Dorm într-o livadă şi sunt pământul visându-se iarbă, iarba visându-se floare, floarea visându-se măr.

Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

foşnet de frunze -
visându-se la lucru
bătrânul librar

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Stihie să fiu
rotire înăuntrul nemărginirii
pătrundere în Nepătruns
dedublare a Nepătrunsului

Fântâna vieţii albă
aflată în inima Firii

Iubire ce ţine laolaltă
sfera vieţii universale

Univers
ascunzându-se pe sine în Tot
univers
ce creează lumea visându-se

Vibraţie să fiu
sau nimic să nu fiu.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Hora stihiilor
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împleteam părul tăcerii negre

cum praful de pofte cernute
de fluturii orbirii luminii
în codiţe visându-se şerpi
plutind pe untdelemn erotic.
O, sâmbure al inconştienţei cărnii
înarmate cu destrăbălare;
aură vicleană a luptei din care
praştia psalmistului
s-a-mbătat cu clei de traiectorii
tăiate cum venele extazului
de aparenta plutire deasupra
labirinticei prăpăstii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile miros a iarbă cosită.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zâmbet (vezi şi surâs)

Zâmbetul – floarea eternităţii dăruită efemerului.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte în Pantelimon – pastel bucureştean

Noaptea grăbită acoperă strada,
Ca un voal vaporos de mătase,
Întinzându-şi în tăcere pleiada,
Peste blocuri mohorâte şi case.

Stelele strălucesc pe boltă cuminţi,
Privindu-se în lac ca-ntr-o oglindă,
Cu chipurile lor luminoase de sfinţi,
Stau atârnate de a cerului grindă.

Văd sclipirile lor ca de mărgică,
Scânteind pe cer de parcă ard,
Şi razele lunii mângâind o pisică,
Ce miaună, cocoţată pe un gard.

O damă cu cizme lungi în picioare,
Stă pe-un trotuar, rezemată de o casă,
Şi dorind să exprime emancipare,
Primeşte la plată şi bonuri de masă.

La tomberon, în mirosul de câine,
Purtând cu mândrie coclite inele,
Un individ căutând o felie pâine,
Răscoleşte, îngânând nişte manele.

Cu genunchii pe bancă şi capul în iarbă,
Probabil visându-se în baldachin,
Un chefliu sprijinindu-se în barbă,
Răsucit, doarme în cap ca un yoghin.

Ca nişte fulgere de-un roşu-albastru,
Pe o stradă, în goană, înspre arene,
Prin frunzele de arţar şi jugastru,
Se aud cum gonesc maşini cu sirene.

Undeva, la un colţ prăfuit de alee,
Înfipt într-o bordură, pe trotuar,
Ca un sfânt meditând la teodicee,
Străjuieste-n tăcere un felinar.

Cu pâlpâiri calde, urmărite de umbre,
El luminează înconjurat de gângănii,
În egală măsură peste fiinţele sumbre,
Ce n-au auzit nicicând de mătănii.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea – lacrima ce încă n-a atins pământul.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul - o scurtătură spre cer în care ni se agaţă umbra.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea catârilor sterpi

Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla şi El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă şi-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiţia unde-au semnat
Toţi cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Şi solii-aceştia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui şi soaţei bine,
O catâroaică, evident,
Care-şi doreau în chip ardent
Domnia chiar şi-n bestiar
Şi asta-n mod ereditar.
I-au spus de-asemenea că el
Cu comportarea-i de tembel,
A-mpiedicat guvernul lor
S-aducă hrană tuturor,
Şi că, cerând sprijin extern,
El pare-a fi un domn etern!
Deci, Dumnezeu, îngrijorat,
Pe soli cu milă i-a mustrat,
Spunându-le că votul lor
Le-a dat astfel de domnitor,
Dar că în marea milă-a Sa,
El, totuşi, îi va ajuta.

Şi Dumnezeu, se înţelege,
A dat de-atunci cumplita lege,
Că pot catârii să trăiască
Dar nicidecum să se-nmulţească!

fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul e o floare de noapte, dar, uneori, se deschide şi ziua.

aforism de Ionuţ Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia îi cade poetului în palmă ca o floare ruptă din cer.

aforism de Ionuţ Caragea din Flori din părul veşniciei (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este o floare? Un cheia sol pe portativul unei iubiri nenăscute încă.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albu-acesta nelumesc

Firele de păr tot cresc,
Ca pădurile pe munte,
Cu tristeţe le privesc
Cum devin, pe rând, cărunte.

Mi le smulg, c-un gest hilar,
Dar apar, din nou, mai multe,
Orice-aş face, e-n zadar,
Părul nu vrea să m-asculte.

Capu-ntreg, de mi-l vopsesc,
Mi-l trădează pieptul, barba,
Firele de-acolo cresc
Mai obraznic decât iarba.

Pân' la urmă, mă opresc,
Peste brazi se-aşterne neaua,
Albu-acesta nelumesc
A căzut, din cer, ca steaua.

Ionuţ Caragea, 20 iunie 2022

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (20 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcat în iarbă

ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros uşor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu şoapte nedesluşite?
ai văzut
răsărit de soare
şi boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvăşit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineţi calde
peşti micuţi
din râu de munte?
ai privit în ochi
floarea fragedă
de măr sau de cireş?
ai sărutat boticul unui ied
cu ciucure roşu?
vei râde....
dar nu ştii nimic
din ce am trăit eu!
într-o zi
acolo mă voi intoarce
în veşnicie
culcat în iarbă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului este o floare ruptă din veşnicie şi pusă într-un vas plin cu sânge.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate visele lumii pot încăpea într-o lacrimă.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochiul de apă te priveşte şi cerul, şi pământul. Şi te priveşti şi tu pe tine însuţi, mirat de ridul care ţi se adânceşte pe frunte.

aforism de Ionuţ Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul se scăldă într-o lacrimă, înotând printre nuferii amintirilor.

aforism de Ionuţ Caragea din Flori din părul veşniciei (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!