Gânduri

Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzişul galben
tristeţea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
şi grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească şi să-şi aşeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieşi nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumuseţea sărbătorilor
ce trec pe la noi.
Şi ca să fiu sigură că nu se mai întorc
negre şi urâte,
să le botezi cu apa
sfinţită a Iordanului
la Bobotează.
Atunci voi fi şi eu
primenită,
voi răzbate şi voi înflori
precum ghiocelul
primăvara.

poezie de Angelina Nădejde (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine...

Îţi voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
căţărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să ştii că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
şi voi răsădi printre ei
dragoste.
Aş ruga toamna vieţii
să-i lase înfloriţi
pentru totdeauna.
Dacă şi numai dacă
ar începe să-şi scuture floarea
de tristeţe,
voi face un parfum
din ei
şi- l voi numi
petale de suflet.

poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals în toamna vieţii

Nu-mi frânge visul,
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.
Spune-mi,
că sunt frumoasă,
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă,
precum cireşul
din faţa casei noastre,
primăvara, şi am să fiu,
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, nu voi muri de tot,
Iubirea-mi va rămâne vie,
Şi-oi suferi, pentru că nu mai pot
Să-ţi scriu ultima poezie.

Clipe albe, clipe negre
S-or perinda prin faţa mea,
Le-oi închide-n cutii negre
Apoi le voi sădi pe-o stea.

Din scânteieri şi din sclipiri,
Sfidând tara zădărniciei,
Va da naştere-a noi iubiri,
Iubirea-i sora veşniciei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă împletesc in razele soarelui.. şi-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
şi-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi aşeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... şi brat de sprijin pentru paşi ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuţă insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
şi sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de sărbători

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aş dori să dăruiesc?
Puţin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi să le dărui alte vieţi;
Să împart părinţi celor orfani
Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să vă aşez speranţe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!

poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă în doi

Ce viscol e afară - iar noi doi,
Întroieniţi de ani şi de rutină
Paşim înspre apusuri trişti şi goi
Acoperiţi de-a timpului patină.

Ni se aşază iarna grea în suflet
Cărările spre inimi nu găsim
Aprinde-o torţă fă al nostru umblet
Să fie luminat de rătăcim!

Şi viscoleşte-mi temerile toate,
Pune-mi pe umeri munţii tăi de dor
Şi stele de argint pe ale mele pleoape,
Hlamidă de speranţă şi fior.

Troiene fă, din sărutări de noapte
Şi înveleşte-mi somnul când afară,
Zăpezile ne îngroapă disperate-
Noi să dormim până la primavară!

De ne-om trezi cu ghiocei în plete
Să nu ne pară rău căci am trăit
Făcând din bucurie minarete
Ca viforul din noi să ia sfârşit!

poezie de Angelina Nădejde (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşite din pământ

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

Trăim de ieri şi până mâine seară,
Urlăm la luna plină, minunaţi de umbre
Ne vom spăla în mare mai la vară
Şi vom uita de clipele destul de sumbre...

Nu scapă nici un om plin de rutină,
Nici umbrele nu-s colorate în lumină...
Trec zilele de ieri şi până mâine
Azi de-aş trăi, să muşc din pâine!

Prin apa bălţilor mă oglindesc cu talpa
Iar în noroi îmi las amprentele-mpietrite!
Voi servi în pofta prezentului supa
De mii de anotimpuri vii, nedefinite...

Şi iarna asta curge prin râuri strălucind
Iar razele din soare sorb viaţa aburind...
Că primăvara orbeşte-n frig şi vânt
Cu ghiocei, cu suflet ieşite din pământ...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec şi eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeţi că-n spatele oglinzii s-a născut
un deşert ce aşteaptă o şoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotaţi
şi nu tresare nici o frunză de emoţia clipei
aşa trec şi eu printre voi, copii neascultători
şi curaţi, dar nu vedeţi că doar cenuşa mea pluteşte
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din şoaptele morţilor un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioşaţi, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
zădărnicia ne va înghiţi cu barbara ei superbie.
Voi vorbi, voi vorbi, voi vorbi dar cât pot fi mai înalt
decât universul vostru solitar, nepătruns şi stufos?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

chem

Vine toamna
e vremea să-mi chem ursitoarele
să le fac unghiile
le voi tăia din carne, cu lac sidefiu le voi da,
să le fac părul în două cozi groase
transfuzii viole-aurii să le fie sângele nou
le voi cere primele zăpezi dedicate exclusiv
mie
iarna să vină cu drum pentru că nu mă tem
nu mă mai tem de înzăpeziri

vine toamna şi mă simt de parcă ar fi
şi un al cincilea anotimp undeva aproape
iminent

Chem chemările înţelenite, mirările deja
locuiesc aici precum fricile
care şi ele îşi caută
înnoirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare drag

Am frământat-o ca pe miezul de pâine
Da, am trudit cu mare drag
În ograda Limbii române.

Vreau sa impart cu voi
Raţia mea de cuvinte
-unele mai coapte, mai dulci şi mai colorate
decât celelalte.
Când trec eu cu coşuleţele mele
Încărcate de cuvinte rebele
Să uitaţi de griji şi de rele
Atât vă cer în schimb, vă rog frumos
Să nu îmi ieşiţi în cale
Cu feţe posomorâte,
Cu vorbe goale
Cu chipuri negre, cu bube şi boli.

Dacă eu trec zâmbind şi râd cu voi
Vreau să primesc tot zâmbete înapoi
Să ne danseze lumina pe creştet.
Atunci când plâng eu – mi-a spus
Tatăl meu, cerul e veşted
Şi diavolii se aşează în rând
Şi râd de mine în hohot.
Dar când râd eu plâng dracii în iad,
Copitele le ard şi se topesc în smoală.

Da, aşa trec eu, râzând, prin livada încărcată de rod
Dulce a Limbii române, în poemele mele culeg cuvinte
La ceasul care a sunat că mi-a venit rândul
Să îmi aştern poezia peste un suflet frumos
Curat precum mi-e gândul.

poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în frontul poemului (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

India

călătorie în ţara
amintirilor sacre
unde trec
peste fluvii sau neînţelegând
peste pustiul sufletesc
din cărţile lor sfinte

voi privi apusuri
şi praful ridicat de paşii elefanţilor
de pe ţărmuri
şi copaci cu zeci de glasuri cântătoare

voi filma înţelepţi
muritori de foame
hrăniţi cu durere
leneşi pentru odihna sufletului
şi tăcuţi

în singurătatea lumii
între pereţi din trestii
voi vedea dansul sacru
al femeilor învăţate ca păsările
să cânte

şi în vise să-i adoarmă iar
pe cei privitori
în noaptea
imposibil de ţinut minte
mă voi pierde înmărmurit
lângă un trup străin
dar ce mult îl iubesc
trupul
şi ce pătrundere - prinsoare şi
apoi rupere - supărare va fi

şi dimineaţa încolăcit de nori
nu voi şti dacă a fost vis sau nu
şi voi căuta degeaba un semn
să vină noaptea mai repede
voi aştepta
cu sani şi visare indiană.

poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea muntelui

Aş vrea tristeţea muntelui să fiu
atunci când frigul iernii îl încarcă
şi o povară mare îi încearcă
puterile, sub cerul plumburiu.

Aş vrea să fiu asemenea tristeţe
şi nu o alta, poate mai intensă,
căci forţa lui e-ascunsă, dar imensă,
iar din adânc răzbate frumuseţe.

Aş vrea să-i fiu tristeţe şi s-aştept
ca primăvara mâna să-şi întindă,
încrâncenarea-i mută să destindă.

Aş vrea să îi alin durerea-n piept.
să pot să fiu tristeţea lui de drept,
şi-n bucurie să mă reaprindă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii - lumina vieţi (Celor mai scumpe fiinţe din viaţa mea)

E atâta soare şi atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinereţea mea şi dorul
Cuvintele ce-şi au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieţii,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteţi mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieţii
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereţii.
Voi sunteţi lumina vieţii mele
Aţi izvorât din inimile noastre
Din frumuseţea zorilor albastre

poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de iubire

Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca să ţi-o dau,
Însă-ţi pot da cuvinte, ţie, toate
Şi în iubirea ta promit să stau.

Nu voi avea palate pentru tine
Şi nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Şi susurul din apa de izvor.

Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aştern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofiţe salbe
Şi-un cer te va iubi-n albastrul său.

N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea şi-ţi voi fi ţie,
Atunci am să te rog să mi le curgi.

poezie de Adi Conţu (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe

o să m-adap acolo unde visul a ridicat
ultima redută
unde tinereţile şi-au dat mâna pentru a-nfrânge noaptea
voi scutura coşmarurile de pe umeri
ca pe nişte pisici negre
şi timpul nu va mai durea
îmi voi ascunde coasa în inimi de fecioară
vor înflori iubiri de noroi din suflete
pline de entuziasmul primei mirări

şi voi uita
voi uita câte tristeţi au nins pe buza ta tandreţe

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Şi peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se ştie din ce ţară,
Va fi un ger cumplit şi sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Atât de fragedă când m-ai avut
că te-ai fi putut frânge precum copacul
ce a rodit prea devreme.
Am fost vlăstarul iubirii
florilor de măr
nuntite.
Braţele tale ca ramurile firave
ce-şi aşteaptă înfrunzirea
m-au legănat.
M-ai spălat cum spală albul zăpezilor
ghiocelul apărut înainte de vreme;
copil - ce ţi-am furat copilăria.
M-ai şters cu năframa ta
tivită cu buchete de bucurie şi speranţă
că voi fi Om;
îmi puneai sub pernă busuioc
şi mă închinai îngerului
păzitor.
Cu atâta dragoste mă înveleai
că o simt şi acum când
merg la culcare.
Până şi visele mi le vegheai
căci tresăreai ca o pasăre speriată
la orice scâncet din noapte.
Atâta iubire ai dăruit mamă
încât nici cerul în nemărginirea lui
n-ar putea să o încapă.
Ştii cât de mult te iubesc?

poezie de Angelina Nădejde (10 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu voi fi cu tine...

Atunci când nu voi fi cu tine,
Să ştii că mi-am lăsat parfumul
Pe florile de iasomie.

Zorelelor le-am dat canon
Să-ţi spună: bună dimineaţa;
Dar peste zi te-or însoţi
Frumoşii noştri trandafiri.

Şi mi-am lăsat sărutul meu,
Pe macii încă-n floare;
Îmbrăţişat vei fi cu drag,
De clematitele din prag.

Iar umbra mea va fi mereu,
Muşcata din fereastră;
Şi-ţi va zâmbi în locul meu,
Cu drag, ca o mireasă.

Iar noapte bună îţi va spune
Regina nopţii către seară,
Cu-al ei miros îmbătător
Îţi va şopti că-mi este dor
De tine.

poezie de Angelina Nădejde (18 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!