Cine l-a pus pe bărbat să-şi facă legi şi obiceiuri nedrepte, să-şi cultive duhul său şi să lase întru neştiinţă pe al aceleia care o să-i fie nedezlipit tovarăş al vieţii?... Trebuie să sufere viclenia celui robit, căci puţini sunt robii care îşi binecuvântează jugul.

Ion Heliade Rădulescu în Curier de ambe sexe (1837)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are dreptul să devină opozabil şi să decidă în virtutea puterii a unei autorităţi, administrative, juridice sau politice, în numele unor legi de drept fundamental, a unor legi constituţionale, a unor legi organice şi legi ordinare, legi strâmbe, legi care nu mai corespund cu realitatea, legi care-s împotriva realităţii, adevărului şi libertăţii unui anumit moment dat! Nimeni nu are dreptul de a ascunde adevărul, de a limita libertatea unei majorităţi în numele unei minorităţi, nedrepte, precum nici aceea a unei minorităţi în numele unei majorităţi, la fel de nedrepte. Adevărul care împreună cu realitatea sunt în permanentă schimbare, trebuie să prevaleze!

Viorel Muha (noiembrie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă...

Constantin Noica în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii noului val

Copiii privesc azi părinţii drept comori
De zilnice prădări, ce traiul le-ntreţine
Ferice; ca-nainte de finişul cu flori,
Să-ngroape tot ce au, să-i lase pe ei bine.

Nu au de ce să-şi ia, lumeşti averi, părinţii,
Să-şi prăpădească bani pe lucruri efemere;
Să mănânce prea mult?!... De ce să-şi "puie" dinţii?
Să-mbrace chinezisme!... Că nimeni nu-i mai cere!

Să-şi pună trup în ziduri, cum Ane de Manole
Şi carduri de carton să umfle din mici pensii!...
De-ntreţinut... se poate; la rând cu banderole
De nevoiaşi! La cozi... cu mâinile-n extensii!

Îşi tocesc minţi pe bănci, prin parcuri, la terase,
Băieţi şi dive june, la cursul de... valută
Cerşind puţinul strâns; că-s cărţile prea groase
Şi costă mult căminul şi bursa-i mult... scăzută!

Mai trec aşa pe-acasă, să-i bucure, să-i vadă
Şi stau puţin -n-au timp şi celularul sună
Şi lasă masa plină- au întâlniri pe stradă...
Le trebuie diurna şi peste... O arvună!

Aşa-şi iubesc părinţii, copiii din nou val;
Se străduind să fie independenţi, plecaţi,
Să nu-i împovăreze... Le sunt doar... ideal;
Nici tot să nu se ştie... să moară disperaţi!?...

Pe vechiul stil; "cu duhul, să moară împăcaţi!"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi închipui că puţini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste şi dresură. În orice legătură dintre o femeie şi un bărbat, unul dintre ei trebuie să se lase domesticit. Altfel iubirea nu se poate desăvârşi. Unul trebuie să-şi piardă libertatea şi să devină supus. În felul acesta îl constrânge pe cel puternic să se ataşeze de supunerea sa...

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul lucrurilor este apeiron-ul... De acolo de unde se produce naşterea lucrurilor, tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit cu necesitatea; căci ele trebuie să-şi dea (să-şi facă) dreptate şi să-şi dea răsplată unele altora pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduiala timpului.

Anaximandru în Istoria filosofiei. Filosofie veche, medie şi modernă (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de cei care se strâng ca să discute cu seriozitate şi pretenţii hotărârile pe care trebuie să le ia comunitatea. Aceştia se pricep la treburi politice, strălucesc în faţa celorlalţi şi caută să-şi arate înţelepciunea. Dar nu înţeleg că nu poţi controla nici măcar căderea unui singur fir de păr. Chiar dacă disciplina e importantă, ea trebuie să-şi lase uşile şi ferestrele deschise intuiţiei şi lucrurilor neaşteptate.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă eminesciană

Aş vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurţi, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniţi de pe la Ieşi, din Olt,
Să-şi guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.

... Să-şi uite datul de titan, să-şi lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-şi pună suflet la bătaie,
Să-şi vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un şpriţ să-ndoaie...

Să-şi lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce şi-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-şi umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Ştiindu-se o eternitate.

Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranţe,
Să stau -cum paparazzi, nopţi- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanţe...
Doar să respir acelaşi aer, s-ascult când e chemat pe nume...

Ce mult aş da să-i spun... Mihaie, să suim dealul cu catrinţi
Că vine şi Ion lu' Creangă, al lu' Coşbuc... şi-i plin de fete
Se pogorând dintre Luceferi pe uliţe cu alai de prinţi
Ne petrecând cu flori de tei, albastre, brune sau brunete...

Mi-e dor, repet, de-un Eminescu de trup şi purtător de suflet,
De simţuri, zâmbet, poate râs... de pielea dogorind dorinţi;
L-aş vrea un pieton de rând, să-l văd păşind ca-n vis de umblet...
Oricum ades l-ating pe umeri şi-i spun... că-s duhul scos din minţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puţini te simt cine eşti cu adevărat. Iar cei puţini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulţi care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor şi, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în aşa fel încât să învingă şi să-şi păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile şi de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi spuse, deci, că fier este destul, dară nu sunt cărbuni de ajuns, ci să se ducă la pădurea neagră să-şi facă, căci de acolo aduc şi ei. Aceasta nu era adevărat. Acolo, la pădurea neagră, se iscodise o scorpie care omora pe oricine mergea în acea pădure, şi de aceea îl trimitea pre dânsul acolo, ca să se prăpădească. George nu ştia de unele ca acestea. El era cu inima curată şi fără făţărnicie. Îşi alese din prăvălia stăpânului său o sabie rămasă de la Novaci, pe care o păstra în prăvălie ca pe un odor din vechime, luă nişte burduşe mari pentru cărbuni, făcute din două piei de bivol şi plecă să-şi facă cărbuni în pădurea neagră. Merse ce merse şi, ajungând la un sat, întrebă că încotro se află pădurea neagră. Cum auziră sătenii, începură să-şi facă cruce şi să-şi scuipe în sân de frică. Apoi îi spuseră toată şiretenia cu scorpia.

Petre Ispirescu în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate: Omul pe care dorinţa îl stăpâneşte şi care e robit plăcerii simte nevoia să-şi facă din iubit izvor de necurmată desfătare. Or, cel care e atins de boală, găseşte plăcerea în tot ce nu-i stă împotrivă, iar ce este mai presus ca el sau de o seamă este întâmpinat cu duşmănie. Iată de ce îndrăgostitul nu o să rabde de bună voie ca iubitul să-i fie mai presus sau de o seamă; dimpotrivă, el îşi dă mereu silinţa să-l facă pe acesta neputincios şi mai sărman ca el. Iar mai sărman este neştiutorul, dacă-l compari cu învăţatul, fricosul pe lângă cel viteaz, cel care abia deschide gura pe lângă vorbitorul priceput, un prostănac pe lângă cel mintos.

replică celebră din Phaidros de Platon (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care te păzeşte, pretinde-i să-şi facă datoria.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile, cel puţin cele tinere, şi-au pierdut şi bruma de cultură olfactivă în momentul în care au părăsit bucătăria, de când nu mai sunt obligate să gătească masa de duminică şi au început să facă mai mult cu ochiul brandurilor strălucitoare. Mai important e faptul ca fiecare român să înceapă să-şi cultive în grădină flori parfumate şi plante aromate medicinale pentru a aduce savoare vieţii iar femeile să se lanseze în arta patiseriei după reţetele franţuzeşti.

Octavian Coifan în Business24, interviu (25 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul nu are ce să-i facă celui muşcat de şarpe; nu-i rămâne decât să-şi ardă rana.

Alfred de Musset în Lorenzaccio, III, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea

Cine vrea să-şi împlinească
Patima ce-i arde-n piept,
Trebuie să cumpănească
Ce e strâmb cu ce e drept!

Cine ţine să nu moară
Ca orice muritor,
Nestemata lui comoară
Să ne-o lase e dator!

poezie de Milea Preda
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine

Cât timp cuţitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,

(El, însă, ar trebui
Să-şi taie urechile, ambele,
Nasul şi buzele, şi
Să-şi jertfească şi gambele!)

Cât timp, aşadar, n-o să-i intre
Cuţitul în cap ca să-l taie,
Şi-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Şi pietrele n-au să-l jupoaie,

Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nşele şi să trădeze

Şi să împută văzduhul
Ca un motan din Munţii Stâncoşi.
- Când o să-şi dea, însă, duhul,
Rostiţi totuşi o rugă, pioşi!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încercaţi să-i trataţi pe oameni după cât merită. Spiritul superior nu trebuie să se lase antrenat de asprimea celui căruia i se adresează, căci acesta-l conduce la ură, nici de prostia lui, care nu i-ar provoca decât dispreţ.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat ar trebui să-şi aleagă un prieten care e mai bun decât el însuşi. Există o mulţime de cunoştinţe în lume, dar foarte puţini prieteni adevăraţi.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acela care nădăjduieşte să-şi întărească puterea absolută prin neîndestulătoarele legi ale statului este suveranul cel mai puternic înrobit unuia sau mai multor robi ai săi, cum poate fi el suveran absolut?... În zadar decretează legi noi, proclamă prosperitatea poporului sau proslăveşte înţelepciunea cârmuirii sale. O astfel de situaţie nici nu poate dura mult... La un moment dat, toţi caută să rupă lanţurile nesuferitei robii. Şi atunci ce este statul? Un colos care se menţine prin lanţuri. Lanţurile se rup, colosul se prăbuşeşte şi se năruie de la sine...

Denis Ivanovici Fonvizin în Cugetări asupra legilor obligatorii ale statului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directive funerare

Fie ca ea, a cărei carne-a fost văpaie,
Să nu putrezească, ci să ardă;
Nici cenuşa într-o urnă
Indolent să-i şadă.
Fie ca cenuşa-i s-o revendice
Aerul, soarele şi vântul –
Aceleia care vie n-a accepat să-şi aibă-între
Patru pereţi mormântul.

poezie de Fred Cogswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul merge la război ca să-şi ucidă duşmanul? Nu: merge ca să moară pentru ţara lui. Femeii îi place oare să-i arate soţului cât este de mulţumită? Nu: vrea ca el să vadă cât i se devotează, cât suferă ca să-l vadă fericit pe el. Aşa se întâmplă: copii care renunţă la visele lor ca să-şi bucure părinţii, părinţi care renunţă la viaţa lor ca să-şi bucure copiii, durerea şi suferinţa justificând ceea ce trebuie să aducă doar bucurie: dragostea.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de roxanne
Comentează! | Votează! | Copiază!