Zvâc - toc
M-ai prins întorcând privirea
Vinovat și curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face rușinos.
M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Și-a-nceput să-ți bată pasul
Ritmul inimii când geme.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am prins dor de tine, vară!
M-ai chemat la tine, vară, înfloriți îs trandafirii,
În al tău balsam mirific mă seduci cu harul firii,
Dovedești a fi regina verdelui fără hotar
În grădina-ți rai de floare, curcubeu pe sub frunzar.
M-ai atras cu dulcea-ți rază dogorândă de la soare
Pe nisipul fin al plajei din al țărmului de mare,
M-ai adus pe vârf de munte să-i cunosc nemărginirea
Cât cuprind cu ochii roată, codrului să-i văd nuntirea.
M-ai făcut să-ți simt mirosul fânului abia cosit,
Roua florilor să-ți scutur pe pășunea ce-a dospit,
Tropotind pe dealuri caii, mieii zbenguind de zor,
Limpezi ape curg la vale, reci pornite din izvor.
M-ai vrăjit cu-mpărăția spicului ce urcă-n cer
Zvelt, triumfă și încântă, bob de aur în mister,
M-ai poftit la o plimbare pe-o alee cu castani
Sau pe-un lac să-ți văd plutirea nuferilor mari, bălani.
M-ai corupt, dar ce contează câte zile-am numărat,
Câte nopți înfrigurate peste iarnă-am adunat,
Când pe iarba ca mătasea am ales să-ți fiu hoinară,
Prin lavandă, crini sălbatici, am prins dor de tine, vară!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ce ești, de la mine ce vrei?
M-ai înlănțuit cu privirea,
Ce-o simt peste tot,
M-ai încătușat
În strânsoarea brațelor tale
Trimisă pe aripi de ploi,
Ca într-un joc hipnotic,
M-ai prins, departe de noi.
E asta oare iubirea,
Iubirea nebună și dorul hulpav,
Desprinse din gloata comună
Sau oarbă himeră
Venită din gândul bolnav?
Ce ești, de la mine ce vrei?
Nu pot măsura timpul și nici floarea de tei.
Ce straniu pariu și cu ce zei
Ce miza - ați jucat, de gândul de la mine
Nu poți să ți-l iei,
De-ți simt îmbrățișarea
Și-n in firul de păr,
Ce-mi tulbură și somnul și starea?
Ce esti, de la mine ce vrei?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchez învingătoare
De-atâta iertare,
Am ajuns a fi înțeleasă...
De-atâta căutare,
M-ai găsit, Iubire...
De-atâtea viscole,
Mi-ai auzit alegerea...
De-atâtea căderi,
M-ai întrebat unde sunt...
De-atâtea lupte,
Mi-ai dăruit sensul...
De-atâtea morți,
M-ai văzut o copiliță...
De-atâtea victorii,
Îți cad în genunchi...
De-atâta viitor,
Mă cutremuri azi...
De-atâta dor,
Îmi permiți să te aștept mereu...
De-atâtea lacrimi,
Devenim grădina tuturor...
De-atâta Rugă,
Mă cuprinzi cu grijă de NOI...
poezie de Diana Zlătan-Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum m-ai iubi
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
Tu, palmele ți le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi și scânteieri, divine
țintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
și câtă dragoste și dor!
Și, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrățișare!
Și, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lorelai: Hei, nu m-ai trezit.
Rory: Am pus ceasul să sune.
Lorelai: Da, dar vezi tu, ceasul nu mai sună când dau cu el de perete, ceea ce mă face să adorm din nou. În vreme ce tu flecărești încontinuu după ce te-am aruncat din pat, ceea ce face posibil procesul de trezire.
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De m-ai iubi în zadar
Tu ce mi-ai adus în zare
Frumusețea pământească
Ce-a rămas ca o tumoare
Și-a-nceput să se lungească.
Vreau să-ți port eu suferința
Și povara să ți-o car...
Să nu știi ce e căința
De m-ai iubi în zadar.
Mă lăsai în vânt și ploaie
Și nu te-ai uitat o clipă;
Durerea cădea șiroaie
Gânduri, rânduri, o risipă.
Boala să-mi fie iubirea!
Să tot lupt cu ea aș vrea,
Să îmi ia de tot vorbirea,
Rațiunea, inima.
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La început m-ai făcut din zăpadă
Desenai conturul unor aripi de înger
Ba nu
La început ai privit pe fereastră
Ți-ai lipit de ea fruntea fierbinte scrutând întunericul
Oare luna scria în cristale de gheață
Răspunsuri
Undeva pădurea năștea umbre
Peste tânguirea unui lup singuratic
Și urmele lui îndepărtându-se-n noapte
Apoi
Apoi omătul s-a făcut pârâiașe
Și m-ai făcut din zbor de cocori
Săgetându-ți privirea
Dintr-o rază atingându-ți piciorul desculț pentru o clipă
Pe călcâi verde-ți înmugurise o frunză
Pasul tău era cumva mai ușor
Sub el țărâna a prins viață
Și eu
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearta mamei
Mamă, prins cu viața mea,
Mă gândesc mai rar la tine,
Vinovat mă simt și-aș vrea
Să mă cerți cum se cuvine.
Că-ntr-o zi ca fiecare
Pentru alții, rea cu mine,
Vei fi dincolo de zare
Și n-o să mai aibă cine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce se uită la ceas
Clipe goale, clipe reci
Trec din timpul meu în veci,
Fără tine viața mea
Clipă veșnică și grea.
M-ai făcut nemuritor
Doar la suflet și la dor
Și cu trupul m-ai lăsat
La vreme și la păcat.
Fără tine, vreau să zic
Dacă nu mai am nimic,
Am făcut ce mi-a rămas:
De-asta mă tot uit la ceas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La horă-n sat
Cum îmi plăcea vecina mea,
M-am prins în horă lângă ea
Și-n scurtă vreme s-a prins satul,
Dar nu s-a prins deloc bărbatul.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-ai lăsa...
De m-ai lăsa să te iubesc
Covor ți-aș fi, să calci, să zbori,
Alei-n câmpii să-ți-mpletesc...
M-aș face tot parfum de flori.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi pe veci străjer, alai,
De tot să mă-nvinovățesc;
Să-ți fiu erata, griji să n-ai.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi eu somnul de odihnă;
Cu zâmbet să te-nveselesc
La infinit, să fii o tihnă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Fuior de patimi m-aș fi scurs;
Eu ți-aș fi ceas să te trezesc...
Rezervă d-inimă aș fi, puls.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș cumpăra toți ani ce vin
Din contu-mi să te-mpodobesc;
Să scoți visări, să depui chin.
De m-ai lăsa să te iubesc
M-aș face sticla-ți, eprubetă;
Să-ncânți întregul Univers...
Ti-aș fi-n periplu o cometă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Te-aș preschimba în chip de zână;
Planeta s-o înebunesc...
Să fii pe veci, a mea cadână!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prins
Zorii m-au surprins în viață,
Pentru-a nu știu câta oară,
Și-n această dimineață;
Voi fi prins până deseară.
Ca un vas de sărbători,
Plin, adică ocupat,
Cu iubiri și cu erori;
Zorii nu m-au revărsat.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu cum...
Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat și miluit!
Ce oare să-Ți fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?
Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!
Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam - EMINESCIANĂ
Și dacă tot am fost bătrân
Și m-ai uitat cu totul,
E ca în tine să rămân,
Când îmi plăti-voi ortul!
Și dacă zeu ți-am fost cândva
Și m-ai pus în icoană,
E ca să-ți spună cineva
Că suntem într-o rană.
Iar dacă mă alungi din cer
Și-mi pustiești pământul,
E ca să afli că nu pier
Iubirea și cuvântul!
Căci dacă, totuși, n-am murit,
Dar te păstrez sub pleoape,
E că pe lume am venit,
Iubirea să-ți adape!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuzații
E vina ta că m-ai oprit din drum
Și m-ai chemat o clipă lângă tine,
De ce-am rămas, nici nu mai știu acum,
De îmi vedeam de drum era mai bine.
E vina ta că nu m-ai prețuit,
Că m-ai tratat ca pe o oarecare,
Că și atunci când te știai iubit,
Umblai ca fluturii, din floare-n floare.
E vina ta, dar într-o bună zi,
Fii sigur că nimic n-o să-ți mai meargă
Și sunt convinsă că vei suferi,
Când seama îți vei da că ți-am fost dragă.
poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!