Nu adânci rana, când ea sângerează încă!

proverbe coreene
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează pădurea

Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Ţipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.

Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuţii lor nu-l au pe Moşul Ene.

Sângerează viaţa pe pământ,
Copiii noştri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.

E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viaţă?
Pădurea este leac de vieţuire,
Nu este preţuită doar în piaţă.

Opriţi-vă! Pădurea sângerează,
Ne inundă sângele-i mereu.
Ca să trăim, pădurea guvernează,
În sânul ei e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie oilor lui Iisus

Te-am stropit cu mir de nard
Şi pe braţe de finic ţi-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Şi ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Şi a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conştiinţa
Nu ne-am cunoaşte morţi.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaşte plânsul din suflet
Şi ne şterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îţi va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranţa şi învierea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Am plagiat în sărutul tău
rana din dragostea măruntă,
sunt încă aici
în acelaşi portret
amuzată de justificarea furtului
dramă impostoare,
mă defineşte uitarea din deficitul sentimental,
...
De ce sângerez?
aş uita pentru tine
te iubesc nu cât simt ci cât sufăr.

Eu sunt rana!
Şi toate zidurile!

poezie de Iulia Mindrean (13 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă, să nu mă modelezi!

Nu mai am ochi să văd lumina lunii, iar vârcolacii au muşcat din ei
Când îmbrăcam în poezii lăstunii şi mă năşteam femeie-ntre femei.
Cu palma ta, ca un olar cuminte, îmi mângâiai şi vise şi căderi
Şi nu simţeam cât este de fierbinte, dorinţa ta de-a modela tăceri.

Şi am tăcut şi m-am supus, iubite, când mi-ai pus sufletul unei femei
Abandonată-n clipe otrăvite, cu lacrimă de sânge-n ochii ei.
Păcătuise-articulând silabe, când setea de iubire a strigat.
Sub talpa ta ai fărâmat podoabe, ca pe o vină, ca pe un păcat.

Nu vezi, că sângerează încă rana şi lutul nu se leagă de-aşa chin?
Degeaba îmi propteşti cu munţi coloana, se frânge trupul meu câte puţin.
Şi mă aşteaptă-aceeaşi condamnare, când voi striga să mă dezlegi de cer,
Să mai vorbesc din când în când c-o floare, tu mă vei acuza de adulter.

Oricât ai vrea să mă priveşti de-aproape, ca pe o operă fără cusur,
În mine, înc-o rană nu încape şi nu vreau nicio umbră împrejur.
Iubirea prea iubire e letală şi te grăbeşti prea mult ca să mă ai.
Eu vreau să-ţi fiu, dar vreau să-ţi fiu reală, şi nu o evă pe-o gură de rai.

Aşa că ia o bardă şi loveşte, cât încă lutul nu e-nsufleţit
Şi-un suflet vindecat de se găseşte, am să-l primesc ca pe un dar sfinţit.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul care ucide

Potop de vorbe-aruncă unii cu-atât de multă uşurinţă,
Lovesc cu ele drept în faţă, de parcă n-au pic de credinţă.
Şi încărcată le e vorba de mult venin şi multă ură,
Îţi intră-n suflet cu bocancii, nu au ruşine, nici măsură.
Nu au produs de când se ştiu decât şuvoi de vorbe goale,
Au stat la pândă şi-au lovit când au simtit un loc mai moale.
Cuvântul lor e ca pumnalul, ce-n inimă ţi-l răsucesc,
Ei simt cum rana sângerează şi-atunci mai tare-l învârtesc.
Dar cel mai laş e-acela care îţi sare-n spate mişeleşte
Şi pe la colţuri des apare, urzeşte intrigi, terfeleşte.
Ar trebui trimis în rând cu-acei tâlhari la drumul mare
Şi pedepsit cu penitenţă, că te-a adus la disperare.
E mult mai grav un braţ rănit, sau portofelul tău furat?
Nu este mai cumplită rana din bietul suflet disperat
Şi inima ce-a fost rănită, cu vorba rece ca de gheaţă,
Ce a ucis în om speranţa şi bucuria lui de viaţă?

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti grav rănit pe câmpul de luptă al vieţii, să nu fii niciodată surprins dacă tocmai cei apropiaţi îţi lărgesc rana folosind cuţite ruginite şi toarnă din belşug sare pe rana deschisă!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pasiunile-s ca mareea şi fluviile cele multe,
Când sunt puţin adânci murmură, când sunt adânci sunt mute.

distih de Walter Raleigh din Sir Walter Raleigh către regina Elisabeta I, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi lipseşte mama

Când îţi lipseşte mama
şi soarele se ascunde.
Se adânceşte rana
şi în suflet îţi pătrunde.

Când îţi lipseşte mama
florile-n grădină mor.
Rău le ofleşte mana,
ajungi să plângi de mila lor.

Când îţi lipseşte mama
cu tine plânge şi cerul.
Îţi doreşti chiar să treci vama,
să-i dezlegi şi lui misterul.

Din înalt te cheamă mama
în braţe vrea să te strângă.
Să îţi potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânci ca bătrâneţea...

Nicio ploaie nu poate
să-ţi spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrâneţea
şi nici nu poţi să ţi-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
şi nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul şi sângele din rană
nu şi cicatricea ce ascunde un oftat şi pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închişi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăte adânci

genele tale calde, lungi chemări
sunt aripi ce aşteaptă depărtarea
o zare albastră văd ochii tăi
când păsările strigă-nsingurarea

coapsele tale, freamăte adânci
ascund tăcerea când pe ape treci
o şoaptă mai răzbate dintre stânci
când zorii ne destramă-n spade reci

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul religios şi excitarea sexuală - două sentimente adânci, în final coordonate în chip aproape ciudat. Ce le place tuturor femeilor pioase, bătrâne? tinere? Răspuns: un sfânt cu picioare frumoase încă tânăr, încă idiot.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu loviţi!

(dedicaţie specială pentru Vio)

Staţi! Nu loviţi în cei ce n-au şi plâng
Căci lacrimile nu le mai ajung
Durerea se ascunde-n ei ca fiara
Hrănindu-se când sângerează rana

În universul larg al burţii plouă
Numai cu sentimente şi speranţă
Acestea toate vor ajunge vouă?
Nu au şi ei precum aveţi şi voi, o viaţă

Ei mâna vă întind, vă cer frăţie
Sau hrană-n lumea lor de mult pustie
Cum vouă vă e frig le e şi lor,
Daţi-le cât puteţi un ajutor.

Ei sunt cei ce cu luare-aminte spală
Tălpile voastre pline de nămol
Căci doar a lor va fi împărăţia
Acestei lumi. Priviţi în viitor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte şi vei fi iubit...

Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăceşte-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinţei,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ţi curaj şi ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
şi nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
şi-nălţate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu şi poţi să speri,
vise şi speranţe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
şi domnul îţi va da şi ţie iubirea lui toată.

poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana pricinuită de săgeată se cicatrizează. pădurea doborâtă de secure creşte din nou, dar rana produsă de vorbă - de vorba urâtă şi rea - nu se mai vindecă.

în Mahabharata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

Mai plânge Maica din Carpaţi şi inima-i se frânge,
Îşi mai aşteaptă fiul drag şi-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Şi cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită

La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoşii în zori şi fraţii l-au trădat.
Nici ţintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.

Voi nu l-aţi cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în ţara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit şi ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.

Mai plânge Maica din Carpaţi, şi inima-i de piatră,
Îl mai aşteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeţi fraţii mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O felie de lună spânzurată de cer, ici şi colo o stea diamantină clipea. Seara era încă de vară, o vară pe care - câţiva dintre ei - şi-o vor aminti până la adânci bătrâneţi, când pentru ei nu vor mai exista veri...

Barbara Harrisson în Clinica Gorlin, 23
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

cenuşa focului stins
încă vătămă ochiul şi
naşte o lacrimă
sărată, rana arzând
tămăduind

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără pustiu în suflet

candelabrul lumii în ramuri se desfăşoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braţ pune sus colţul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi şopteşte
că durerile lumii mele au încă putere
deşertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce şi să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deşertului vorbesc încă
că durerea încă nu este o pedeapsă sfâşietoare
chiar dacă pe toţi încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineţilor albe pline de alb
când în deşert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ne adânci în problemele grele ale vieţii înseamnă mai ales a ne adânci în nehotărârea noastră de a le rezolva.

citat din Alessandro Bruno
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!