Călătorii

Îngenuncherile murdare,
Sentimentele şerpuitoare,
Inocenţele pline de ignoranţă
Şi adevărurile înşelătoare
Călătoreau în universul intern
Al spiritului
Pentru a descoperi
Iluminarea,
Dorind să înţeleagă
Infinitul lor atât de dur, dar existent
În această fericire cerească a
Iubirii necondiţionate.
Cu toate acestea,
Nici o iluminare nu a putut fi găsită,
Iar întrebările lor nude şi însetate
Având răspunsuri apoase, impure
Şi pline de necunoscute
Mai aşteptau dincolo de barierele
Ce delimitau
Interiorul de exterior.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţie

Privirea mea decupează norii
de pe cer. Privirea mea devine
expresivă pentru tine. Norii
sunt gândurile tale, având
polaritatea iubirii. Această
iubire a noastră este, de fapt,
o 'dulce sclavie'. Căutăm
curcubeul de vise, cautăm
culoarea fericirii. Câteodată
obosesc atât de mult lângă
tine, printre meandrele sufletului
tău! Atât de mult obosesc, încât
îmi vine să plâng. Vibraţia glasului
tău devine lacrimă în zori. Atunci
iubirea pare că explodează în noi,
precum soarele pe cer. Aştept ca
Divinul să se aşeze frumos acolo,
în profunzimea sufletului şi să curgă
strălucind, precum apa curge pe pietre.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel de al treilea cânt al lui Childe Harold face dovada, cu întreaga-i putere şi cu toate particularităţile lui, unei poezii neîncătuşate de nimic, pline de forţă şi originalitate, o poezie care, în cânturile precedente, a atras luarea-aminte a cititorilor asupra autorului... Pasiunea e atât de adâncă şi de puternică, descrierile atât de pline de culoare, pe un ton atât de original, încât lipsa de cizelare în unele detalii mărunte mai curând adaugă energie poemului decât să-l văduvească de această însuşire.

citat din Walter Scott
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Am construit un zid negru pentru spaţii albe
Ca două lumi diferite în care tu şi cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoaşterea.
Eram bărbat şi femeie,
Dar căutam aceeşi cunoaştere.
Şi am tot căutat-o până când
Nu am mai simţit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoaşterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am inţeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoaşterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat şi definitiv
Inexistenţi.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Şi am inţeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spaţiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat să-l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru că el aparţinea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să îl dărâme
Şi Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca să ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit miraţi şi îngroziţi
În acelaşi timp,
Pentru că nu ne mai recunoşteam unul pe celălalt.
Şi am înţeles că relaţia noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu să facă o minune
Şi Dumnezeu ne- a dat lacrima.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

În ochii tăi
Iubirea mea are reflexe arămii
Iubirea mea este tomnatică
Se va desprinde oare
Ca o frunză
Pentru a cădea
În umbra trunchiului
Asteptând amortirea rece?

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul de gând troncăne despre iubirea necondiţionată, dar oare dacă e atât de "smerit" şi de interesat de iubire, de ce nu a înfiat câţiva copii să-i crească în numele iubirii necondiţionate dar îi vrea pe ai ei, ai minţii, "sânge din sângele meu"? Habar nu avem cât de egoişti suntem în numele iubirii "necondiţionate"!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea speranţei

Ea nu-şi pierde speranţa în timp ce
se roagă. Nu este deloc simplu,
mai ales atunci când sună clopotele
pentru tot ceea ce se poate înălţa
dar nu se înalţă, ci se scufundă.

Un ţipăt poate însemna
un coşmar sau o frontieră pentru sfinţenie
atunci când infinitul este în interior.

Viaţa este o iluzie sau
o mască a unui ego şi poate că această disimulare
are scopul de a rostogoli acest ego
într-un haos mai mare decât Mare Imbrium numită şi Marea de Lacrimi. Ea crede că atât cât are este suficient pentru ea.

Ea este încă recunoscătoare lui Dumnezeu,
deşi oarbecăieşte şi pare a fi
un robot care suflă în nisipul fierbinte
pentru a face obiecte de sticlă,
transparente, aproape invizibile.

Viaţa ei pare a fi un cristal de Murano
din care lipseşte conţinutul.
Poate că îşi doreşte doar un simplu sfârşit ;
nicidecum să fie mântuită.
Poate că trebuie să mediteze
ca să înţeleagă lipsa de sens
a condiţiei sale umane.

Nu poate ţine pasul cu nimic nou
în timp ce este blocată de acele obiecte
pe cale de dispariţie -vizibilitate, viziune.

Umbra ei se adânceşte în profunzimea sufletului,
se transformă într-o frică care roade
şi dă contur acelei tăceri stranii, tăcere care este absorbită de pereţi.

În timp ce îşi digeră visele cubice,
îi este frică că se va pierde în sine ;
îi este frică de propria ei metamorfoză..

Reîntoarcerea în propriul ei abis intern
este o târâire ciclică, inelară, dar nu o resemnare
şi poate un râs pietrificat, un rânjet.

Deasupra capului ei, câţiva nori
sunt pe punctul de a se ciocni ; cer plin de fulgere.

Poate că are nevoie de Dumnezeu,
dar ea se gândeşte doar la acele întrebări
lipsite de răspunsuri; îşi ineacă dorinţele în băutură
şi cade într-un somn psihedelic,
unde nu se mai poate ruga.

Poate că a fi în braţele lui Morfeu este
un refugiu. Nu pierde speranţa că se va trezi în Rai.

Când se poate considera că un cuvânt este pierdut?

poezie de Marieta Măglaş (3 noiembrie 2023)
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii răbdător cu toate câte sunt neclare în inima ta, încearcă să iubeşti întrebările. Nu căuta răspunsuri care nu pt fi date, pentru că, oricum, nu ai fi în stare să convieţuieşti cu ele. Iubeşte-ţi întrebările. Poate îţi va fi dat, fără ca măcar tu să observi asta, îţi va fi dat să trăieşti până în ziua aceea, acum atât de îndepărtată, în care vei primi şi răspunsul.

citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum a putut fi tratat universul – atât cel interior, cât şi cel exterior – fără a-l studia.

Carl Sagan în Creierul lui Broca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea minţii poate fi găsită numai mergând în interior. Ea nu poate fi găsită în lucrurile lumeşti. Mergi în interiorul tău şi găseşte pacea interioară - pacea care trece dincolo de orice înţelegere.

citat din Sri Vasudeva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A descoperit vara

cu o pereche de ochelari
văzuţi într-o reclamă
avea altă pereche pentru
a descoperi farmecul femeilor
care zâmbeau sub nasul lui
o ştia pentru că îi mirosea
frumuseţea lor aţâţătoare
acum era aproape mulţumit
descoperise vara cu ochelarii cei aleşi
uneori se întreabă dacă nu ar fi putut
descoperi vara cu peturi
cu bere pline sau cutii
aburinde de-ţi furau ochii
dacă nu purtai noul prototip
de ochelari fumurii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Zdrenţele o încarcerau.
Se uita ţintă prin ochelari cu ochi sticloşi,
Dorind să vadă foarte clar frunzele palmate din pomul realităţii.
Ea şi-a amintit brusc de mănuşa argintie a mâinii stângi
Uitată pe pagina goală a viitorului ei.
Singurătate sumbră şi ploaie de lacrimi,
Asta însemna viitorul ei.
Inima ei era o violină abandonată.
Vibraţiile îi vânau amintirile.
Privirile de onix îi mascau sufletul ceţos.
Avea o tristeţe dureroasă,
Care aluneca total dincolo de zâmbetul ei timid
Pentru a deveni perfect vizibilă pentru toţi cei din jur.
Adevărul negru îi otrăvea visele
Şi îi tensiona gândurile cu nonsensul iluziei.
Ea devenise un simplu copil în corpul ei de clovn,
Un suflet încarcerat dorind să se elibereze,
În timp ce realitatea dansa mizerabil pe ringul speranţelor ei.
Ea încă se mai întreba dacă undeva, cineva
Se mai gândea sau visa la ea.
Ea începuse să meargă atât de singură pe singuraticul drum al vieţii,
Încât nimic nu părea că îi mai poate schimba destinul.
Speranţele se pierdeau încet, spărgându-se în aerul rece al indiferenţei.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barierele nu există

Toate barierele le vom trece,
Trăieşte fiecare clipă... alături de gândul bun!
Permite-mi creaţia,... permite-mi să fiu eu: poeta, iubita, mama, sora.
Tu doar ascultă-ţi inima.... ea bate... bate cu intensitatea luminii.
Acceptă să fii doar tu, desprins de creaţia iubirii...
Singurătatea ne poate uni.
Mă simt cerută! Căsătoria nu e posibilă
Aş vrea să te veghez când dormi...
Dimineaţa să te pot trezi cu un sărut!
Tu să mă înlocuieşti cu ţigările..,
Să mă simţi mai des... în fiecare zi...
De mâine nu mai ai nevoie de ţigări
Vindecarea vine odată cu iubirea mea
Doar deschide-ti inima!
Timpul se va opri în loc...
Noi doi vom cunoaşte miracolul iubirii de la distanţă.
Rămâi cu mine... dincolo de emoţie, dincolo de lumină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestigiul este un fel de fascinaţie pe care un individ o exercită asupra spiritului nostru – o operă sau o doctrină. Această fascinaţie paralizează toate facultăţile noastre critice şi ne umple sufletul de uimire şi respect. Sentimentele provocate astfel sunt inexplicabile, ca toate sentimentele, dar probabil în aceeaşi ordine ca sugestia suferită de un obiect magnetizat.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste natura mea pură, absolută, care nu are loc, contur sau formă, s-a suprapus această cunoaştere "eu sunt" şi ea, lipsită de contur sau formă. A apărut deci; e doar o iluzie. Oamenii inteligenţi, extrem de inteligenţi, vin aici să-mi pună întrebări. Eu le răspund. Ce se întâmplă după aceea? Ei nu acceptă răspunsurile mele. De ce? Pentru că ei îmi pun întrebările din perspectiva identificării cu corpul-minte, iar eu le răspund din perspectiva absenţei unei astfel de identificări. Şi atunci cum să mă înţeleagă? Cum să se potrivească răspunsurile cu întrebările? Cine pune aceste întrebări? E doar "persoana" care se percepe ca existând în timp, având ca punct de plecare naşterea corpului ei fizic. Prin urmare, ei pun întrebări din acel punct de vedere. Însă acea perspectivă e falsă, este o născocire a imaginaţiei lor - doar o grămadă de amintiri, de obiceiuri şi de închipuiri. Ei consideră că acesta este adevărul; dar nu e decât pura ignoranţă, fără niciun fel de bază reală.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a te regăsi trebuie să parcurgi unele drumuri singur, atât în natură cât şi în natura din interiorului tău, prin introspecţie, contemplaţie, reflecţie şi toate elementele care te ajută să cunoşti pe Dumnezeu şi bunătatea din tine, în interiorul tău, care constă în conştientizarea naturii tale, a sinelui sufletului tău, cât şi sinele exterior care este tot Universul, iar tu oglindeşti Bunătatea Lui Dumnezeu în lume.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai teme de ce este în interiorul tău. Doar ascultă vocea ce vine de acolo şi vei primi răspunsuri la întrebările tale.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers de sentimente

Un univers de sentimente
Inima o răvăşeşte
Şi flacăra iubirii o răspândeşte,
Dar se uimeşte şi în lacrimi izbucneşte,
Când gheaţa altei inimi tot nu se topeşte
Pentru că se fereşte şi nu înţelege
Că flacăra Iubirii nu răneşte
Doar dorul lecuieşte şi rănile le oblojeşte,
Că Inima aşa vorbeşte
Când, cu tandreţe, Universul de sentimente
Pline de flacăra Iubirii le dăruieşte....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi abia după ce încep munca de dezvoltare personală pentru că vor să obţină aceste lucruri din exterior, îşi dau seama că, de fapt, tot ceea ce contează se află în interior. Adevărul e că tot ce ai în exterior este o reflectare fidelă, o oglindă, a ceea ce ai în interior. Dacă în interior e confuzie, agitaţie şi dramă, în exterior e la fel. Dacă în interior e sărăcie, în exterior e la fel. Dacă interiorul este guvernat de toane şi indisciplină, exteriorul tău ţine de noroc sau ghinion. În aceste lecţii despre bani, scopul meu este să-ţi descoperi şi valorifici comoara interioară care apoi se va reflecta şi în exterior. Vei avea bani mai mult decât ai nevoie şi culmea, atunci când îi vei avea nu îi vei mai considera importanţi pentru că ai înţeles că totul în viaţă porneşte din interior.

Pera Novacovici în Alfa - Printre greutăţi spre stele, Experiment: Fabrica de Bani
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tălpile pline de spini

În absenţa iubirii,
sufletul rămâne fără suflare,
bolnav şi neputincios,
Îşi continuă drumul cu tălpile pline de spini.

Toate lucrurile în jurul său
sunt străine şi ''ard''.

Iubirea este echilibru,
discernământ măreţ
şi scut împotriva tuturor greutăţilor.

Fără iubire,
raiul nu poate aştepta.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când simţi că nimic din ceea ce vezi în lume nu este adevărat, vei începe să cauţi în interiorul tău. Aceasta căutare te va rupe din lume şi te va conduce la adevărul ce a stat mereu ascuns în inima ta. Ai venit aici cu tot ce ai nevoie pentru existenţă, ba mai mult de atât vei descoperi că poţi cu adevărat să te bucuri de această existenţă. Şi care e scopul de fapt? Să mergi dincolo de cuvinte ca mama, tata, copil, om, suflet, spirit, Isus, Dumnezeu, Conştiinţă. Mergi dincolo de toate astea şi locul pe care îl vei descoperi îţi va arăta cu adevărat cine eşti. Din acest loc te vei putea bucura cu adevărat de ceea ce înseamnă de fapt O Mamă, Un Tată, Un Copil, Un Om, Un Suflet, Un Spirit, Un Isus, Un Dumnezeu, O Conştiinţă. Toate astea adunate dau UNUL. Cine eşti tu cuprinde tot ceea ce există şi nu există. Toată istoria şi toate posibilităţile se nasc din inima ta. Este fabulos când priveşti în urmă şi vezi că ai pornit de la un aparent om de rând. Vei înţelege nu doar că a meritat încercarea, ci pur şi simplu nu aveai cum să ratezi acest scop, pentru că scopul ai fost mereu Tu.

citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!