Nimic în lumea noastră
nimic în lumea noastră nu este-ntâmplător:
necazul sau norocul, nici viața și nici moartea,
ascultă-mă iubito și vino să-ți iei partea
cu surugiii serii în văzul tuturor
pe muntele de sare un curier precar te-a
chemat să vinzi podoabe când virgulele dor
cu degete albastre de alaun și clor
și obosiți de drum apoi să-nchidem cartea
un murg cu șa de aur, un călăreț turbat
tăia bucăți de lună cu-n șoim de vânătoare
o umbră adăpost, eterică, dispare
când clopotele zilei deasupra noastră bat
și-un arsenal de arme închipuind obsesii
ca visele de taină din nopțile miresii
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu uita binefacerile Lui
Nu uita ce ți-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieții
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceții
Ți-a fost ghid și ți-a fost scut.
Binefaceri știi c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ți-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieții tale rost.
Cum din vid te-a ridicat
Amintește-ți toată viața
Dor de Cer El a plantat
Și în har te-a îmbrăcat
Și-a topit în tine gheața
Și pe brațe te-a purtat.
Prins în drama nopții reci
A venit să-ți dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălțat să poți să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viața cea de veci.
Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujești cu consacrare
Și când traiu-i complicat.
Binefaceri ieri și-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Scrisoare către Adrian Păunescu
Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!
Și spre o viață în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot așteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,
Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să știm că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...
Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Și viața e o sărbătoare.
De-aici, din Cârna, vreau să știi,
Că stăm mai mult ascunși în casă
De teama unei pandemii...
Că viața nu mai e frumoasă!
Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete în noapte
Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.
Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.
Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.
Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă lovește ca o armă.
Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.
Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.
poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, iubito
Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.
Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.
Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.
Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.
Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am liniște, nici pace
Nicicând nu le voi avea.
Plec, iubito, tu mă uită
Și fă-ți viața cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Și viața asemenea.
Viața din mine dispare
Fără să-ți mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.
A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.
Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleștată,
Mă evapor ca și-un fum,
Eu și dragostea mea toată.
poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu toate le-așează
Când verdele planetei dispare,
Dispare și viața pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.
Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru și fum.
Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-așează,
În fața lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viață, nu se face.
Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
Cu timpul și ea dispare
Fiindcă e tot căzătoare.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu te răstignesc decât din iubire
pe un pat încă alb
ca o prapastie
ca un hău
numai bun de o prăbușire în doi
ca o împerechere de libelule
în căutarea momentului acela
unde să nu mai știm nimic
care ne apropie cumva de rai
ori doar de iadul acela
unde vom putea să scriem poezii
ca și când ne-am împărtăși orgasme
apoi obosiți de respirat cuvinte
ne vom culca îmbrățișați
unul în altul în așa fel încât
inimile vor bate pe aceeași parte
iar visele se vor împleti
precum o coadă de cosânzeană
vezi iubito
cum putem sa ne iubim în sine
ca și când
lumea nici măcar nu a început
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să-ți spun cum să te ridici
Când viața îți dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
și nu ai nici o cale de ieșire,
speri,
Când dezamăgirile
țipă mai tare decât visele,
tu construiești.
Când ridurile
se încrucișează cu fața ta,
zâmbești,
Când ești singur,
vino să mă găsești.
O să-ți spun cum să te ridici,
dar îmi spui și mie la fel.
poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de nisip
într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare
viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul ne oferă adevărata sinteză a vieții, care rezidă în spiritul umanității. Dar acel spirit care învăluie copilăria noastră este apoi întunecat de umbrele temniței care începe deasupra copilului în creștere; iar omul îl vede murind departe și pierind în lumina zilei obișnuite. Într-adevăr, viața noastră socială înseamnă destul de des întunecarea și moartea vieții naturale care există în noi.
Maria Montessori în Descoperirea copilului (1977)
Adăugat de nicoleta dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Educatie si pace" de Maria Montessori este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cine vrea să latre, latră
Caravana vine, trece;
Cine vrea să latre, latră
Piramidele aztece
N-au nimic cu nici o șatră!
Valeria, n-o să ai parte
Nici de lauri, de balauri,
Dacă cei din urmă grauri
S-au izbit de geamuri sparte;
În zadar un simulacru
Mai stârnește sânziene
Scurgând de prin damigene
Oțetit un vin și acru;
Te-a dat gata un nagâț
Care nu zbura prea sus
Iar mirosul de cus-cus
Doar ispită sau ambâț
Nici o cale de acces
Un pitic ascunde luna
Despre care spunea buna
Nopțile că poartă fes
La ce-ți trebuie căpestre
Dacă n-ai potcovit murgul
Și te-a prins pe drum amurgul
Fără nici un pic de zestre?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar cred că nimic nu se pierde
Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.
Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,
de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.
Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.
Chiar cred că nimic nu se pierde,
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.
Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.
Totul se năruie și se zidește la loc,
când în inimi locuim amândoi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri arse
când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ți vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăți cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanțele se vor topi
și vom tăia din cerul prea mare
porția noastră de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un domn Columb
A fost odată-un domn Columb
Care-a primit în dar un ou
O frumusețe de cadou,
Nici prea rotund și nici prea scump
Mai departe, unii spun
Oul, când l-a dat de-a dura
C-a deschis și partitura
Cu tridentul lui Neptun
Visa-ntruna un ocean
Zămislind nocturn obsesii
Ca atracția miresii,
Spre-un misterios liman
Bântuiau prin vise, iele
Doruri fragede de ducă
Precum cojile de nucă
Peste valuri, caravele,
Și catargul lui, furtuna
Epopeea, în convoi
A pornit spre țărmuri noi
Înfruntând-o pe Fortuna
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripția de pe nume
când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croșeta șosete pentru un drum lung
unde visele își au timpul lor
poate nu o să mă înțelegeți
dar în fiecare bătaie de inimă
există un timp și o durere
fără de care
nu ai fi existat nici tu nici eu
și nici chiar
Dumnezeul tuturor lucrurilor
în rest aceeași imagine plictisită
o cruce de lemn o lumânare stinsă
și o urmă de lacrimă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Furt
Oprește timpu-n loc și fură-i secundarul,
să uite să mai treacă peste IUBIREA noastră,
și schimbă-l cu norocul, când întâlnești coșarul!
Norocul răsădește-n priviri de floare-albastră!
Topi-vom apoi clipa cu torțele IUBIRII,
doar tinerețea, veșnic, ne va lumina chipul,
zilele n-or mai umple cămările -amintirii,
vom fi îndrăgostiții care-au păcălit timpul.
Fă asta primăvara, în zorii dimineții,
când fluturii curtează magnolii înflorite
și oamenii și-ascultă, zâmbind, duhul blândeții,
fără să pizmuiască iubirile-mplinite.
Să nu ai nicio milă de timpul fără pas!
Nu va băga de seamă că n-are secundar
și, când, de oboseală, va face un popas,
fură-i și viitorul, bagă-l în buzunar!
Așa, IUBIREA noastră rămâne în veci vie
și nimeni, niciodată, n-o va putea ucide.
Nici vântul, nici pământul nu trebuie să știe!
Doar noi vom ști că timpul nimic nu mai decide...
Oprește timpu-n loc și fură-i secundarul!
Hai, nu mai zăbovi, să nu treacă hotarul!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezicere
V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.
V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.
De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.
Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încuierea în vis
Viața ta e floare-n rouă,
Viața mea e umbră-n drum,
Domnul mi te-a scos în cale
Dintr-o pajiște de scrum.
Nici nu râd și nici nu plâng,
Se dau huța stele-n vânt,
Pentru-o umbră și o floare
Speranța crește arzând.
Ne vom roura în cuplu,
Ne-om umbri în drum deschis
Și pe-o pajiște de scrum
Ne vom încuia în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu există capăt de drum, fiecare drum este continuarea celui anterior, viața nu dispare, moartea nu există, este în mintea noastră înfricoșată.
Boris Mehr în propriu
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la o degradare atât de rușinoasă și de coruptă, încât nu mai putem purta arme nici pentru propria noastră apărare. Care e diferența între a fi în posesia unei arme și a o folosi noi înșine, și a fi controlată de Congres. Dacă posesia acestor arme are ca scop propria noastră apărare în ale cui mâini ar trebui încredințate dacă nu în mâinile noastre?
citat din Patrick Henry
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.