VARFUL MUNTELUI

Senzaţional, am cucerit o nouă cotă
Spre piscul muntelui înzăpezit
Neliniştită natura se revoltă
Cum, omule de ai îndrăznit?

Dormi uriaşule, de ce te agiţi?
Te dor încheieturile de stâncă,
Nu lăsa ca ochii în soare să-ţi plângă
Căci Primăvara e aproape
Şi vei fi întinerit.

Câte inimi ai tu în piept,
De îţi aud o vâlvătaie de bătăi?
De ce îţi ridici vârful drept
Ameninţător peste văi?

Binecuvântează natura-n reînviere
Piaptănă-ţi părul de brazi
Lasă-te alinat de a vântului mângâiere
Pentru a-ţi vedea îmbujorat,
Milenarul obraz.

Baia de Arieş 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

IPOSTAZĂ

Semeaţă de îţi ridici privirea ta severă
Căutând să-i dai nuanţe cât mai dure
Şi te preumbli cu gesturi prea mature
Nu vei putea vreodată să te simţi lejeră.

În faţa mea îţi impui o autoritate
Pe care cauţi să ţi-o accentuezi
Totuşi în puţine ipostaze te limitezi
Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.

De aceea nu vei rămâne în posteritate
Nici nu-ţi vei crea un nou tablou
Care să aibă o cât de mică claritate.

Eu ? Niciodată nu voi fi erou
De mică sau de mare popularitate
În suflet voi avea eternul nou.

15 octombrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

EVOLUTIE

Zile şi nopţi, nopţi şi zile
Au fost cu mine, vor mai fi
Dar clipe mari de fericire
Cine îmi va oferi?

Săptămâni şi luni, trec în zbor,
Lasă-le să treacă, plece
Chiar înconjurat de dor
Eu voi rămâne rece

Timpul se va scurge monoton
Sau poate în tempo rapid
Îmi va seca al dragostei izvor
Va dispare ce-i splendid.

Va curge râul liniştit
Şerpuind ferice
Eu voi fi mai necăjit
Nu ştiu ce voi zice!

Îmi voi împrumuta timid
Masca mulţumirii,
Mă voi încorseta în zid,
Zidul amintirii.

Peste tot ceea ce scriu
Se va lăsa uitarea,
Nu cred că va fi târziu
Să-ţi cânte nepăsarea.

Baia de Arieş 11 Februarie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cât de mult...

Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuţi că-ţi sunt o slujbă
Cum lanţ la lama de o drujbă
Şi elicea la vapor, siaj?

Pe câte săptămâni să jur
Să-ţi fac o Lună de argint
Şi de-i eclipsă nu te mint
Că pot s-o trag de-o vrei pe-un şnur?

Pe câte luni să-ţi dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ţi ajung şi-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?

Pe câţi ani să-ţi promit credinţă
S-ajungă pân' la reînviere
Şi zâmbetul să ţi-l fac miere...
De dulce nu îţi ai cu putinţă?

Pe câte zeci de ani să-ţi fiu
Alături, sprijin să mă ai;
Să îţi pui cap pe braţ, să stai
Cu mine pân' nu mă mai ştiu?

Pe câte secole s-alerg
Să îţi trec numele pe boltă;
Din sori să-i adun o revoltă
În ceruri... de-ar vrea să te şterg?

Pe câte mii de ani să zbor
Să mă fac trup din piramide
Până când palme-ţi vei deschide;
Să pot să stau s-adorm, să mor?

Pe câte clipe adunate
Să le trăiesc în nano timp
De molecule de-anotimp...
Să faci din mine eternitate?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RASPUNDE-MI !

Să te şterg din inimă de tot,
Nu crezi că e mai bine să rămâi?
Pleacă sau rămâi, sunt de acord
Şi aceeaşi mereu o să fii.

Să te dau uitării vezi, nu pot
Chiar dacă tu vei vrea s-o fac,
Mi-aş aprinde în inimă un foc
Pe pământ nimic nu mi-ar fi drag.

Surâsul blând, sfielnic de unde oare
Să-l mai împrumut atunci?
Rămân încă destule sub soare.

Visările vor fi desigur şi mai lungi,
Sentimentele, doar întâmplătoare.
Tu, dacă vrei poţi să mă alungi.

6 februarie 1966 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

FAGUL MONUMENTAL

Trăieşti pe malul apei line
Când timpul liniştit domneşte
Şi totul în natură se odihneşte,
Iar zările-s curate şi senine.

Te clatini În faţa vântului puternic,
Iar fruntea-ţi înfrântă parcă plânge,
Dar niciodată trupul nu-ţi va frânge,
Vântul ăsta cât e de nemernic.

Alături de tine sălbatice stânci
Te înconjură atât de magistral
Între ele tu eşti mai colosal
Trufaş coroana spre cer ţi-o ridici.

Priviri spre tine au cătat cu drag
De secole ai stăpânit veşnic pădurea,
Spre tine nu s-a îndreptat securea
Rămânând mereu acelaşi tânăr fag

22 octombrie 1964
Baia de Arieş – Muncel

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

OMULE, NU TE LĂSA CONDUS CA VITA-N TURMĂ
Omule, nu te lăsa condus ca vita-n turmă
De văcarii care îţi pocnesc din bice-n urmă,
Demnitate şi curaj prin vene să îţi curgă
Ş-ai să vezi cu ochii tăi cum relele se curmă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa tristeţea

Dacă vei lăsa tristeţea
Să-ţi umbrească sufletul,
Îţi vei pierde tinereţea,
Îţi vei scurta umbletul.

Din start alungă tristeţea.
N-o lăsa să odrăslească.
Îţi aduce bătrâneţea,
Viaţa tinde să sfârşească.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete îndepărtate

Dacă îţi va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta uşor,
Şi ai să vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este să îi mai fie dor.

Să asculţi atunci şoaptele vântului
Cum îţi aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.

Şi de-am rămas în suflet amintire
Măcar mă vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu ştiu că dragoste mi-ai fost.

Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am ştiut să ne vorbim,
Şi am presărat în suflet numai spini
Şi am ajuns doar amintiri să fim

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea blândă a iubirii

Strânge-mă în braţe cât poţi tu de tare
Aerul să-l prindem, să n-aibă scăpare
Haide să simţim pieptul cum zvâcneşte
Când inima ta, pe-a mea o întâlneşte.

Ochii îi închid şi se face noapte
Şi-n ureche aud ale tale şoapte
Însă dacă vorba nu îţi va plăcea
Să lăsăm tăcerea să vorbească ea

Părul mi-l atingi tandru, delicat
Mângâierea ta m-a înfiorat
Îţi simt răsuflarea caldă pe obraz
Şi a ta iubire mă poartă-n extaz.

Sunt la tine-n braţe, mă mângâi duios
Nu lăsa să-ţi scape acest moment frumos.

poezie de Tara Acharya, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa fericirea ta să depindă de altcineva sau ceva pentru că vei avea parte de dezamăgiri. Învaţă să zâmbeşti pentru nimic, să mulţumeşti pentru tot şi să fii recunoscător pentru ce ai. Vei fi surprins de câte lucruri frumoase poţi vedea în jurul tău dacă îţi schimbi puţin modul cum priveşti lucrurile. Ce cauţi aia găseşti! - eşti pesimist, găseşti probleme; eşti optimist, găseşti un motiv pentru a râde la fiecare greşeală pentru că ştii că ai învăţat o nouă lecţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercând mereu

Eu nu pot şi nu am cum
Să-ţi schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire,

Ar fi un demers zadarnic
Fără de nici-un succes,
Dar m-am înşelat amarnic
În ceea ce era de înţeles.

Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.

Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul
Şi voi trăi, luptând, sperând
Că-mi voi uita curând calvarul.

Baia de Arieş Octombrie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog! nu deschide ochii! eu sunt aici, nimeni nu ne poate vedea, eu îţi sunt aproape.... nu deschide ochii, nu încă! nu trebuie să-ţi fie teamă, eu sunt lângă tine, mă simţi? Nu deschide ochii, şi-mi vei vedea trupul...

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, primăvara noastră

Auzi tu, măicuţă dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzeşte, cum păsările vin acasă,
cum natura primeneşte viaţa să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toţi dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se găteşte-n mare grabă, să-ţi aducă-n viaţă soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îţi dăruim toţi trandafirii şi iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ţi-l dăruim în primăvară,
să-ţi bucure cugetul, să-ţi aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrăţişăm şi mâinile îţi sărutăm.

poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

URARI ANTICIPATE

Când ceasul va bate aspru-n noapte
Trezind spirite, prelungind clipe,
Ascultă văzduhul, ale lui şoapte
Încunună-te toată-n tulipe,

Vei fi frumoasă cu roşu carmin,
Înfăşurată în astfel de culoare,
Chipul îţi va fi şi mai senin,
Luând valenţe mult superioare.

Când în mari saloane de baluri
Se va aşterne supremă tăcerea,
Mă voi plimba sub a norilor voaluri
Aşteptând a noului an Învierea.

Îmbătat de aerul de sărbătoare
Care va pluti în jurul meu,
Voi aştepta în ziua următoare
Să apară chipul drag al tău.

23 Decembrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Şi-n noptateca răcoare
Peste sat se nalţă fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.

În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.

Ca şi ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.

Coasa va dormi şi sapa
Va tăcea cântarea-n grâu.
Şi-o s-auzi ca-n vis cum apa
Pe sub iaz se mai frământă,
Şi privighetori cum cântă
Dincolo de rîu.

Noaptea-ntreag-o să-şi murmure
Apele povestea lor—
Şi ieşind de prin pădure,
Căprioarele pe creste
Vor cătá prin văi de este
Pace la izvor.

Şi va fi! De sus, va face
Dătătorul de vieţi
Parte tuturor de pace.
Şi-o să-ţi uiţi şi tu mâhnirea,
Suflete,-aşteptând ivirea
Albei dimineţi.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNDE?

De mă vei întreba, ce aş vrea să-ţi scriu
Nu ţi-aş putea răspunde chiar uşor,
Însă la început îţi spun: încă nu ştiu
Dar mi-a rămas în inimă un dor.

Există-n viaţă clipe grele, le învingi,
Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu
Ţi-e necaz, te frămânţi şi plângi,
Acest lucru nu-l pot face eu.

Mă resemnez tăcut şi îmi ascund
Durerile, adânc de tot mi le îngrop.
Mă-nţeapă undeva, nu le răspund
Şi zi cu zi se adună toate la un loc.

Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau.
Dar nu găsesc în inimă atâta pace,
Încât să spun: vacanţă-mi iau.
Căci tulburări mai sunt, nu am ce face.

Iunie 1966 Valea Călugărească

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul sufletului meu

neghina din bob o scoţi cu durere,
mă ridic din iubirea-ţi ştearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
şi te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când inima rece i-o frângi...
mi-a lungului cale bătută de dor
şi ghimpi de furtună m-aruncă
uşor în colţuri de ceară...
mă aşez şi-mi lipesc urechea de stâncă
zumzetul Lunii răcite de Soare
aud cum împarte durerea,
o-nchide în flori...
şi ele trezite la viaţă îţi plâng
pe piept ori în suflet,
şi-apoi în buchete uscate
sau în cioburi rotunjite de ape,
în ploi abăute de vânt
şi-n zile uitate de noapte
liniştite se strâng...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU VREAU!

Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.

Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă.

Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.

Nu încerca să-mi cânţi o melodie
Căci voi aluneca iarăşi în reverie.

Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.

25 noiembrie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa ochiului închis

Într-un colţ de lume, azi,
Plânge ochiu-ţi cu speranţă.
O făclie-n gânduri arzi –
Dor de prunci şi dor de casă...
Stele cad în palma ta,
Voci şi bucurii deodată,
Iarăşi le vei revedea...
Oh, ridică-te şi iartă!

Într-un colţ de lume, azi,
Dormi. Şi gândul ţi-e acasă...
Ochii-nlăcrămaţi şi calzi
Caută înspre fereastră.
Parcă-ţi vezi în gând, tu ştii,
Pruncii – blândă mângâiere.
Iar, la tine vor veni,
Doi luceferi, printre stele.

Plânge ochiu-ţi cu speranţă...
Umbra peste chip se lasă,
Trece-o lacrimă de viaţă...
Drumu-i lung, te-ntorci acasă...
Oh, tu vezi cum în adâncuri,
Ochiul tău pieziş coboară.
Dormi sub plânse aşternuturi...
Întunericul măsoară...

O făclie-n gânduri arzi,
Suflet bun, feştilă-n timpuri.
Lacrimi curg, păduri de brazi
Se înalţă-n anotimpuri.
Pruncii şi-au ales alt drum
Şi-au pornit să se înalţe.
Către soare zboară-acum,
Dar li-s aripile arse.

Dor de prunci şi dor de casă,
Dor de-mbrăţişări, de vis...
Dor de plângere, de viaţă,
În adâncul lor te-au prins.
Iar trec stoluri de cuvinte
Peste cer brodat cu sângeri,
Pruncii vin să-şi mai alinte
Mama – înger printre îngeri.

Stele cad în palma ta...
Flori de crini şi crizanteme,
Cad la margine de stea...
În pierdute lacrimi, semne.
Foc arzând te-nalţi spre cer
Şi transformi eternitate
În fărâme de mister,
Tu desparţi ziua de noapte.

Voci şi bucurii deodată,
Umplu lumea de iubire.
Nu e dor să nu se-mpartă
În lumini şi-n fericire.
Universuri de lumină
Se coboară peste viaţă.
Învăţăm, trecând prin tină,
Că iertarea ne înalţă.

Iarăşi le vei revedea
Câte sunt în lume, toate.
Prunci şi semeni, dragostea,
Dobândi-vei prin dreptate.
Harul tău, album de voci,
În fâşii de libertate
Va răzbate peste toţi...
Omule, îmi dai dreptate?

Oh, ridică-te şi iartă!
A greşi e omeneşte...
Tu greşelile-ţi îndreaptă!
Către cine te iubeşte,
Azi îndreaptă-ţi iar privirea,
Căci ce bine-i "a ierta".
E calea spre fericirea
Ce etern o vei avea.

Oh, ridică-te şi iartă!
Iarăşi le vei revedea,
Voci şi bucurii deodată.
Stele cad în palma ta.
Dor de prunci şi dor de casă –
O făclie-n gânduri arzi.
Plânge ochiu-ţi cu speranţă,
Într-un colţ de lume, azi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

Un vânt ce bate-acum afară
Îmi spune-ncet, şoptind uşor
Vorbe dulci cu gust amar
Ce doar tu, iubito-mi zici.

Printre frunze-l văd cum zboară
Şi-l aud greu, respirând,
Cum alintu-ţi îmi aduce
Pentru inima-mi speriată.

Amorţit îi spun să plece
Înspre tine demon sfânt,
Să îţi spună cum mă vede
Cât de trist în dor eu plâng.

Urca-n el înger iubit,
Lasă-te plutind uşor.
Când aici tu vei ajunge
Bate-n geamul plin de dor.

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!