Epitaf (După Anton Pann)
Aicea s-au dus cu jale
și în tihnă se albesc
oasele Domniei-Sale
de Miron Paraschivesc
ce au fost trecut pe lume
ca să dea la toate nume.
Astăzi, una cu țărâna,
de iubire n-are știre
și un vreasc îi este mâna
care scrie aste știre.
Când zâmbiți din întâmplare,
întorcând aceste foi,
domnișori și domnișoare,
va zâmbi și el cu voi.
epitaf de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești, după Anton Pann (1941)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Versuri
Cuvinte
din mine pierdute
Cum v-aș putea prezenta
în fața eternității
pe voi
care nu sunteți decât
niște corecturi
ale biografiei mele?
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetizare
A-ac, B-bec, C-cec...
Învățăm,
învățăm cu hotărâre
asprele certitudini ale semnelor
ca să ne știm mai bine
îndoi de noi înșine.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
Lui Rafael Alberti
Florile legănate pe câmp
Dau din cap
Și clipesc parcă din pleoape.
Florile vin din pământ.
Pentru noi, orbii din fund,
Ele sunt periscoape.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață toate au un rost, cineva acolo sus ne pregătește la fiecare în parte un anume drum pe care inevitabil îl urmăm, cu știre, fără știre...
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii mele
Când te-am privit întâia oară, știu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga nopții cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulți, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbițe de raze
Privirile în ochi și în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, și ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aștepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Și ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din țara grea de vis și zări, Dobrogea,
Și văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăutarul
Lui George Enescu
Cu spiralatu-i vârf, vioara pare
În pieptul lui, un semn de întrebare.
O-mpunge-arcușul ca o codiriște:
În juru-i, timpuri, spații prind să miște.
Și cum se zbate roșia lăută
E-o aripă din pieptul lui crescută.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișu: Toate lucrurile au o limită! Nu putem să ne mințim mereu cititorii!
Nina: Dar cititorilor le plac la nebunie minciunile. Scrie tu numai adevăruri în gazeta ta! Să vezi cum se va prăbuși tirajul...
Mișu: Încetează! Vreau o știre mare de pagina întâi. Știre verificată. Senzațională, dar veridică...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Septembrie
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-și soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier țârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Și ca un mort din somn sculat,
În toate pier și-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, și-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai știu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Le Cocu (soț încornorat)
Și tocmai în clipa aceasta
Când simt că mă-nșală nevasta
Îmi vine să-mi iau la spinare
Ursuzele mele picioare
Mi-e dor, ah! mi-e dor de-o țigare,
Mi-ajunge cerșitul prin porți
Privesc cu binoclul la morți
Știu bine că n-am vreo salvare
Te rog, ia măsuri, dom' primare,
Să nu-mi dea o doză mai mare
Cu stimă și multă onoare
Pierdută pe străzi timișoare.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de astăzi are nevoie de trei lucruri pentru a-și reveni: pace, solidaritate și iubire. Ori aceste "ingrediente" se regăsesc în om. Dumnezeul pe care îl invocă lumea de astăzi nu este EL, este dumnezeul care a luat forma și înfățișarea ei. Astfel că nimic din ce este azi în lume nu duce către Dumnezeu.
Ștefan Radu Mușat în Întoarcerea în haos - nume de cod: COVID - 19 (martie 2019)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot
Pierite chipuri, dintr-o ceață deasă
Memoria le vede prin perdele
Și ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.
Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Și, grea, tăcerea își pogoară vama.
Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.
Ții minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma știu
Că scrisă mi-ai rămas în ei
Și de neșters.
Ții minte când șopteam sub tei
Un singur vers,
Că ești a mea de la-nceput
La nesfârșit
Și să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.
Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!
Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă știre
O știre pe care am prins-o din vânt
Țăranii, de mâine, primi-vor pământ
Iar celor care nu fi-vor acasă
Grămadă în poartă se zice li-l lasă!
epigramă de Gheorghe Gurău (1991)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Contrarii
Sunt scârbă tot, și tot, întors pe dos:
Mi-e drag doar ce e bubă și putoare,
Mărul, nu rumen putred, viermănos,
Muierea, târfă, acră de sudoare.
Șerpi de cenușă, vineți, mă pătrund:
Băloase gusturi, poftele de slugă,
Și mă ridic și mă scufund pe rând
Sub neagra lor și blestemata glugă.
Iar când ajung numai pârjol și clocot
De fumeg tot: un maldăr de ruine,
Ca-n turnul vechi neostenitul clopot,
Opt îngeri sună trâmbițele-n mine.
poezie de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știre de dincolo
Aici, când viermii mă cuprind
Și au umplut această vilă
Aș vrea și eu să mă extind
Dar nu mă lasă o virgină.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarul lui Balaam, dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironii contra mea
În alte vremi, când un măgar
Bătut de un stăpân barbar
Vorbi, s-a minunat natura;
Dar astăzi, când le toacă gura
Atâtora, pe-atâtea game,
Ce vi se pare-așa bizar
Să... scrie unul epigrame?
poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O... știre
S-a-ntors din morți un neavenit
Și-a dat o știre colosală:
"Acolo-i, frate, de trăit!"...
Și să te ții... înghesuială!
epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Copii
Poate că-ntr-o zi am să mă-ntreb
Singur ca Hamlet
Sau ca Filip în Escorial
Privindu-se-n nesfârșite oglinzi:
Cine e cu mine
Să mă ajute și mai continue?
Și-atunci veți apărea
Desculțe și mute
Voi
Săracelor versuri
Răsuflet al meu
Gâfâit
Lacrimi
Și strigăt
Ca niște copii înfiați
Culese de pe buzele lumii
Și replămădite
Una cu mine
Copii ai mei
Aproape legitimi
Fiindcă-nvestite
Cu numele meu.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știre TV
O televiziune anunță că în perspectivă
Ne va furniza o știre explozivă,
Telespectatorii savurând realitatea,
Au constatat banalitatea.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat
Căci am pornit în lume,
Căci am fost surd la tristul plâns
Al iubitoarei mume!
Ca roua s-au topit, s-au dus
Iluziile toate,
Și sufletu-mi înstrăinat
De jale nu mai poate.
Si dacă din atâtea flori
Nici una nu-mi rămâne,
Un singur gând, un singur dor
De suflet se mai ține...
De n-am putut ca să trăiesc
De scumpul sat aproape,
La cea biserică de lemn
Când oi muri mă-ngroape.
S-ascult prin somnul cel de veci
Cetaniile sfinte,
Ș-acele cânturi ce-mi aduc
De-a mea pruncie-aminte;
Să mai ascult ca de demult
Cum seara toaca bate,
Când duhul păcii maiestos
Plutește peste toate.
poezie celebră de Miron Pompiliu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!