Cine eşti tu, călător de o clipă pe pământul tău, trăitor de o zi, când atâtea pământuri umplu veşnicia deasupra?

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul plecă şi într-o clipă se făcu nevăzut în păinjenişul drumului pe când preotul se uita în urma lui, remas singur pe şine, ca un şarampoiu pe care nimeni n-ar fi putut să-l clintească din pământul Daciei.

finalul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fericire nu se numără ceasurile.

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate prinde ceasul trecător.

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului.

citat clasic din Duiliu Zamfirescu (9 mai 1895)
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise: te găseşti totdeauna înaintea unei etichete şi, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie.

citat clasic din Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te găseşti totdeauna înaintea unei etichete şi, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie.

citat din Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără posesiuni, succes, faimă, cine eşti? Nu ştii. Eşti numele tău, eşti prestigiul tău, eşti faima ta, puterea ta. Dar în afară de astea, cine eşti?

citat celebru din Osho
Adăugat de Gabi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ridici priporul Ciulniţei, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleţ, case bătrâneşti şi sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre valea Ialomiţei, la stânga, pe desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile uliţelor strâmbe ale satului.

începutul de la Viaţa la ţară de Duiliu Zamfirescu (1893)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti pământul, eşti moartea

Eşti pământul, eşti moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
şi tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
eşti numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simţi. Trăieşti
cum trăieşte o piatră,
cum trăieşte pământul dur.
Şi te-nveşmântă vise,
tresăriri şi suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită şi te înconjoară.
Sunt ceruri pe faţa apei.
Tu le laşi să se destrame.
Tu eşti pământul şi moartea.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.

Tu eşti sfioasă şi curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptura vinovată,
Cu ochii negri şi adânci.

Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.

Dar forma ta înşelătoare
Ia calea timpului apus,
Şi când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bunătatea, iertarea, respectul dispar, când aceste lucruri nu-ţi ocupă mintea, şi când preocupările minţii nu îţi umplu inima, atunci există dragoste, şi numai dragostea poate transformă nebunia şi delirul din lume. Fără sisteme, fără teorii, de dreapta sau de stânga. Iubeşti autentic numai când nu posezi, nu eşti invidios, gelos, nu eşti lacom, când eşti respectuos, însufleţit de milostenie şi compasiune, când ai consideraţie pentru soţia ta, soţul tău, copiii tăi, vecinul tău, nefericiţii tăi servitori.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tănase Scatiu

roman

• Citeşte online
• Descarcă/citeşte în format DOC (Microsoft Word)

Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.

carte de Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la ţară

roman

• Citeşte online
• Descarcă/citeşte în format DOC (Microsoft Word)

Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.

carte de Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pricepe că nu poţi pricepe şi că nu eşti în stare de-a împiedica împlinirea legilor firei este deja interesant; dar a pricepe pentru ce nu poţi pricepe e minunat, fiindcă dacă ai putea înlătura pricina pentru care nu poţi pricepe şi care e parte în tine, parte afară din tine, ai pricepe totul.

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu?

Te simt în urma mea şi-acum
Te-ntreb mereu: cine eşti tu?
Dar nu-mi răspunzi, eşti prea tăcut.
Cine eşti tu?

Poate-ai rămas blocat în lume
Şi-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce eşti?

Doar în biserici scap de tine
M-astepţi când ies pe sfânta poartă
Cine eşti tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine eşti?

De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în faţa Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine eşti tu?

poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al fiinţării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Fiinţa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ţie închin!,
Aici-şi-Acum –
pe pământul făgăduinţei –
în veci poemul iubirii
îşi întemeiază fiinţa Sa,
Amin!

poezie de Dumitru Găleşanu din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, prund de păcate

Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, pasări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Voinea i se umpleau ochii de ceaţă când învăţa băiatul la geografie, întins la pământ, cu capul pe Buşcă: "judeţul nostru are trei plăşi şi şase plaiuri; el aparţine religiunilor muntoase şi face parte din România pictorească..."
- Scoal' de-acolo, blestematule! Ţi-oi da eu ţie religie muntenească! zicea mă-sa. De-abia lăut, cu capul pe tigoarea asta plină de purici!...

Duiliu Zamfirescu în Spre mare, Buşcă, 1909 (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!