Suflet la ofertă 5 - dependenţă

Sufletul meu
nu-mi aparţine...
Este al celor ce-mi sunteţi
aproape.
Trăieşte prin voi,
primeşte lumină
din ochii voştri,
căldura îmbrăţişărilor
şi sărutul buzelor.
Este conectat şi dependent
pentru totdeauna
la viaţa şi dragostea voastră.
Cred că are culorile curcubeului,
pentru ca v-aţi pictat pe el
trăirile.
Poartă în el bucurie
şi tristeteţe,
linişti şi nelinişti.
Precum anotimpurile
trece înflorind
din primăvară în vară
la ploi de lacrimi
şi nostalgie
în toamnă.
Se îmbracă în veşmânt
de sărbătoare în iarnă
şi colindă prin troiene
de speranţe
dăruind şi iar dăruind
iubire.

poezie de Angelina Nădejde (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals în toamna vieţii

Nu-mi frânge visul,
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.
Spune-mi,
că sunt frumoasă,
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă,
precum cireşul
din faţa casei noastre,
primăvara, şi am să fiu,
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc!

Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriţi,
striviţi de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viaţă.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind şi iar rănind petalele
prin cuvinte şi fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
şi-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna îşi mângâie cerul,
primeşte strălucire de la cei
cu care îmi împărtăşesc
trăirile prin vers.
Dimineaţa,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
îşi revin şi continuă
să trăiască
şi iar să trăiască!

poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi sunteţi ne-ntinata bucurie
Ce a trimis-o Domnul pe pământ,
Voi sunteţi stropi divini de veşnicie,
Iubirea întrupată în cuvânt.

Voi sunteţi marea binecuvântare
Primită-n dar de pântecele sfânt
Al mamelor de viaţă născătoare
Ce au făcut cu pacea legământ.

Voi sunteţi crezul nostru în mai bine,
Speranţa zilelor ce vor urma,
Convingerea că vă vor fi senine,
Că orice rău, iubind, îl veţi curma.

Voi sunteţi răsăritul dimineţii,
Sărutul blând al ploilor de vară,
Voi sunteţi înflorirea tinereţii,
Sunteţi superba noastră primăvară.

Prin voi se naşte iar eternitatea,
Privindu-vă, simţim că-ntinerim,
Sădiţi în noi candoarea, bunătatea,
Credem în voi, doar pentru voi trăim!

(La mulţi ani binecuvântaţi tuturor copiilor, tuturor adolescenţilor!)

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine...

Îţi voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
căţărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să ştii că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
şi voi răsădi printre ei
dragoste.
Aş ruga toamna vieţii
să-i lase înfloriţi
pentru totdeauna.
Dacă şi numai dacă
ar începe să-şi scuture floarea
de tristeţe,
voi face un parfum
din ei
şi- l voi numi
petale de suflet.

poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia - poezie

Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorinţa
şi dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveşmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculţ în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
şi respiră tinereţe.
Alteori ca o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici ce îi aşează
cunună de lauri
punând-o să defileze.
Dar poate fi - o oarecare
ce trece prin inimi şi lasă
linişti sau nelinişti
durere sau bucurie
şi
mult dor.
Bărbatul - cititorul
ce o descoperă
o vede,
o simte...
Şi fiecare o vede în felul său
chiar dacă e aceeaşi femeie
sau poezie!

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuţi prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".

Tu nu mai eşti primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare conştiinţa să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcâm
Şi te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Şi poarta o închizi pe dinafară.
Conştiinţa ta, conştiinţa voastră
Sunt legate de blestemul meu
Şi vă leagă cu lanţuri din scaieţi
Pe voi şi copiii voştri
Cei ce-mi purtaţi haina,
Haina mea şi a fiicei mele.
Vă leg de un colţ de Lună
Cu ce aveţi mai drag
Şi Luna să vă scufunde
Aşa cum voi lucraţi...
Copiii voştri să stea lângă copila mea
Şi voi să vă târâţi ca lighioanele
Să muşcaţi pietrele,
Să vă smulgeţi feţele
Şi să trăiţi în amorţire
Aşa cum stă bine unor trădători,
Că sunteţi hoţi, laşi şi bandiţi!
Nămoalele vă ţin prin şanţuri...
Plesniţi că sunteţi mormoloci de doctori
Şi ochii să vă sară în pustiu
Şi sufletul vostru de şacal să plătească!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pentru voi

Printre stele eu eram
O lumină lucie celestă
După Lună eu stam
Să văd ziua terestră

Am venit pe pământ
Ceru se deschide râzând
O adiere pură de vânt
A intrat într -un gând

Sunt purtată de lumină
Săgeta razei de soare
Coborâre putere divină
Eu sunt calda primăvară

Cu lacrimi clare de ploi
Pe covorul verde-nflorit
Presar iubire penru voi
Iubire si tot ce v-aţi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pentru voi

Printre stele eu eram
O lumină lucie celestă
După Lună eu stam
Să văd ziua terestră

Am venit pe pămînt
Ceru se deschide râzând
O adiere pură de vânt
A intrat într -un gând

Sunt purtată de lumină
Săgeta razei de soare
Coborâre putere divină
Eu sunt calda primăvară

Cu lacrimi clare de ploi
Pe covorul verde-nflorit
Presar iubire penru voi
Iubire si tot ce v-aţi dorit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruind iubire

Alung tristeţea din sufletul tău
Asez în loc iertarea si iubirea
În clipele ce ti este mai greu
Atunci să simţi ce-i fericirea

Eu te am văzut nu pot să uit
Ce strălucire este-n jurul tău
Aureola de culori ce ne-a unit
Gândul al tău un vis de-al meu

Universul întreg ne-a si adoptat
Am atins infinitul din eternul abis
Privindu ne absolutul am aspirat
Amândoi am împlinit acelasi vis

Dăruind iubire primim mulţumire
Soarele si Luna cu noi totdeauna
Luceferi si Stele intr o înlănţuire
Astrii se adună sfadă au cu Luna

Să ne primească în bolta cească
Să călătorim la poarta edenului
Aripi de zbor uşor să ne crească
Suflet pereche dăruit eternului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îţi şoptească fluierând
Că-mi este dor şi în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri şi văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus priveşte luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Şi dorul meu ascuns în ele...
De te trezeşti din somn buimac
Să-ţi fiu vedenie şi leac
Acum şi-n veac!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus îţi spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi eşti în suflet şi în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi

v-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi,
v-aţi îndrăgostit şi-mi puneţi jar,
pe sufletul cuprins de-atâta patimi
şi-mi daţi să gust mereu din cupa cu amar

prea m-aţi iubit şi prea devreme,
v-am cunoscut şi m-aţi pătruns
şi-acum mă părăsiţi alene,
prin ochi şi gene care-mi plâng

îmi sunteţi ca surate îmbătate,
şi rătăcite în mine de demult,
îmi ţineţi sufletul împuns de ace
şi sufletul îi sete de-atâta plâns

m-aţi iubit şi nu m-aţi părăsit lacrimi,
veniţi din ce în ce mai des şi mai curând,
îmi faceţi ochii roşii, storşi de ape,
furaţi răcoarea trupului ce-mi simt plăpând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt sărutarea vântului de toamnă...

Pe pleoape, simt sărutarea vântului de toamnă
Ce-mi dă fiori... şi adierea lui mă-ndeamnă
Să-ntorc, pios, o pagină îngălbenită din trecut
Şi să revăd imagini trăite cu drag, demult, demult...
Atâtea toamne ruginii, prin inimă s-au scurs...
Dar nu ştiam, pe-atunci, că merg înspre apus,
Căci tot ce era floare, culoare,-n jurul meu,
Păreau o primăvară ce dăinuie mereu!
În fiecare anotimp, şi-n fiecare zi, iubirea înflorea
Şi-n suflet era cald, lumină, un soare strălucea,
Iar în priviri avide, strânsesem tot lumescul,
Căci tu, tinereţe, mi-erai universul!
Iar visele-ndrăzneţe zburdau înaripate,
Nimic nu le oprea şi dragi îmi erau toate!
Atât alint şi pace, speranţă, mângâiere,
Mă-nvăluiau în cânt, parfum, în dulce adiere!
Unde-aţi plecat voi, ani de scumpă tinereţe,
De vrajă şi tumult, speranţă, frumuseţe?
Pe unde v-aţi ascuns, de nu vă mai găsesc
Şi m-aţi lăsat în lacrimi, de doruri să tânjesc?
Acum, totu-i pustiu... e frig... şi sufletul suspină
Sub ploaia care cade, şoptindu-mi în surdină,
Că toamna va pleca, de iarnă, alungată,
Cu ea... trece şi viaţa, de viscol, spulberată...

poezie de Rodica Grigorie
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de revelaţii cu iubire şi lumină

Moş Nicolae vine pe acest sfânt pământ
vine cu desaga cu daruri speciale
răspândeşte dragoste lumină prin cuvânt
destramă întunericul cu forme abisale.

aduce la copii dulciuri şi jucării
la părinţi împarte din tradiţii străvechi
speranţe, sănătate şi multe bucurii
pe tineri îi ajută să-şi afle perechi.

netezeşte drumuri prin inimi deschise
cerul îl ordonează cu armonii de suflet
deschide minţile cu-nvăţături admise
ca în zi de sărbătoare cu mare răsunet.

este zi de revelaţii care îmbracă vise
lumina din iubire răzbate prin sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice întâlnire are privilegiul unui început şi şansa nesfârşirii, iar omul se defineşte ca suma întâlnirilor sale. Sunt cu adevărat numai pentru că am întâlnit şi am fost întâlnit, pentru ca am dat ocazia să fiu întâlnit şi pentru că am cerut întâlnirea. Prin întâlnire am extins lumea mea interioară, am dilatat-o şi am populat-o. Dăruind din mine în aceste succesive întâlniri ale vieţii mele nu mă împuţinez, nu mă diluez, nu simt o lipsă în mine, nu mă risipesc şi nici nu mă cheltui. Dăruind, mă înmulţesc, împuţinându-mă, sporesc, diluându-mă şi cheltuindu-mă, cresc.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

m-am strecurat în viaţa ta
încet pe nevăzute
eu cu tristeţea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima şi sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăţie de iubire
prin şoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieşit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi şi stejari
am pus poeţii ţie dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
şi...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat şi desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de feţe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare şi nădejde
le vei primi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa fără cântec

Tu mireasă dragă unde-ţi este valsul?
Ochii-ţi sunt luceferi rătaciţi prin stele,
Sufletul te doare, nu poţi tine pasul
Frânt îţi este dansul, zbor de rândunele.

Nu simţi armonia, freamătul din cântec,
Nu auzi vioara, pentru tine cântă
Inima-i o rană, plânsul tău descântec
Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.

Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,
Jalea curge-n tine clocotind prin vene
Suferinţa surdă peste tot e-ntinsă,
Plâng până şi zeii, ploi nepământene.

Doar pentru o clipă îţi doreşti să-auzi
Muzica iubirii - cântul pentru voi,
Valsul să nu fie pentru mirii surzi
Ci să fie zborul... pentru amândoi.

poezie de Angelina Nădejde (19 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!