Analfabetism literar

activiştii anulează
arta aristocraţiei
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
başca boşii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

cabalinele cadâne
cerşesc calme comentarii
crapă capetele care
cârcotesc condamnatoriu

craii caselor celeste
călăresc cavalereşte
colportează cumsecade
câtă cordialitate

damele de dimineaţă
dragele de domnişoare
denigrează derbedeii
dorind dragostea directă

deformate de defecte
definite de dantură
devorează desuete
descompusele deşeuri

este epoca eratei
epigonii enervează
editorii eludează
elegiile elitei

evident elucubrează
erezii echidistante
evocând enciclopedic
entropii emancipate

fotogenice frivole
forfotind frumos fireşte
fecundează ferm feude
fremătând fără fiole

fraierii filozofează
fufele fac falduri fine
fetele frezează funduri
faimă falselor feline

generaţii geniale
guralive grobiene
găsind gaşca golăniei
gustă grav geriatria

generând gazos gazeluri
galeş gâdilând gâtlejul
germinează găuroaie
garantând gestant glutenul

hedoniste hămesite
hămăiesc handicapate
hemoragice himene
hidratează hăuri hrube

haida-haida haimanale
hodoroagele hapsâne
hohotite hahalere
hărăzesc hâde himere

impostori inegalabili
iau ideile ilustre
imitând impresioniştii
incitând informatorii

impregnează izul iambic
intonând istericale
invocând inteligenţa
ignorând incompetenţa

încuiaţi îndrăgostiţii
îşi încearcă-mperecherea
înaintea încălzirii
îşi încheie-ndatorirea

întristaţi începătorii
îndobitociţii îngeri
împotriva îndoielii
înstelează-nvingătorii

jeguri juxtapun jurnale
jertfind jalnic jurăminte
jalonează jecmăneala
jaluzele jack-uri jeep-uri

jicnind juna jidovească
jucând jocuri jubilează
jefuind judecătorii
junimismul juisează

karatistele kibitzii
kaizeri kantiene kituri
kendo ketchup kilograme
kamasutra kilometri

kilociclupesecundă
kodak keyboard kamikaze
karma karaoke keta
kelvin khmerii kuweitul

lamentabile lascive
lapidând lacune liric
laudă limba la lume
labiale laitmotive

laborante laburiste
lecuiesc lapidatorii
lunetiştii lamentează
leul lustruieşte lotrii

mult mai multă muierime
mamifere menstruale
murdăresc moşia mare
muzele mierlesc mioape

madmoazelele migrează
mafioţii masacrează
muzicanţii mai mixează
metastaza manelistă

numai nume neştiute
norocoşi nenorociţii
noi nu naştem nepotisme
născocim neologisme

noua noastră nerozie
nesfârşita nebunie
nimenea nu ne năşeşte
niciodată nostalgia

osândirea omenirii
oglinjoară-oglinjoară
ofensiva onaniei
operăm obscur ovulul

ocazional oferte
ombilicuri ofticoase
ocolim orânduirea
ordonanţe odioase

puchinoasele paiaţe
plagiază prozodia
primesc plusuri primitive
preamărind puţin prostia

prefăcătorii pripite
produc primele partide
pe portalul poeziei
proslăvesc pediatria

rimele rămân rebuturi
reproduc rapid rutina
resturi retuşând refrene
reformează rădăcina

românisme ramolite
roţile rămân rigide
relele revin Rusiei
revoluţii răscolite

stele strălucesc sofistic
scribii săvârşesc satira
situaţia se schimbă
se sporeşte sărăcia

suntem singura speranţă
să strivim sedentarismul
siluim sfânta scriptură
sensibilizăm snobismul

şamaniste şucărite
şarmant şmirghelesc ştiuleţii
şustele şerpuitoare
şlehtele şovăitoare

ştirbe şlefuind şabloane
şovăind şochează şatra
şezătoarele şomează
şi şacalii ştiu şeptelul

tipice teribiliste
tipăresc tâmpenii tone
totuşi travestesc trofee
transformând telenovele

teiul tremură tomnatic
te trecuşi tu tânăr tată
te tăiară tolomacii
terfeliră testamentul

ţâţe ţuguie ţesutul
ţoape ţepene ţinute
ţara ţine ţigănimea
ţarini ţigle ţânţărimea

ţopăie ţaţa ţarina
ţipă ţeasta ţurcănească
ţanţoşele ţăcănite
ţoalele ţiplate ţeapă

uniformele uzate
umoriştii unul-unul
unde umblă unitatea
utopia unui ungur

uneori uzurpatorii
uită unde urinează
udătura uluieşte
uniunea unelteşte

vorbe vorbe viciate
versurile văicărite
vine vremea virtuală
vând volume volatile

verba volant veselia
văgăunile vibrează
vagabonde văduvite
verbe vascularizează

zdruncinate zăpăcite
zbuciumate zbănţuite
zoofage zoofile
zulufatele zambile

ziariste zigomorfe
zise zâne zeflemiste
zgârie zodiacale
zigzagatele zapise

xenofobe xenofile
xerofile xilofage
ye-ye yoyo yanguri-yinguri
yeti york yuppie yoghiste

quadrivium quadrofonic
quattrocento quidditate
ă-uri â-uri ăialalţii
westernuri world-wide-web... welcome

poezie satirică de Ionuţ Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele petrec considerabil mai puţin timp decât băieţii jucând jocuri video, şi ele sunt mai puţin înclinate către a juca jocuri violente, şi îşi neglijează temele de acasă din cauza jocurilor numai pe jumătate din cât o fac băieţii.

Manfred Spitzer în Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi înşine şi copiii noştri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezident în ţara cuvintelor

Rezident în ţara cuvintelor
ţara care m-a adoptat
şi totuşi
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranţi ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
ţara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu aţă ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închişi pe viaţă
fără drept la recurs compensatoriu
îşi înmoaie pesmeţii.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, Doamne?

În aste zile de restrişte,
Ajunsa ţara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic şi nimeni nu-i opreşte
În lupta lor după mărire.

Făcut-au ţara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentinţe.

Se bat pe legi şi ordonanţe,
Pe constituţie, parlament
Şi nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Şi este ţara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ţinte
Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniţi, unii-s ucişi
Şi ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde eşti Doamne de nu-i vezi
Să le arăţi că în curând,
I-aşteaptă Dreapta Judecată?

Şi nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!

poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilemă

Stau ca la teatru, scena-i lumea mare,
Pe ea se mişcă oameni şi popoare;
Şi ce văd azi? Nevoi şi neputinţă,
Necazuri fel de fel şi suferinţă,
În loc de vorbe şi purtări alese,
Sunt doar urzeli, trădări şi interese,
Dreptatea s-a ascuns, nu se mai vede,
Şi în virtute nimeni nu mai crede,
Iar viaţa e din ce în ce mai fadă,
Iubirile se vând la colţ de stradă,
E plin de hahalere şi paiaţe,
De travestiţi, şi măscărici, şi ţaţe...
Iar câinii pe fundal scâncesc şi latră;
Să râd, să plâng sau să rămân de piatră?

poezie de Octavian Cocoş (9 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneţia din veac
Şi sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Şi nu ştim ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar şi mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Şi nu mai ai cu cine să te-asameni

A intrat deşertul în oraşe,
Pătrunde-n casă şi pătrunde-n noi
Dincolo de templele incaşe,
Se profilează chipuri de strigoi

La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieţii noastre, alt jandarm e
Şi noi elaborăm doar teorii

Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai aşteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iarmarocul de vorbe

"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
îşi ţine de cald şi te-ajută la minte!"

"Vând vorbe pestriţe, orice măsură,
se potriveşte la orişice gură!"

"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."

"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."

"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz şi auz!"

"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"

"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuţite."

"Poftiţi vorbe fragede pentru salată!"
"Poftiţi cu piper, vorbărie tocată!"

"Marele parc neologic. Real:
hiperbola care mănâncă mangal."

"Must natural de cuvinte! Conţine
cele mai noi şi mai mari vitamine.

"Aicea se vine cuvântul cel mare,
doi bani kilogramul, să ia fiecare!"

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune unde sfârşeşte ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârşeşte cerul
Nu spune până unde eşti tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândeşti.

poezie clasică de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa mântuirii

Şansa mântuirii o primesc cu toţii,
Proştii şi drogaţii, şmecherii şi hoţii,
Chiar şi poezia vine-n fiecare
Ca o misiune, ca o încercare,

Dar nu toţi acceptă calea ei cea dreaptă
Şi în loc să urce, mai coboară-o treaptă
Căutând doar premii şi indemnizaţii,
Slujind mafioţii, linguşind bogaţii.

Şansa mântuirii o primesc cu toţii
Dumnezeu mai crede-n suflet şi emoţii,
Chiar şi poezia vine-n fiecare,
Ca o şansă nouă, ca o provocare,

Dar nu toţi se uită la întreaga lume,
Se interesează doar de propriul nume,
Şi-uite aşa poeţii au ajuns să fie
Ocoliţi de oameni şi de poezie.

Şansa poeziei o primesc şi eu
Şi mă-nchin la lume şi la Dumnezeu.
Poezia este şansa să devin
Pasărea ce zboară sub un cer senin.

poezie de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii cu înclinaţii negative care îşi fac ocazional apariţia în familii, fără o cauză observabilă, pot fi rămăşiţe ale unei stări primitive, din care ei nu au progresat vreme de generaţii.

Charles Darwin în Strămoşul omului (1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliţi prin iarbă.

Ştiu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleaşi care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Ştiu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roşu,
îmi tremură fiinţa,
noaptea şi ziua sunt una,
şi noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naştem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snobismul nu poate funcţiona fără modele, dar în ceea ce priveşte bunul-gust şi bunele maniere, modelele au dispărut de mult şi astfel snobismul îşi trăieşte resemnat agonia.

Alexander von Schonburg în Înalta societate (noiembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana cu cerbul

ah şi eu mai beau mai ratez
din când în când referendum
uri construite subtil –
tiptil
mă strecor către casă
printr-o sită de muşte (?!) puternice
uneori odioase. mai beau
frecţii
diana cu cerbul nu prea îmi vine
să cred să fi procreat
dar în fine în fine... în fine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totul s-a întâmplat

Îşi pune cuvintele în vorbe goale
le încearcă puterea de penetrare
în suflete zbuciumate.

Doreşte să împlinească deziderate vechi
dimineţilor să le împărtăşească bucuria,
în ochi să se nască sclipiri,
liniştea care înalţă inima şi o ademeneşte
fără cuvinte la sânul cald
unde cresc aripile zborului dezinvolt
spre trăirile iubirii nemărturisite.

Şi totul s-a întâmplat
înlăuntrul de taină al lumii
unde îşi fac păsările cuib
din ierburi şi flori înmiresmate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârşite,
Ca o mare aparţinând pescăruşilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.

Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, aşa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.

Uneori cerul îşi dezvăluie misterul
Aşezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranţă-n care adevărul
Este nevăzut, aşa cum sunt eu.

Uneori tăcerea explodează asurzitor
O linişte absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece şi istovitor,
M-a făcut să nu mă mai simt întreagă.

Uneori, eu şi cu mine suntem împreună
În lumina dimineţilor: străvezii, strălucind,
Evadând, nişte umbre dintr-o lume nebună,
Nevăzute, neştiute, însetate, iubind...

poezie de Florentina Mitrică (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarcerea la marea singurătate

oricât de mult
ne înşelăm singurătatea
cu oameni sau cu amintiri
despre oameni
tot la ea ne întoarcem
nici măcar visele
unde suntem mereu cu cineva
nu ţin o eternitate
chiar şi viaţa este un vis
din care suntem ispitiţi
să ne trezim
atunci când întunericul
ne întinde fructul otrăvitor
al cunoaşterii

poate că părerea noastră de rău
când părăsim această lume
este şi părerea de rău
a Dumnezeului din noi
care se întoarce la marea
S I N G U R Ă T A T E

la asta te-ai gândit
vreodată?

tocmai de aceea
căutăm pe cineva
cu care să fim fericiţi
acum aici
aşa cum şi eu
îmi caut celălalt eu
în pragul
apocalipsei
mele personale

între mine
şi celălalt eu
e o prăpastie
peste care încerc să trec
mergând pe frânghia subţire
a unui vers
o frânghie care tremură
la fiecare bătaie de inimă
o frânghie care se îndoaie
sub greutatea îngerilor
care mi se aşază pe umeri
pentru a-mi testa
echilibrul

n-am avut alte aripi
în afara paginilor
pe care cititorii
au încetat
să le răsfoiască
atunci când iubeam
şi nutream să primesc
iubirea înapoi

dar poate
că e mai bine aşa
să fiu lucid
precum o lamă de cuţit
care spintecă
iluziile

să-l am martor
doar pe Dumnezeul din mine
care îşi bea cafeaua tare
în zorile nemuririi

ce va fi
va fi

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpului... nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!