O femeie nătângă (joc de cuvinte)
O femeie nătângă
Se-așează-ntr-o dungă
Și-ncepe să plângă.
A plâns cât a plâns,
Apoi a dat-o în râs.
Când râsul s-a stins
Alt bocet a-ncins.
Un bocet cu hohot,
Cu dangăt de clopot.
Plângea fiindcă zărise,
Că lângă ea murise
Un șoricel
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre calambururi
Citate similare
Râsul este un fel de plâns
din care unii râd până la plâns
unii plâng până la râs
iar unii cască bocet din rânjire.
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns
E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet la capul mortului
Mortul deodat tresare
Și se scoală în picioare:
Încetați, căci m-ați trezit
Cu-acest bocet ipocrit!
epigramă de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 ianuarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Durere
Spre miezul nopții luna în dangăt toaca-și bate
Și-și plânge printre stele o lacrimă de-azur,
E ultima secundă în care-mi ești aproape
Eu în genunchi plec gândul, mai mult nu pot să-ndur.
Mi-i sufletul a foame cuprins de-o grea durere,
Un clopot nalță bocet spre cerul înstelat.
Mă-nțeapă-n ochi și-n oase zeci sulițe-efemere
Ce-n glorii pasagere destine-a-ncercănat.
Mă roade-n plâns și-n tâmple c-a răsărit durerea
Și-n vântul cel tomnatic îmi zboară al tău chip;
S-a-nsângerat oftatul și-a prins gustul de fierea
Cea roșie și-amară, cu-obraz nedeslușit.
Tu pleci spre alte țărmuri cu perle finisate
Să-ți dai prisos averii cu sâmburi de iubiri.
Eu plâng sub bolta-albastră în mii și mii de șoapte
Iar luna-mi ține hangul în plânsul cu sclipiri...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns
Un altfel de râs.
monostih de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mai bine e să scrii lucruri de râs decât de plâns, fiindcă râsul e propriu omului.
citat clasic din Francois Rabelais
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbește în fereastră
și se scurg zornăind în șiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet.
Un tremur mă cuprinde prin oase,
și-mi crește o dorință în craniu:
ce-aș vrea să mai stau cu tine-n mansardă,
să privim din nou peste case,
cum plouă...
Cum plouă,
ca un bocet!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea aceea, gata de orice, m-am culcat cu fața în sus în așteptarea durerii de pe urmă, în prima clipă a celor nouăzeci și unu de ani ai mei. Am ascultat dangăt de clopot undeva, departe, am simțit mireasma sufletului Delgadinei dormind pe o parte, am auzit un strigăt în zare, suspinele cuiva care murise poate cu un secol în urmă în iatacul său. Atunci am stins lampa cu ultima suflare, mi-am împletit degetele cu ale ei ca s-o duc de mână și am numărat cele douăsprezece bătăi de clopot de la ora douăsprezece cu cele douăsprezece lacrimi de pe urmă, până când prinseră a cânta cocoșii și îndată dangătele triumfătoare, petardele de sărbătoare ce proslăveau bucuria nesfârșită de a fi supraviețuit, teafăr și nevătămat, vârstei de nouăzeci de ani.
Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Chronicle of a Death Foretold" de Gabriel Garcia Marquez este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la O mamă nebună (joc de cuvinte)
Când vine furtună,
Când plouă și tună,
O mamă nebună,
Într-o noapte cu lună,
Se-așează-ntr-o rână.
C-un urlet de mumă,
Copiii adună,
Într-o văgăună,
Cu gând să-i răpună.
Le dă mâncare bună
Flori de mătrăgună.
De băut, țuică de prună.
Mâncați! îi îndrumă.
Apoi,
Fără să spună,
Cu gura în spumă,
De gât îi sugrumă.
I-astupă cu humă
Și pleacă nebună.
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Plânsul de apoi
Mă zguduie un plâns din temelii,
un plâns de măruntaie nepostite,
masa-i bogată, vițelul pe poftite,
cu capu-n piept și mâinile pitite,
mă zguduie un plâns prin bucurii.
Mesenii cântă, e veselia-n toi,
cui ce-i mai pasă de ce-a fost vreodată?
râd sfinții cu pungașii laolaltă,
doar locul meu din cer ar sta să cadă
sub zguduirea plânsului de-apoi...
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ai plâns și tu vreodată
Ai plâns și tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!
Un ochi, care vreodată
A plâns de dor și chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!
Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...
poezie celebră de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Mai bine e să scrii lucruri de râs decât de plâns, fiindcă râsul e propriu omului" Fr. Rabelais (1494-1553)
Când condeierul scoate-o comedie
Râzând de vrun nătâng conducător,
Îndeplinește-o dublă datorie...
Că-s ambii-n slujba blândului popor!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sherlock Holmes: Până acum nu te-ai mai plâns de metodele mele.
Dr. John Watson: Nu m-am mai plâns! Când m-am plâns eu de faptul că exersezi la vioară la trei dimineața, de dezordine, de igiena ta deficitară, de experimentele pe care le faci pe câinele meu sau de faptul că îmi furi hainele?
replici din filmul artistic Sherlock Holmes (decembrie 2009)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plâng bărbații
Am plâns șiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe fețe și prin bărbi prelinse.
Și am mai plâns în nopți și-n cuget,
Când ei ne secerau strămoșii.
Au nu văzut-ați ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roșii !
Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpați, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.
Și am mai plâns când țarini large
Din țară-au luat și le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.
Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm ușor.
Dar hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd ori mor.
Am plâns tăcut în foc și geruri
Pe câmp de luptă, la oștiri.
Așa crestatu-s-au în riduri
Pe chipuri hărți de amintiri.
.........
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care el și ea luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Și-n patimi.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii nu mai pot să plângă, plânge sufletul.
Dumitru Delcă (12 septembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.
În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.
Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.
Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.
În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Natalia (tare, cu intonație de bocet): Neică! Unde pleci, neică?... Unde pleci!
Brâncuși (hotărât): Mă întorc la Craiova! Și de-acolo la Tîrgul Jiului...
Alex: (tare, cu intonație de bocet): Neică! Nu pleca neică!
Brâncuși: Trebuie să ajung la Hobița! Acolo sunt nepoții mei! Băiatu' Fărsânii își face casă de lemn! Are nevoie de dulgher bun... Trebuie să-l ajut... Îmi iau sculele!...
replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să nu faci niciodată o femeie să plângă...
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi pașii venind către tine.
Iți va fi dor de zâmbetul ei și de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...
poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!