Prometeu
S-a agățat, de încordari crispat,
prin munți de cremene, de spat și de feldspat,
și a intrat în lumea subterană,
făcând Pământului întâia rană...
poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Economia subterană
Să dai de ea, speranță vană,
N-a fost descoperită încă;
Nu numai că e subterană,
Dar pe deasupra e și-adâncă.
epigramă de Iulian Bostan din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțurile originare. Bănuiesc că Viața a privit și a văzut în lumea din preajma ei - întâia oară - printr-o rană. Originar, toate simțurile trebuie să fie - răni permanetizate.
aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea de cremene
Țara mea de cremene
Cine să îți semene?
Țara mea și-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
și cu pas de cerbi,
Țara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
și voinic m-aș vrea
ca și dumneata.
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turist prin lumea largă
La nebunie-mi place să merg prin lumea largă,
Cum mânzului îi place pe câmpuri când aleargă.
Când vizitez castele, muzee, munți sau grote,
Eu rup, la o "plimbare", trei rânduri de ciubote;
Sper cá mulți ani-nainte, și fără de fasoane,
Să mă mai țină încă bătrânele-mi ciolane.
poezie de George Budoi din Turismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (23 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Columb a pescuit America într-o vacanță.
George Magheru în Poezii antipoetice
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul Conservator (PC), fondat de turnătorul Dan Voiculescu, n-a candidat niciodată singur, dar a intrat mereu în Parlament, agățat de pulpana PSD sau PNL
Nu e partid, i-un flecușteț,
I-aș spune doar partiduleț,
Sau, hai, partid de buzunar,
Că-ncape-ntr-un autocar.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (21 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de nisip
Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului
Și-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană
(Iar
soarele
o-ntunecată
rană)
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântânarul
Sunt fântânarul care, cu vargă de alun,
Descoperă izvoare în bezna subterană,
Am izvodit cuvinte dintr-o adâncă rană
Ca să le plâng de milă că n-am cui să le spun.
epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile mă dor
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor,
Doar privirea ta, iubito, dulce, blândă, liniștită
Mă ajută să pot trece prin al toamnei trist decor.
Seara-încătușată-n neguri vine searbădă, sluțită,
De prin temnițe scăpate amintirile mă dor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.
Pe umărul meu fierbinte fruntea o apleci ușor,
Mângâi toamna cea senină prinsă-n tâmpla ta albită,
Trece-n grabă peste noi cu volbura-i ruginită,
Cu-al meu trup am să te-acopăr luptând cu al iernii vifor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proprietar de inexplicabil
Cum e izvor pe creastă în cuarțul de feldspat,
Chiar de ploi nu-l adapă și nu ține zăpadă
Și, cum de nu-s din fier, pe-o scoarță-s agățat
De un magnet străfund... ce și de ocean e radă?
Și, soarele de înalță și floarea-i și copaci,
Cum nu se pierd apoi în spațiul ce tânjesc,
Iar luna de pe cer, 'n genunchi de rugi îi faci,
Cum naște flux și-ar cere oceanele... ce cresc?
Ciudat, cum de se poate să fie atâta apă
Ce acoperă uscat și omul nu-i un pește...
El, ce domină lume și solu' încet 'l îngroapă,
Nu știe că-n rotund, tot se... rostogolește?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Și în ceea ce privește "idei-diamantele", în fotonic-materialitatea lor de spațiu al Pământului, acestea întotdeauna trebuie să fie dăltuite / incizate în marmură vișinie, tot din auriferii Munți Apuseni ai Daciei, iar asamblările acestora să nu-și afle locul decât pe temelii de "înalt-sigur-scăpărătoare cremene", ori de granit, nicidecum pe "umblătorul nisip" al prundișurilor și al dunelor...» ‒ (2) / 3 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 167 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (3 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul Conservator (PC), fondat de pușcăriașul Dan Voiculescu și numit de președintele Băsescu "soluția imorală", n-a candidat niciodată singur la alegerile parlamentare, dar a intrat mereu în Parlament agățat la nădragii PSD-ului sau PNL-ului
Aș defini, cu mult dispreț,
Acest partid un flecușteț,
Iar de umorul îl invoc,
L-aș defini "partid breloc".
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și Politicieni (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea
Iubirea unei moraliste slute:
Miasmele în apele stătute.
distih de George Magheru
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul căsniciei reușite
Să intri-n ea cu resemnare
Și să ai munți, munți de răbdare.
distih de George Budoi din Dicționarul căsătoriei (26 aprilie 2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am intrat
Eu am intrat pe ușa din dos,
împotriva rigorii,
cu norul pe umeri și albul ninsorii.
Eu am rotit precum verdele-n rană,
cuprins de mirare și mană!
Era drumul sterp și plin de disecții...
Viața se destrăma în proiecții...
Eu am venit pe-o lună, păzită de maci,
Aproape mâncată de trei vârcolaci!
Lătrau câinii mei, mereu nepereche,
Aflasem un flaut obscur, la ureche.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față...
Sa mai dus înc-un secol din viață.
O epocă, o eră, o clipă
Comprimate-n schimbarea la față
Cu percepții de spațiu și pripă
Iar pe cer stă aprins Betleemul
Iar în iesle zâmbește pruncia
Iar amestecă-n sine blestemul
Cu sensații de hău, veșnicia
Din neant înclinat, Vărsătorul
Dezmembrăndu-mi faptura cu ape
Își așterne tristețea și dorul
La picioare, de lume aproape...
În bătaie de vânturi stelare
Energie pe creste de valuri
Curge lin în cavernele care
Sunt și fire și linii de maluri
Și nimic nu mai tulbură vise
În percepții aevea simțite
De paternele alea concise
Care strigă și tac că-s iubite
De făpturi persistente în lipse.
Numai Terra-și continuă zborul
Pe fundal permanent de eclipse
Ba urmandu-și ba nu, Varsătorul...
Pun piciorul în pragul epocii
Și de mână cu dulcele Soare
Plec în lumea ce-și ține bojocii
Când tăcerea din strigăte doare...
Cu speranța, că iar voi renaște
Precum Phoenix din veșnica zgură
În Ajunul de Sfintele Paște
În aceiași firească postură...
... Să mai duc înc-un secol din viață
O epocă, o eră, o clipă
Mă mângâi cu schimbarea la față
Din percepții, din spațiu, din pripă...
poezie de Iurie Osoianu (29 decembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de monotonă ar fi fața pământului fără munți!
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păduche
Păduche de găină; sus, pe muche,
Păduchele de leu, tot un păduche.
distih de George Magheru
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!