Demonii apelor...
Savoare și chemare e pasul ei
molatec
pierdut în frunzișul auriu
al toamnei
Timpul grăbit
își caută un loc cât mai aproape
de umbra
apărută sub pleoape
Pământul respiră adânc
și lumea din jur tresare
din somnul prelung....
...
Alung semnele de întrebare
ce răsar la intersecție de drumuri
și-i netezesc cărare
spre visul fără contur....
...
- Iartă-mă că te întreb:
fată nepăsătoare
și neștiutoare
de câte în lume se nasc
din beznă și inexplicabile hărțuiri...
...
Spre care fantasme te grăbești
nostalgică, languroasă
și gravă
când toamna-și despletește
părul
scuturându-și demonii
pe frunza ce-o strivești?
...
Răsuncindu-se spre soare
c-un aer nefiresc
de liană agățătoare
își deschide brațele
și buzele-i
ce înfloresc seducătoare...
imperceptibil șoptesc:
- E-o poartă în față
și taina zeilor e-n prima piatră
ce-o voi găsi în albia
râului
din care am purces...
poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2012)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre râuri
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
Citate similare
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulcani, poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre aripi sau poezii despre aer
Cât cinism... în metafora unei zile
Niciodată nu voi găsi cuvinte
destule
să-ți pot da un nume,
exaltato,
înțeleptul din mine îmi spune
că libertatea este o fantomă
ce adoră plimbările
sub lună plină.
Deschid o fereastră spre lume și strig:
"nu aici veți găsi adevărul, în groapa
aceasta plină cu vorbe
sterile,
cu voci sufocate de valuri uriașe
de lumină!"
Priviți spre pădure!
Verdele e prospețimea
ce răsfață
și umbra'nrourată
ademenind rugătoare
o ultimă și-nflăcărată oră de iubire,
experiment ancestral lăsat moștenire
( ah! cât cinism.. în metafora unei zile)
celor ce sfâșiindu-se neîncetat
se admiră
și poate n-au aflat
că tăcerile au același miros de brad
când visele rând pe rând se deșiră.
Niciodată nu voi găsi cuvinte destule
să-ți pot da un nume,
nechemato,
poetul din oglindă îmi spune
că singurătatea
este un imperiu al fricii
ce adoră sângerarea cuvintelor,
( ah! ce impertinentă sângerare și apocalipsă)
că luna plină își adună lupii
ca o biruință
ca o nimicire a înțeleptului
din mine....
poezie de Valentina Becart din Confluențe literare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Valentina Becart ( pseudonim literar), nume real -
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre lună plină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre Lună
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina din tricolor
Pământu-i leagănul la toate
Ce-am făurit cu binișorul,
În inima țării ritmic bate
Lumina ce-o cuprinde tricolorul.
Pământul este vrerea neîncetată
De-a plămădi mireasmă nouă pâinii,
E-n inima din râuri nesecată,
Adevărați luceferi ai luminii.
E-n oameni ce poartă legământul
De-a ctitori un viitor senin,
De a-i cuprinde măreția și avântul
Spre viitor, spre nou destin.
E-o moștenire dragă ce o știu,
Transmisă de la tată către fiu!
poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre tată, poezii despre ritm, poezii despre pâine, poezii despre moștenire sau poezii despre inimă
În furtuna toamnei
Furtuna vine când e liniște
și alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
și râsetele semințelor zboară
spre inimi ușoare cu suspine-n suflet
și vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
așteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzește cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
și zboară fără oprire spre apus,
iar toamna își desface poala cu o moștenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu știi să le uiți
pentru a redescoperi fericirea ei.
poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre râs
Vântul de dimineață
S-a ridicat din somnul ce-l trăise
pierdut în haosul din întuneric,
ascuns în temerile dintre vise
ce îl duceau pe drumul luciferic.
Cu ochii, în durere de lumină,
mijind, treptat, spre zări îndepărtate,
și-a amintit ce-nseamnă zi senină,
și zbor, și fugă de singurătate.
S-a ridicat și a privit, uimit,
cum aripile ce păreau distruse
se-ndreaptă și se scutură, grăbit,
de valuri de funingine depuse.
În roua dimineții le clătește,
adună,-a' florilor din jur, parfumuri,
se-nvârte sub lumina ce-o iubește
și își aduce-aminte, dintre drumuri,
doar unul, unde îi plăcea să zburde,
și unde, -odată, se simțea iubit,
trecând de munții de idei absurde,
căci e, din nou, un vânt de răsărit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dimineață, poezii despre întuneric sau poezii despre singurătate
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre planete, poezii despre muzică sau poezii despre marină
Vis de toamnă
Mă-nchid, prin al nopții târziu,
în lumea cu visuri trecute,
cu cerul mereu azuriu
și drumuri adesea bătute.
Îmi caut, sub frunze, un semn,
o urmă-a potecii pierdute
prin visul în care mă-ndemn
spre clipe demult petrecute.
N-am grabă în lumea din vis,
nu-mi pasă ce frunze-or să cadă,
curată va fi, mi-am promis,
poteca și-n strat de zăpadă.
Iar dacă va fi, uneori,
ascunsă-n covor de petale,
voi face cărare prin flori
spre vara ce-așteaptă o cale.
Sub pleoape de cer azuriu,
mă-nchid în al toamnei târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre curățenie
Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veșnică" de Lorin Cimponeriu
Am să deschid brațele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea și eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbește-mi în limbi necunoscute
Eu voi înțelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumusețea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre poezie sau poezii despre iarnă
Ușa secretă
În lumea ascunsă de cețuri și nori,
Ferită de rele și ochi muritori,
Din mica poiană, se-aude un cânt
Ce, lin, se ridică pe aripi de vânt.
Se clatină frunze, atinse, pe rând
De sunete care, spre zare zburând,
Își poartă povestea ce pare un vis
Trezit dintr-un somn care-l ține închis.
E-o mică prințesă ce cântă în zori,
Punându-și pe cap o cunună din flori.
O rază de soare o-nvăluie, cald,
Iar ochii-i lucesc în culori de smarald.
E straniu tabloul și greu de descris,
Amestec de vis c-un real paradis:
Pădurea în care copacii zâmbesc,
Insecte și păsări se joacă, vorbesc,
Din flori se înalță și zboară perechi
Mici zâne venite din timpuri străvechi,
Iar multe-animale se-adună, treptat,
În mica poiană... Un loc fermecat!
Ea vine adesea, din vechiul tărâm,
În care natura e doar caldarâm,
Copacii sunt blocuri, iar iarba-i gunoi,
Chiar râul e-asfalt cu mașini în șuvoi.
Cântarea de-acolo îi sparge-n timpan
Fragmente și cioburi de zgomot dușman,
Iar aerul pare bolnav și stingher,
Lipsit de lumină, de Soare și cer.
De-acum, a-nvățat cum să scape de chin,
Și-nvârte o cheie ce pare-un suspin
În ușa secretă ce-o trece prin nori
Spre lumea de vis, unde-s alte valori.
O lume în care iubirea-i un cânt
Ce rar se aude acum pe Pământ,
O lume în care durerea-i trecut,
Iar timpul se scurge încet, neștiut.
Se-oprește din cântec spre seară, deodat',
Aude un sunet continuu, ciudat,
Privește, tăcută, în spațiul real,
Prințesa ce doarme... pe-un pat de spital.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre valoare
Neguri deșarte
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Luna
Motto: "Timpul n-o uzează; ea-i călăuzește carul;
Moartea sub secera ei își face veacul." (Walter Raleigh)
Luna plină cu razele ei bine-cunoscute
Își înalță la răsărit capul din eter,
Nepăsătoare că nopțile-s tot mai scurte
Strălucește consecvent pe cer.
Ea nu dispare ca norocul meu, pe care
Razele-i nu-l binecuvântează, nici susțin;
Când eu voi fi ajuns la capăt de cărare,
Ea va lumina la fel, nu mai puțin.
Iar dac-acum abia lucește spre apus
Și-i e palidă lumina pe șesurile bolții,
Întotdeauna pe orbita ei, acolo sus,
Va fi regina nopții.
poezie de Henry David Thoreau, 1817-1862, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre monarhie sau poezii despre moarte
Ultimul vis
Era în alb și negru visul meu
Și căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu știu, dar căutam mereu
Și derulam, din când în când, visarea.
Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Și o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.
Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Și o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!
Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre alb
Frunza din palma
Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui își amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Și atunci ce folos că ușa se va deschide?
Privise în palmă și-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunțate.
Începeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă își înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
și să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparține...
O fi uitat-o cel de după ușă.
În palma sa avea două destine...
Înțelese că trebuie să o facă
din nou pumn și să bată în ușă.
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din asfințit
Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".
Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.
Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.
Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.
Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?
Pe calul care singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre dorințe sau poezii despre cai
O viață ai!
O viață ai, o scurtă și unică viață
și orice-apus de soare îi poate fi hotar
o ultimă răscruce, o ultimă povață
și-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îți poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur și veșnic suflet numa'
și-n orice clipă Domnul ți-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povața ta de-acuma
și ultima-ți chemare, și ultima-ți chemare
e poate-aceasta chiar.
Un Dumnezeu e numai și-o unică salvare
și unica-ți speranță e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
și pasul fără care, și pasul fără care
ai plînge-n veci amar.
Cristos e-a ta Viață, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre salvare, poezii despre religie sau poezii despre graniță
Lumina din asfințit
Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".
Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.
Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.
Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.
Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?
Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemplu
Să mă întorc?! Nu are rost și nici n-aș mai avea putere...
Rămân în raiul meu cu flori, din care-nvăț să adun miere.
Magnolia-nflorește simplu, fără să ceară aprobare,
și-și dăruiește frumusețea spre tot ce-i mângâiat de Soare.
Când isprăvește înflorirea, se scutură fără regrete,
atinge c-un sărut Pământul, din care răsar margarete,
se stinge-n verdele de iarbă, înțelegându-și nemurirea,
îmbrățișându-și efemerul care i-a împlinit menirea.
De am pătrunde taina vieții, n-am mai fi roși de-ncrâncenare,
ne-am prinde-n dansul frumuseții, gustând din cupa cu iertare,
ca, la sfârșit, să știm pleca fără-ntrebări, fără orgolii,
reînviind în verde crud, printre petale de magnolii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre miere sau poezii despre iertare
Semne prin aer
încerc să te caut,
ești undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îți desenam pe copaci
constelații
și drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,
tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,
mai credeai în ursită,
pe atunci
creșteau încă leacuri neștiute
și pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,
- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu brațele deschise spre tine,
dacă nu o cauți
prin lume
să te cuprindă?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre foc, poezii despre copaci, poezii despre constelații sau poezii despre comete
Contur reinventat
un contur reinventat în oglindă
strivește umbra furată din trecut,
locul evadat al sărutului e gol.
clipele sunt împărțite în cioburi,
unele au trecere fugară în ecou spart,
altele își certifică prezența mușcând din inimă.
respirația e îngreunată de gândurile mutate la suprafață.
trebuie să rememorez gesturile senine mirosind a petunie,
mersul grăbit și camera goală.
din televizor sunt azvârlite cuvinte fără gravitație
astupând fereastra cu zborul spre neant.
lung pe masă se-nșiră lumina.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre televiziune, poezii despre petunii sau poezii despre gravitație
Lumini în aer cristalin
În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
și se agață de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.
Te chinui fără a-ți afla ieșirea,
un fluture rămas într-o fereastră
ce nu-și găsește nicăieri iubirea
cu mângâierea florilor din glastră.
Liniștea pe care o vrei aproape
într-un ungher să îți rămân-o clipă,
la ruga lăsată, să te îngroape
un înger al iubirii sub aripă.
Și noaptea să îți fie lungă, blândă
c-o adiere țesută-n somnul lin,
să aprindă sub albia flămândă
lumini cu flacăra-n aer cristalin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre fluturi