Interior
Nedeslușit, amurgul jilav și stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi și obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.
Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Și-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.
Să biruie amurgul, cu brațele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Și-nvinsă, istovită, se clatină și cade
Ca o tragediană în strigătul final.
S-au tapetat pereții cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Și-n colțul lui de cinic, pianul își arată
Gingii de palisandru și-un rânjet alb de clape.
În fund, oglinda albă, sub draperii, se-mbracă
Cu aripi mari, căzute și grele de-ntuneric
Și-așa cum mă privește, opac și fix, îmi pare
O pasăre de noapte c-un ochi holbat și sferic.
Ca o fantomă alături deschiolate brațe
Fotoliul, înspre mine, întinde să mă cheme.
Și pare, în tăcere, ceasornicul pe masă
Un șoarece domestic ce ronțăie în vreme.
Portretele pudrate din ramele ovale
Zâmbesc postum prin bezna ce vine să le-ngroape
Și-n ultima lumină, bunica mă privește
Cu nostalgii albastre de sub amurg de pleoape.
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre alb
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tragedie
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre portrete
Citate similare
Amurg
Într-o țară mare și întinsă
amurgul este de asemenea mare și întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.
Toți oamenii și-au închis gura;
ridicați-vă, voi, cei morți,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea și-a dobândit întreaga puritate.
Îmi amintesc iarăși niște nume,
fiecare din ele semnalează
o experiență unică
din care sunt constituite Paradisul și Infernul.
Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetișor la ușa mea.
poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre iad sau poezii despre gură
Lumină
Visează plopul, nemișcat în soare,
Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare...
Un melc își taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine și furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea își adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt și plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
Și florile se-nalță-ntr-un picior
Să-l poată contempla mai bine.
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute-n viitor.
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre picioare
- citate despre aripi
- citate despre visare
- citate despre viitor
- citate despre tăcere
- citate despre negru
- citate despre muște
- citate despre furnici
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre păr roșcat, poezii despre dor, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Lumină în amurg
Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
Închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.
Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
Iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.
Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
Predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre somn
Cuvintele
cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viață poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
ușor să nu i se descarce
amurgul în brațe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorință
cu volumele încă nepublicate
construind cetăți
în fața necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre testament, poezii despre poezie, poezii despre metafore, poezii despre frunze, poezii despre dorințe, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme si vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne..., ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre vulcani, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La moartea groparului
Sunt rugi transcendente, sunt zboruri,
Ecoul căderii s-a stins.
În noapte sunt mii de hublouri...
Spre moarte de-acum s-au deschis...
Gropar descarnând cimitire,
Cenușa trecuților morți,
Ascultă cum strigă la tine!
Să fugi, de acum, nu mai poți.
Se simte durerea-n adâncul
Pleoapei de moarte-mpietrit,
Iar ochii în plâns își revarsă
Un doliu pe chipul cioplit.
Îi plânge-n tăcere și pruncul
Și visul și dorul de casă...
Acum e târziu și amurgul
În ploi îl întoarce acasă.
Gropare cu suflet de stâncă,
De munci istovit, lut din lut,
Mai sapă o groapă adâncă,
Umil, să te-ntorci la-nceput...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
Din jurnalul unei zile (amurg în deșert)
pe această întindere de nisip
arsă de soare
îți voi așterne la picioare
amurgul unui suflet bântuit
ce n-a înțeles logica pustiului, nebunia...
nisipurile iși plâng deseori nerodirea...
să fie blestemul celui învins?
apele s-au închis grăbite în adâncuri
refuzându-le jelirea... tânguirea...
... sfâșietor e strigătul în deșert
a celui ucis
de nepăsare...
în această oază de nisipuri mișcătoare
se-adună pe-nserat
fecioare de rouă
ce-așteaptă pe cel însetat rătăcind
în curgerea unui timp obosit, deprimat...
... e ora când adevărul se surpă
... e timpul ca stele nopții să moară...
se-așterne amurgul peste zare
și peste ochiul stins al deșertului
ce n-a mai putut să vadă
agonia ta
căutând urme de pași
în cele mai sumbre vise, bântuite
de speranță...
poezie de Valentina Becart din Obsesia deșertului (26 august 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre deșert, poezii despre zile, poezii despre virginitate sau poezii despre superlative
Aspersiune de noapte
Și cum trece vremea pășind prin odaie
răscolind și noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.
Și cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
și își lasă starea preoțească-n aer
pătrunzând și scama dusă către foaier
Și cum trece vremea, fadă, singulară
și-n urmă povestea dulce și amară,
dintr-o primăvară oarbă și sprințară
și nemaivăzută
de lumini de ceară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre durere sau poezii despre aer
Se aprind felinare
se scurtură zorii sălbatici pe drum
respiră vântul printre gânduri răzlețe
pașii de humă se strâng, se adună în crâng
pătrunde adierea nebună în vatra străbună
se aprinde și glasul ploii în noapte
zac stele ascunse sub ape
sunt suflet chinuit care zace
neliniștea asta nu îmi dă pace
o rază zace uitată în fereastră
trec clipe în goană nebună să spună
privirea mi-o poartă departe-departe
amurgul a căzut de pe umăr și tace
curg amintiri din vise trecute
se desfac sub pași galbene frunze
e târziu și e toamnă
adun între roase coperți alte gânduri
caut o cale în beznă
bezna cheamă timpul rămas
trece o pasăre în zbor trecător peste ape
astăzi scriu femeie pe boltă
sprijin de ceruri cuvintele mele
aprind felinare în suflet cu versuri de lumină
căutând în gol nesfârșirea
respir adevărul și strig
lasă-mă Doamne să aștept învierea
în ochiul de apă din pleoape
să fiu o rădăcină a clipei ce vine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre versuri
Soarele apasă pe clape
Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.
Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.
Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Șuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.
Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-și răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina și plouă.
Plâng sălciile stârnite de ape
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arțari.
Singură, din foc ai scos rugul
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porți de lumină-mi deschizi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre rouă
Amurgul se întoarce
Amurgul se întoarce cu zvonuri largi de clopot
Și clatinăn grădini măslini cu roade sfinte,
Se schimbă vorba noastră deodatăn tainic șopot
Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare, citate de Zaharia Stancu despre schimbare sau poezii despre măslini
E toamnă, iată!
Copacii-s dezbrăcați de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Și stau ascunse
În nori, petalele de soare.
De-o vreme plouă mocănește,
Cum spun bătrânii... Și e frig!
Prin șerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.
Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârțâie portița
Și-n sobă focul s-a-ntețit.
S-a-ntunecat, deși-i devreme...
Tristețea-n valuri se coboară
Și ploaia-n valuri reci își cerne
Putrede umbre de aramă.
E gol în jur! Și-n mine, golul,
Fuzionează, se dilată...
De-odată mă apucă somnul..
E toamnă, toamnă, toamnă... Iată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre nuditate, poezii despre nori, poezii despre foc sau poezii despre bătrânețe
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
și-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?
O, cine știe? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
și liniștea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
și mut
ascult cum crește-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre pace sau poezii despre inimă
Niciodată prea
Ți-am spus:
Hai să împărțim
Nopțile pe lumină
Și zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriț
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu brațele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărțim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărțim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greșeală:
Niciodată prieteni
Niciodată dușmani...
Ți-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Și-a înserare subită.
Amurgul tău își plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăți,
Ca sunetul și ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...
poezie de Gabriela Chișcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sunet, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre tei sau poezii despre sfaturi
Lui Taliarh
Boii urâți și teferi s-au limpezit în șes,
și au țipat cocoșii târziu și fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărâțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă-mi mâna.
Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna,
cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist,
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne,
poate s-or duce boii cu ochi de râu în știri,
să tragă cu urechea la noile-ncolțiri.
Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate;
poate-am să uit nevasta și vinul acru; poate...
Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh.
E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre știri, poezii despre vin, poezii despre urechi, poezii despre tinerețe sau poezii despre sâni
Cântec
În ochii tăi ca-n două oglinzi însuflețite
Amurgul își răsfrânge privirea-nsângerată
Și ochii tăi sunt roșii ca două flori de mac
Plutind împerecheate pe luciul unui lac.
În ochii tăi amurgul, ușor, pe nesimțite,
Se stinge ca lumina din candela uitată
Și ochii tăi din roșii se-ntunecă și par
Doi ochi tăcuți de sfântă pictați într-un altar.
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista noastră, II, nr. 2 (1 aprilie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre pictură, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi