Vulcan... de poezie

Din călător, pe alei de poezie
M-am rătăcit, pe conul de-un vulcan
Ce pare stins, lipsit de frenezie
De culori vii... Era doar fadul tan!

M-am dezgolit de orice precauţii
Şi m-am întins înscrisuri, mădulare,
Cum pur în adevăr îndrugi... discuţii
Pe-un sit necunoscut, cu ochii în soare.

Doream să mă-mbăiez ca-n Sfânta Ana,
Să-mi iau răcoare din căuş fierbinte,
Să-mi torn pe răni, să beau cleştar cu cana...
Să fiu părtaş când demon se dezminte.

M-am retrezit ca din seism teluric
Cu eructări în îmbăliri de lavă
Din guri hulpave împroşcând azuric
În stratosfera minţii... din hazna scârnavă!

Hăuri s-au redeschis scuipând,
Se înfrăţind să ardă jurăminte
De pact molcom... cu zel îl încălcând,
Urlând afon neştiute cuvinte.

Revin din vis roş-negru ca de sânge
Şi văd că situl e-un simbol urât,
Mişelitor de crud ca tauru' ce-mpunge...
Cu găşti vampirice venisectând la gât.

Nu e-un vulcan; în fond e-o parodie
Furată din realul cast, de la natură...
Un forum deslânat de para-poezie
În care isteria ţipă numai..."Târâtură!"

E-un con de umbră instabil, cenuşă
Din ars mocnit, în cercul strâns de haită
Se prăvălind ca o piroclastică căpuşă
Sugându-ţi arderi, să-i laşi singuri... baltă!...

PS
La gazo-sferic "Vulcan de poezie" sau "Poezie net"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În haită

Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obţii
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din irişi
Ce-şi arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai să-mi stai în minte.
Cu cine vreau să mă împac!?
În spate să îi ţin nisipul
E doar un coş cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Şi-i duc lupoaicei din oraş
Să mă imbrace-n sur
Şi-n haită să m-alinte.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.

Fragil, sublim, uşor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.

E călător de continente,
Monarh de viţă, de elită...
Şi molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.

E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită graţioasă.

E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de Mărţişor

E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărţişor!

E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-şi jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărţişor!

E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheţ, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărţişor!

E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbaţi, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărţişor!

E-un simbol EA... Ce toţi o vor,
E EA, renaşterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Şi eu, m-anin pe-un piept... O ador!

EA, ne-a dat lumea... Mărţişor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de moarte

Am creat din moarte poezie,
Iar din delir şi nebunie
Am născocit azi pe hârtie
Un flux mortal de nemurire.

Am suferit în adormire
Şi m-am născut în veşnicie,
Printre miresmele funebre
M-am rătăcit de mine.

Am rezistat prin a muri
Şi m-am născut pentru a fi,
Am născocit din frică
Mormintele de sticlă.

Am plâns cu moartea-n noapte
Şi m-am trezit departe,
Am căutat să mor
În iad să mă cobor.

Am căutat morminte
Punându-le în minte,
Am zăbovit la cruci
Citind cuvinte lungi.

Şi m-am pierdut de tine,
Plecai la cer, copile,
Pierzându-vă pe voi,
M-am rătăcit în nori.

Am întâlnit pe-ai mei
Şi pe străbunii tăi
Şi-o să vă scriu de ei
De-o să găsesc condei.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.
E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...

În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un vulcan

zgomotul din lăuntrul meu
vibrează la suprafaţă
ca un vulcan
vine din adânc
tinzând
să-mi acopere fiinţa

şi fiindcă ştiu să iubesc
respir din
frumuseţea celorlalte lucruri

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarabandă

pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.

aripi de lumină să-mi crească aştept
să zbor spre interstiţii de soare
el este-n Univers suprem înţelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.

trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji şi tristeţi compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar şi din fantezie.

galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pojar

Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Şi din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise şi de ani.

Din veri de vis m-am înălţat
De vară, spre a fi bogat
Şi-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.

Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt şi vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima dulce-amară

M-am dezbrăcat şi-am aşteptat
Să mă adune muza-n pat
Din vuiete din lumea mare
Pe aripă de împăcare.

Şi m-am gândit, m-am tot gândit
În visul fără de sfârşit
Cum, Doamne, raza ta cea bună
Se zbate-n dragostea-mi nebună?

La pieptul meu e o nălucă,
O altă dulce muză urcă
Să-mi pună ochi de piatră rară
În inima dulce-amară.

N-am să lovesc pe nimeni, jur
Am sufletul curat şi pur
Să pot iubi în poezie,
Nu o femeia, ci o mie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie şi har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniştea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalţă ca nişte trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină şi... asudă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutandus

M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarţa-mi nu-mi mai ştie gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.

M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Şi n-ajungi să-ţi astâmperi foame.

M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.

M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.

M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.

M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.

M-am săturat de-atâta spaţiu;
Veşnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de saţiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paraşutistul

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina aripată, mişcătoare,
spre-o sinucidere antrenată, o provocare.

Ce-i zboru-n fond?... Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un taboo al desprinderii de sol, spre cer;
unde doar temerar întâlneşte sunet în eter.

E-un ireal, de-a face altfel, exibiţionistul
'n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica în legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri, explorare-n loc de dogmă.

Se-apropie ameţitor de solul tare
Sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare...
E îngerul sosit din club privat, ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor... căzut, PARAŞUTISTUL.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incert amor

Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgeşti din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
şi străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-şi uită raţiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficţiune...
şi să mă-mbeţi cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în irişi s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
şi se topeşte apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
şi suflete minţind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deşarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

O viaţă-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toţi; ne jucăm viaţă,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămaşi, iubim paiaţă.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

E şi-un lăcaş, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu...
E ce-am uitat... Să facem teatru!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Mereu m-am întrebat
de unde vine orgoliul ăsta
de a scrie poezie?
Din prea plin
sau din prea gol
sufletesc
se nasc cuvintele
care plăsmuiesc ritmuri
înţelesuri
sau nimicuri înşirate
pur şi simplu
metric
sau liber
după dorinţa creatorului
a bietului muritor
care-şi sfârşeşte chinurile
într-o poezie.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trucurile cafenelei... "literare"

Încerc să fac o caldă analiză
La o ceaşcă rece de cafea
Stând în picioare,
Căci la mese nu e loc...
Şi mi-a luat timp să intru-n priză
Să fiu şi eu aşişderea,
Să-mi iau un aer oarecare;
Să pot, de alţii să-mi bat joc.

Presupunând că eşti un stoic
Şi nu renunţi din prima zi
La un melanj de bun venit
-Ce e-un amestec de capcană
Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi-
Vei fi-n final tot "neprimit"...
La farfuria cu tocană.

Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile...
E-o cloacă ce se întreţine
-Cu blăblăieli de nu-şi ştiu firul-
De poezie neritmată
Şi comentarii infantile!

În fond, zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fi eternul prost
Sau vrei să pleci, un umilit
De scuipături pân' la refuz...
Au lumea lor, jegos alai,
Se ştiu cu toţii pe de rost,
Tot ce le spui eşti un smintit,
Nu-i înţelegi... senil mofluz.

Jignirea le e zilnic hrană
Şi de răspunzi... tu îi jigneşti!
Te pot bloca, anunţă-admin
Că eşti un porc sau un măgar!?!
Îngeri, sunt ei, cu loc în strană
Şi expresii hâde femeieşti,
Cu parte din limbaj divin...
Cât de bun simţ, ei n-au habar!

Doar ce "crează" aici e "bine",
Sunt singuri şi artă şi modă...
Sunt "albi"... în versuri de doi lei
Se linguşesc la... reciproc,
Clasic... e nulul de la sine,
Mesaju-i depăşit, de-o vogă
De vers, ce recunosc doar ei...
E-n fond un schimb de nul, în troc!

S-adună-n clinciuri femeieşti,
Dar nu de doamne, ci de ţaţe...
Căci de citeşti din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon
În tari senzaţii... în rău de maţe;
De cum răspund băieţi... plugarii
Flatulentaţi... că sunt "garçon"?!?

Şi trucul ultim este... miza!...
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentaţi, fac vers lejer...
E doar o simplă parodie...?!?
Să-i laşi domol cu expertiza
Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter...
Nici nu te-ai prins, îs o seminţie!!!

În final, există o morală;
Cum poţi să fii, nefiind nimic...
Să joci doar roluri ce-ţi convin
În trupe bine închegate
-Învăluindu-te de fală
De-un Univers cum Teatrul Mic-
Convins de singurul destin;
D-un viitor... de minţi spălate!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă aşez la masă
Şi să aştept poeme la mic dejun şi cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Şi m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Şi n-a ştiut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viaţă, mai singură ca luna;)
Şi fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Şi n-am cerut bomboane, păpuşi sau prăjitură;
Doar aşteptam iubire şi nu ştiam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Şi m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Şi am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu ştie nimeni încă, nu ştiu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viaţă:
De ce mi-a fost durerea şi adăpost şi haină,
În fiecare noapte şi-n orice dimineaţă?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!