, aş ruga-o să vină şi la anul, apoi anul următor şi tot aşa până când, istovită, bătrână şi bolnavă îşi va da obştescul sfârşit. Coasa ar putea să mi-o facă cadou, cu puţin efort aş purea să-mi curăţ şi singur terenul de bălării.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ţăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână şi zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă şi o urmă în tăcere.

Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Peste tot e sărbătoare,
Se aşteaptă o zi mare,
Când se trece în An Nou,
Copiii primesc cadou.
Anul vechi pleacă încet,
Anul Nou este pe drum,
Copiii au câte-un pachet,
Lângă Pomul de Crăciun.
Acum, la cumpănă de ani,
Să ne urăm "La mulţi ani!",
Fericire, sănătate,
Că-s mai bune decât toate.
Anul Nou, binevenit,
Cu viitorul fericit.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raymond Barone (după ce i-a dat tatălui său un cadou grozav, se întreabă cum va face să îi dea unul la fel de bun şi anul următor): Nu înţelegi. Nu mi-e că nu trebuie să îmi fac griji timp de un an, ci că am un an întreg în care să îmi fac griji.

replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă 99-00-01

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni descoperă cu adevărat esenţa vieţii doar când sunt la un pas de moarte. Atunci, când sunt cu un picior în groapă, înţeleg care e rostul profund al vieţii şi îşi dau seama câte ocazii le-au scăpat printre degete. Viaţa poate fi crudă din acest punct de vedere. Viaţa refuză să-şi dezvăluie darurile, uneori până în ultima clipă. Când suntem tineri şi avem toată viaţa înainte, amânăm să trăim: "Anul viitor am să petrec mai mult timp în natură, am să râd mai mult sau am să iubesc mai mult. Anul viitor am să petrec mai mult timp alături de copiii mei şi am să citesc cărţile importante din literatură. Anul viitor am să privesc mai multe răsărituri de soare şi o să-mi fac prieteni noi, însă, momentan, am multe alte lucruri de făcut şi multe întâlniri de onorat." Acestea sunt şabloanele vremurilor în care trăim. Ei, bine, eu am învăţat că dacă nu-ţi iei viaţa în propriile mâini, aceasta are obiceiul să-ţi joace feste. Zilele se transformă în săptămâni, săptămânile în luni şi înainte de a te dezmetici, viaţa ta s-a sfârşit. Lecţia de înţelepciune este următoarea: nu te mai lăsa dus de val, trăieste-ţi viaţa în mod deliberat.

Robin Sharma în Învăţături spirituale pentru familia ta (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă la sfârşit de an

Aş vrea la anul care vine
Să te ajut, copilul meu,
Atât cât pot, să-ţi fie bine
Şi să te ştiu că nu ţi-e greu.

Aş vrea la anul care vine
Lângă acei sporiţi la număr,
Iubito, greul de la tine
Să-l duc cum pot pe al meu umăr.

Aş vrea la anul care vine
De sănătate să am parte
Să pot avea grijă de mine
Şi-atunci am să le fac pe toate.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul următor

Aş vrea să sufoc toate spusele tale, să le distrug poate cu fiecare gând al meu închis
Să le umilesc în zvonuri necurate,
să le apun în vârstă, în uitare
şi să mi le îngrop apoi în spate...

Le-aş distruge cu puterea dragostei de a uita şi cu negrul viselor naive,
te-aş lăsa să mori cu ele înecat, uitat de viaţă si de doamne...
Te-aş lăsa bătut de vreme în cea mai nemiloasă zi din anul următor...
Ştiai?
Ştiai că vreau să le omor?
Să-ţi distrug vorbele cu toate nopţile în verde,
să fiu eu criminala lor şi să nu-mi pese dacă le doare...
Ştiai?
Ştiai că vreau să le omor?

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine anul, trece anul

Vine anul, trece anul
Toată viaţa vânez banul
dacă reuşesc. Şi mâine
Mai cumpăr o pâine

Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă

La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii

de la început până la sfârşit,
am albit, am chelit

Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast

Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
dar pentru care suntem puşi la plată!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara va întârzia un pic anul ăsta

Da, da, timpul vindecă toate rănile,
Aşa că nu ar trebui să-mi fie teamă;
De vină e doar faptul că primăvara
Întârzie anul ăsta, de bună seamă.

poezie de Frank Loesser, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Data naşterii unei doamne

Când s-a decis ca să o spună,
Venind cu precizări în plus,
Ne-a dat şi ziua şi-n ce lună
Şi anul… nu ni l-a mai spus.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că, pentru a putea fi citat, trebuie să-mi dau obştescul sfârşit.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

... Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clişeu alb - negru

avea părul acoperit cu umbră
şi părea tras din interior
venele dezgolite
sub piele
trădau o suferinţă
iar ochii o sufocare

toate
într-un singur loc...

dacă ar fi să mă reîntorc acolo
noaptea nu ar trece de mine
i-aş cere un alt chip după
forma şi asemănarea lui Dumnezeu

şi credeţi-mă
moartea s-ar întoarce din drum...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie mă strigă iar pe nume
Şi iar mi-e frig cu sufletul pe-afară
Ca unui nou-născut, venit pe lume
Din pântecele unei nopţi de vară

Să vină ploi să-mi plângă iar pe umăr
Să-mi zboare frunze-n cale şi să-mi ceară
Cu ultima putere să le număr
Şi să le-ascund de frig, până la vară

poezie de Gabriel Cîndea (august 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minune

Ţăranii-mi spun, cinstiţi la vorbă,
Că-s oameni drepţi şi buni:
"Pădurea asta e vestită,
Vestită în minuni!...

Atâţia suferinzi făcut-a
De viaţă s-aibă parte,
Când se credeau ajunşi aproape
De ne-ndurata moarte.

Din multe locuri depărtate,
Vin oameni ca s-o vază,
Şi de mândreţea-i fără seamăn,
Adânc se minunează!"

Ascult şi-ncep să cred ca dânşii
Minunile aceste,
Cum un copil se-nfiorează
De orice şi ce poveste.

Dar aş voi să-ntreb pe unul,
— El singur doar mi-o spune,
Dac-ar putea ca să mai facă
Pădurea o minune:

Să-mi risipească stolul negru
De nopţi şi zile rele,
Şi să-mi redea nemărginitul
Iluziilor mele!...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi beat

Anul trecut, când zăceam bolnav,
Am jurat
Că, atât cât voi mai trăi,
Nu mai pun un strop de vin în gură.

Dar puteam eu oare şti
Anul trecut
Ce va aduce anul acesta?

Şi iată-mă acum,
Venind de la crâşma bătrânului Liu
Mai beat ca niciodată!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, în inima mea

Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
şi i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceţi pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".

Am privit uşor
în stânga
lângă inimă
şi l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părinteşte
şi-am simţit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranţă totală!

După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!

Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic aşa.

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viaţa, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colţ din casă.
Ce-aş rămâne-acasă, Doamne, însă viaţa nu mă lasă!

Ce să iau din toată viaţa, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puţine.
Mult voi bântui lăcaşul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost şi nu mai este.

Şi mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, duşmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colţuri, şi veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

Revelionul

Este noaptea-aceea-n care
Anul vechi se duce, moare,
Şi în schimb, ca un cadou,
Ni se naşte Anul Nou.

poezie de George Budoi din Poezii (1 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou – anul Bivolului

Vă doresc, deci, sănătate
Că-i mai bună decât toate,
Să aveţi în pungă bani
Şi-n preajmă – puţini duşmani.
Să scăpăm de pandemie
Şi necaz să nu mai fie.
Prietenii să v-aline,
Să vă meargă-n viaţă bine.
Şi vă rog eu, dragii mei,
Să cinstim doar cu temei
Câte-un păhărel de vin
Pentru Noul An... bovin!

La anul şi la mulţi ani!

poezie de Mihai Cucereavii (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!