Dorinţe goale
Venind din trecut
Pe drumuri pustii şi banale....
În căutarea sensului pierdut

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunând viii cu morţii
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viaţa e cobaiul sorţii

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii o iau pe diferite drumuri în căutarea împlinirii şi a fericirii. Doar pentru că nu sunt pe drumul tău, nu înseamnă că s-au pierdut.

citat din H. Jackson Brown Jr.
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută în orice zi
Căci vei găsi
De cauţi destoinic şi bine
Marele Vis pierdut în tine

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei trăi niciodată dacă eşti în căutarea sensului vieţii.

citat din Vince Lombardi
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porneşte întotdeauna în căutarea sensului vieţii, care este pacea interioară.

citat din Longchenpa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumult existenţial

Când din trecut în minte îmi revin
prea multe amintiri care m-apasă,
mă simt pierdut pe un tărâm străin
de unde-aş vrea să mă întorc acasă.
Şi mă frământ în sine, fără rost,
să le alung, de aş putea, afară,
dar din tumultul celor care-au fost
cresc noi dorinţe care mă-nfioară.

Încerc să le separ în mintea mea,
când în cuante vin defragmentate,
apoi se-aştern pe gânduri, undeva,
în grile noi ce cresc reconectate.
În adâncimi de cuget le reţin,
chiar dacă uneori îmi par banale,
căci în ecoul intrinsec conţin
multiple tâlcuri existenţiale.

Iar din tumultul existenţial
cresc armonii din care se ridică
imagini noi, pe un ţesut spectral,
ce-n alte orizonturi mă replică.
În urmă doar regretele rămân
şi-mi răscolesc iubirile uitate,
care-n trecutul meu încă depun
buchete mari de flori înmiresmate.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumult existenţial

Când din trecut în minte îmi revin
prea multe amintiri ce mă apasă,
mă simt pierdut pe un tărâm străin
de unde-aş vrea să mă întorc acasă.
Şi mă frământ în sine, fără rost,
pe toate-aş vrea să le alung afară,
dar din tumultul celor care-au fost
cresc noi dorinţe care mă-nfioară.

Încerc să le separ în mintea mea,
când în cuante vin defragmentate,
dar se aştern pe gânduri, undeva,
pe grile noi ce cresc reconectate.
În adâncimi de cuget le reţin,
chiar dacă uneori îmi par banale,
căci în ecoul intrinsec conţin
multiple tâlcuri existenţiale.

Iar din tumultul existenţial
cresc armonii din care se ridică
imagini noi, pe un ţesut spectral,
ce-n alte orizonturi mă replică.
În urmă doar regretele rămân –
îmi răscolesc iubirile trădate,
care-n trecutul meu încă depun
buchete mari de flori înmiresmate.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

Înaintea erei noastre
Au trecut pe-aicea dacii.
Ca mai ieri, lăsând dezastre,
I-au urmat... aplaudacii!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Că-s de azi sau din trecut,
Prietenii sunt ca şi banii:
Mai uşor sunt de făcut
Decât să-i păstrezi cu anii

epigramă de Corneliu Sofronie din Povestiri bicolore
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia nenorocului

Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele lucruri m-au părăsit. Am trecut peste unele dorinţe, am pierdut prieteni, unii prin moarte, unii din simpla incapabilitate de a trece strada.

citat clasic din Virginia Woolf
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea darurilor spirituale sau a vieţii eterne nu este la fel cu căutarea unui obiect pierdut, în lumea pământească.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea timpului pierdut (ghicitoare)

Glasul dinspre viitor
Sună chiar promiţător,
Pe trecut poţi pune bază...
Care timp mă-ngrijorează?

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Om politic drept și bun, Făt-Frumos și Moș Crăciun (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus în Sahara

Curgea în tăcere pe dune apusul,
iar soarele-n zare părea tot mai greu,
cu raze de aur broda necuprinsul,
venind mai aproape de sufletul meu.
Sub tălpi tremura un râu fără prunduri,
şi paşii deasupra cădeau tot mai moi,
soseau întrebări neştiute pe gânduri,
iar timpul venea peste timp înapoi.

Cu el aducea amintiri destrămate
rămase în urmă la margini de drum
sau puse sub lacăt în inimi furate
ascunse-n uitări redeschise acum.
Ajung peste gânduri în ritmuri păgâne,
cu ele-aducând un parfum neştiut,
când noaptea cu ziua încep să se-ngâne
la margini de oază, pe drumul pierdut.

Tăcerea pluteşte pe dunele goale,
cu umbrele serii căzute din cer,
năluci neştiute încep să se scoale,
venind fără veste pe dorul stingher.
Dar cerul se umple întruna cu stele,
aruncă luciri de cristal în eter,
ajung printre creste în fine dantele,
din cugetul frânt nălucirile pier.

Se simte şi oaza dorită aproape,
din faţă adie o boare de vânt,
iar dorul deodată se pierde pe ape,
venind înapoi pe rostiri cuvânt.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi căutarea timpului pierdut poate fi un... timp pierdut.

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrajul revederii

O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărţirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea pe-o umbră de sărut.

Dorinţe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorţii nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranţa rămasă agăţată
pe clipa aşteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.

Şi parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,
las gândurile toate în calea ta să zboare
din umbra neuitării şi-a dorului sedus.
O, vis de primăvară, trezit din hibernare,
e doar o nălucire, mai cruntă decât ieri,
când chipul adoratei, în asfinţit apare
pe umbrele-nserării brodate cu tăceri.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul revederii

O nouă primăvară
ajunge la fereastră
cu ode de-nviere
în glasul fermecat
al păsării măiestre
trezită sus pe creastă
când soarele răsare
pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide
o poartă zăvorâtă
în clipa despărţirii,
c-un zâmbet convolut,
la început de vară
când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea
pe-o margine de lut.

Dorinţe arzătoare
în cuget dau năvală
cu amintiri rebele
născute din tăceri,
iar timpul le întinde
pe-a sorţii nicovală
cu amăgiri păgâne
venind de nicăieri.
Îmi readuc speranţa
rămasă agăţată
pe clipa aşteptării,
venită din trecut,
la margine de visuri
apare dintr-odată
mirajul revederii
în timp necunoscut.

Şi parcă deodată
văd chipul tău în zare
prin razele de soare,
venind dinspre apus,
las gândurile toate
în calea ta să zboare
din umbra neuitării
şi-a dorului sedus.
O, vis de primăvară,
trezit din hibernare,
e doar o nălucire,
mai cruntă decât ieri,
când chipul adoratei,
în asfinţit apare
pe umbrele-nserării
brodate cu tăceri.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureşri, 2019 (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

Îmi umbli-n gând
Iubire te-ai pierdut
Te simt plângând
Mergi încet mărunt

Dă-mi mână nu ezita
Ore ce se scurg banale
Amândoi vom rezista
Fără iubire inimi goale

Liberă tu să alegi
Între sufletele calde
Ori sufletele reci
Priveşte cerul nu cade

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada căruţelor cu mere

Trec carăle cu mere prin burguri transilvane
şi aerul din preajmă miroase a rai pierdut
a paradis surpat sub roţi de camioane
în veacu-acesta care de mult a şi trecut.

Ce hurducate drumuri v-aduc iar în oraşe
căruţe încărcate cu mere şi cu cer
a cui este solia ascunsă în lămpaşe
ce o purtaţi prin noaptea oraşelor de fier?

V-aud venind dinspre Ohaba De Sub Piatră
prin ceaţa zdrenţuită de faruri şi maşini
sar casele din somn şi-o stea de fum vă latră
înveşmântând colina cu palide lumini.

Ca printr-un geam cu sticla de lacrimi aburită
sub coviltirul verde al miresmelor de fân
azi-noapte mi-am văzut copilăria aţipită
dusă de-un car cu mere printr-un oraş bătrân.

poezie de Ioan Evu din Somnul în munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!