Păcatele nemărturisite duc la moartea sufletului.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne temem cu toţii de moartea trupului, dar de moartea sufletului cine se teme?

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este în stare să-şi recunoască greşelile, să-şi mărturisească păcatele sale duhovnicului, acela poate fi creditat cu şansa îndreptării.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea e o şansă, batrâneţea o calitate şi moartea o datorie.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă naşterea e o şansă, moartea devine o datorie.

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra nopţilor albe şi întunericul tainic te găseşte dansând lasciv, pe scena sufletului meu. În sală păcatele aplaudă...

Andreea Palasescu (15 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul şi gândurile bune sunt întotdeauna în armonie, fac trupul mai uşor şi dau aripi sufletului.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele necuviincioase sunt săbii ascuţite ce se înfig adânc în rănile nemărturisite ale auditoriului.

Eugen Antal (19 septembrie 2013)
Adăugat de Eugen Antal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e una din două: sau e ca şi cum cel mort n-ar exista şi n-ar mai simţi nimic, sau, după cum se spune, înseamnă o schimbare şi o mutare a sufletului din acest loc de aici în altul. Atunci, moartea ar fi un câştig minunat. Prin urmare, dacă aşa este moartea, eu spun că este un câştig; pentru că astfel timpul întreg nu pare mai lung decât o singură noapte.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

34

Khayyam, de ce atâta supărare?
Păcatele pe suflet nu-s uşoare?
Dar mila nu-i pentru cei drepţi, ci doar
Păcatele au parte de iertare.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de semeni

Ori de câte ori
asista la o nedreptate
în sufletul lui se deschidea
o rană de iubire

Şi tot aşa
până a luat
chipul suferinţei

De atunci,
roua dimineţilor
se primeneşte
cu lacrimile sufletului său

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele tranziţiei

Şi-a lăsat acum nevasta,
Pe Speranţa n-o mai vrea,
Că-n democraţia asta
Foarte mulţi trăiesc cu ea.

epigramă de Ionel Negruţ din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavând-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Temniţa Minţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei ca Domnul să îţi acopere păcatele, să nu îţi arăţi virtuţile oamenilor. Căci ceea ce facem noi cu virtuţile, tot aşa va face şi Dumnezeu cu păcatele noastre la judecată.

citat din Sfântul Marcu Ascetul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiul de a se lua peste picior, cu un aer de falsă dezinvoltură, constituie întotdeauna semnul unor nemulţumiri ascunse sau al unor bănuieli nemărturisite.

Ivan Turgheniev în Părinţi şi copii (1862)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În preajmă

El mergea
prin zarva de aiurea,
căutându-se.

Undeva, în preajmă,
clovni ambulanţi
vindeau curcubee
şi iluzii nemărturisite.

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletească

Dau sufletului tău ocol
Prin spini uscaţi şi l-am găsit tot gol,
Şi de la răsărit şi din apus —
Şi caut în deşert şi turlele, în sus.

Ceasornicul clopotniţii-i oprit
Că ceasurile toate i-au murit.
Pare că limbile — păcatele! —
Arată vremea de-a-ndăratelea.

.....

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului, a Celui ce va ţine socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptăţile şi, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. Dacă un om ţine mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; el n-are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 28:1-5, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

În ochii tăi de plumb vad moartea,
Moartea sufletului meu
Distrus de soarta grea
Ce mă făcut să mă îndrăgostesc de tine.

Roşiile tale lacrimi,
De pe-a ta gingaşă faţă,
Se revarsă-n reci şiroaie,
Pe mâinile însângerate.

Zâmbet tău fals pe buze,
Nu mă mai face să cred,
În lumină şi scăpare,
Într-un capăt de tunel.

poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ne doare să o recunoaştem - şi îl rog pe Dumnezeu să mărească în noi această durere -, eu şi tu, nu suntem străini de moartea lui Cristos, căci păcatele oamenilor au fost loviturile de ciocan care l-au pironit pe lemnul Crucii.

citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, singura scăpare

Moartea pune punct plăcerilor deşarte
Amăgitoare clipe mâncate cu iuţime
Fursecuri trase prin mierea limbii noastre
Cuvinte aşezate pe tăvi de-argint... un timp.

Moartea face nod la tot ce-ai îndurat
În ceasul înălţării pe iedera divină
O scară ce acceptă doar inima curată
Să urce sus la stele... făr' de amarul trup.

Moartea adună păcatele şi oasele bolnave
Işi potoleşte setea cu sângele din vene
Se vrea sătulă de putrezite trupuri
Trecute lent ori violent..... prin chinuri.

Moartea stinge focurile aprinse-n urma mortilor
Pe care noi înlăcrimaţi le-am dus în suflet
Sfârşeşte toate dorurile puse-n cruce
Pe piepturi obosite.... de supărări şi chin.

Moartea nu e sfârşitul tău şi-al meu în Domnul
E doar un salt spre înviere-n Soare,
E înălţarea noastră spre o altă lume
În care Luna o să-ţi cânte..... Viată veşnică.

Moartea nu are biruinţă în împărtăşite inimi
Şi nici in chipuri vesele ce o asteaptă
Ea simte braţul Dumnezeului de la distanţă
Cum strânge-n viaţa veşnică.... toţi miei bucuroşi
de-a-Lui binecuvântare.

poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!