Saxofon

Stăteau îngerii în baruri
Admirând prostituate,
Sfinţi ce jucau zaruri
Scuipând, dânduşi coate.

În umbra şedea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.

Cariile lui suflau alene,
El ce-a devenit bufon,
Ce râdea printre sirene,
Demonul cu saxofon.

poezie de Ştefan Irimia
Adăugat de Ştefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică aplicată

Băieţii de la şcoală, printre zaruri,
Iubesc algebra şi, pe întrecute,
Fug de la ore, bântuind prin baruri,
Să afle noi şi noi... necunoscute.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungherul ascuns

ascundea un leagăn prins
în plase de păianjen
mirosea a vechi mirosea
a
uitare lângă leagăn carcasele
de gâze stăteau uscate
într-o privelişte macabră
scârţia o tablă
bătută de un vânt cald acum
colindam fără somn de dimineaţă
ascultam cariile cu bucurie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioare şi sirene

Pescari,
Marinari,
Oameni ai apelor!

Multe fete, de dorul vostru,-au devenit sirene!

poezie de Muhammad Safa Thajudeen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ascuns

Moldovenii, din păcate,
Au idei "întârziate".
Şi mai au un neajuns:
Se trădează pe ascuns.

epigramă de Victor Ion Ghilaş din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la ţară

Când fulgii albi ca nişte zaruri
În rostogol coboară-ncet,
Ţăranii se-ncălzesc prin baruri,
Ţărăncile pe... internet.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rege şi bufon

În alte vremi, mi-aduc aminte,
Distrau pe unşii de pe tron,
Iar azi, vezi câte-un preşedinte
Ce e şi rege şi... bufon!

epigramă de Iulian Bostan din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul este o spumă

Nimicul este o spumă
Ca rânjetul de pumă,
Sirene cu sirene,
Corăbiile alene
s-or scufunda-n adânc,
te plâng, te râd, te plâng.
În mers spre univers,
Vom întâlni un pers,
Ne-o dărui un fruct,
Determinantul punct.
Tangaj, beţie albă,
Mărgele pe o salbă,
Pe gâtul tău, iubito,
Mă-ntunec doar, privind-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul stă ascuns în sticla cu alcool

Dracul stă ascuns în sticla cu alcool,
Se măsoară-n grade şi este călător,
Trece din gură-n sânge, în capul care-i gol,
Corniţele-şi arată în văzul tuturor.

Aleargă-n paşi haotici în necunoscut,
Înfrăţit cu moartea-i în orice popas,
Timpul lui de viaţă intră în trecut,
Burta lui umflată parcă-i ananas.

Megafonul stării plin de euforie
Strigă: hai, ingurgitează încă un pahar,
Vei fi rege-n sat şi regele tărie,
Eşti cel mai puternic, ia-n mâna ta un par.

Te apără, omoară tot ce-ţi iese-n cale,
Ai coarne ascuţite, scoate-le la luptă,
Apoi te retragi în stări non osanale,
Starea ta macabră de om sa fie suptă.

Fiecare-ţi cântă la sticla cu alcool,
Amăgindu-şi viaţa sub aburite bolţi,
Pentru ei, supuşii, eşti rege călător,
Îi porţi în a ta lume pe putrezite roţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subitul inedit...

când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeţi rostogolind

iar când schimbam poziţia subit
te aşterneai noian de transparenţă
voind în fel şi chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...

poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar umbra

Te-aş numi privighetoare peste inimă
Numai să taci, să nu-mi ameţeşti nopţile
Cu aprige şi ademenitoare triluri
Fluture dacă ai fi, ţi-aş smulge polenul
Să nu mai zbori, să călătoreşti,
Verde printre lăcuste
Dacă ai fi luna de pe cer
Ţi-aş pune doliu la fereastră
Să nu pătrunzi

Eşti doar umbra reală a drumului meu
Şi mă seceri sub
Invizibilul tău şopot de frunze
Şi ape şoptite-n ureche
Cad ca o scoică tarzie-n adancuri
Şovăind printre alge
Amăgită de sunete
De iluzii pentru un chip fără chip.

poezie de Nicolae Dragoş din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

frizer

Frizer (definiţie)

Este meseria-n care,
Şi-ăsta-i purul adevăr,
Poţi să-l iei pe orişicare,
Fără vorbe, în răspăr.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţi

Are Ics relaţii bune,
Are "sfinţi", precum se spune;
Soarta mea e mai nedreaptă,
Că-l am doar pe... Sfântu-Aşteaptă!

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu ambrozii de pe fundul paharului

În piept îmi ţin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braţ pe trup îţi zămislesc desene.

Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Şi veşnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moşneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândeşte-n noi lumina rătăcită.

Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munţi dezvăluieşte piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.

Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....
De dulci poeme umple mama vatra...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Sonny
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre un frizer

Un frizer, cel mai vestit,
În perioada cu Covid,
Când mult e mai pomenit,
De sughiţ, s-a-mbolnăvit.

epigramă de Petric Vasile din Prima publicare (mai 2020)
Adăugat de Petric Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Privesc prin ploaia toamnei şi nu văd
nici stropi, nici ramuri ude sau ceva
ce să m-atragă, să nu pot vedea
gravat pe-un gând un chip ce-l tot revăd;

E-o noapte înstelată şi privesc,
ascuns în umbra clipelor pustii,
spre bolta-n care, printre stele mii,
e luna cu profilul ce-l iubesc.

E peste tot în jurul meu. Decid
că ochii sunt de vină. Îi închid,
iar gândul ce m-apasă îl alung.

Sub pleoapele închise îmi ajung
imagini ce, pe-o boltă, se divid
în stele ce formează -un chip candid.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri albe

(ne)generaţia rostului
umbra albă
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
o minune gri între felinare
acest el care ne doare
ca piatra stropită din piaţă
cu paşi de lacrimi
şuvoaie de sfinţi
trecând strada
trecând eternitatea în mintea noastră
acest eu care nu ajunge
perna unei păsări nehotărâte
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
pe jilţ admirând
spaimele valurilor mării

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui frizer

Vorba multă-i sărăcie,
Şi-o să-ţi spun, făr’de sfială,
M-ai atras în frizerie
Ca să-mi tragi o săpuneală.

epigramă de Ioan Mărginean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cluburile gâştei" în Anglia secolului al XIX-lea erau o modalitate de a economisi bani în decursul anului, pentru masa de Crăciun, oferind deopotrivă loterii pentru săraci, la care se puteau câştiga alcool şi gâşte de diverse mărimi.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt poate fi tot omul. Avem sfinţi rugători din pustie, avem sfinţi mărturisitori din arenele romane, avem sfinţi din catacombe şi temniţe, avem sfinţi împăraţi şi eroi, atleţi ai lui Hristos, avem sfinţi ai milosteniei, avem sfinţi clerici şi laici, şi din popor şi din elite. Toţi oamenii, în toate domeniile de viaţă, sunt chemaţi la sfinţenie, adică la o viaţă trăită în lumina Duhului Sfânt.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început

cu 16 zile înainte de a mă naşte am auzit moartea recitând din cartea tristeţii,
vocea ei domolea orice furtună iar eu începeam să îmbătrânesc departe de viaţă.
părinţii mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens,
îmi căutau nume printre eroi imaginari, în lumea celor închişi în apatia trecutului.

toamna râdea dansând goală în noaptea brumată...

mâinile mele nu aveau puterea de a deschide uşa durerii,
a trebuit să ascult până la capăt disertaţiile morţii.
am luptat fără să pot vedea lumea nouă ce se năştea în faţa ochilor mei
mi-au stat alături spiritele templierilor neîngropaţi.

şi toamna râdea, râdea...

apoi venit Dumnezeu să îmi mângâie neputinţa,
mâinele Lui s-au odihnit o clipă pe sufletul meu.

poezie de Eduard Dorneanu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!