Primele mele amintiri despre Shakespeare: o pastă sonoră împroşcată de actori care jucau cu pasiune şi fără să se sinchisească prea tare de text. Apoi a intervenit marea revoluţie de la Stratford: sensul devenea primordial, era dezbătut, analizat, şi pus în practică de nişte minţi inteligente; a juca în versuri devenea un artizanat curat şi cinstit... La puţină vreme, apărea o nouă problemă – actorii au început să confunde versurile şi limbajul cotidian, crezând că era de-ajuns să vorbească la fel ca în viaţă. Versurile deveneau obişnuite şi fade, datorită unei dicţii oarecare, indiferente. Piesele îşi pierdeau incandescenţa şi misterul.

citat din Peter Brook
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc îngheţate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să îşi încălzească picioarele toate...
Şi au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură şi răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Şi tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versurile mele

Versurile mele sunt ca o cafea
Vor să intre-n gânduri şi în sânge
El se zdrobesc în mintea mea
Şi eu, sigur, nu te pot atinge.

Depărtarea care ne desparte
Fi-va oare o cărare grea?
Între nori descopăr pe o carte,
Toamna ce va fi cu vreme rea.

poezie de Nicu Petria (16 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care-mi citise nişte versuri

Ce zici de versurile mele?
De, nu pot zice că sunt rele;
Pe care însă le-am brodit?
Pe care nu mi le-ai citit!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ita Est...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golaşi de vrăbii fără pene...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...

Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul n-are a face nici cu vreo clădire anume, nici cu un text, nici cu actorii, nici cu forme sau stiluri. Esenţa teatrului se află într-o formă de mister numit "clipa de faţă".

Peter Brook în Fără secrete. Gânduri despre actorie şi teatru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din versurile...

Din versurile mele de ce nu ţi-am trimis?
Mi-e teamă că, pe urmă, îmi dai şi tu ce-ai scris!

distih de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali, care-şi construiesc personajele pe criterii logice. In­tuiţia însă (...)cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă, ca şi în artă. În cazul unei întâlniri sau în cazul unei confruntări. De intuiţie poate fi vorba la un operator care filmează un meci şi-şi îndreaptă camera spre traiectoria posibilă a mingii. Dar ca să creezi un personaj doar din intuiţii nu cred că se poate. Bine­înţeles, dacă ai fantezie, poţi începe să-l conturezi, dar tot trebuie să fi existat, în prealabil, nişte minime repere: de lectură, de documentare – ca să poţi broda apoi o biografie pe porţiunea ta de text

Colea Răutu în Interviu, Cinema nr. 1, ianuarie 1969
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica albă, abstractă, începea cu un fel de furtunoasă dezvoltare a independenţei. Lucrând pentru propria sa existenţă, conştiinţa ajungea la absurdul ei, la negarea şi la lipsa ei de sens. Dintr-o dată scopurile îşi pierdeau importanţa, iar problemele esenţa lor. Întrebarea "de ce?" nu găsea niciodată un răspuns satisfăcător. Categoriile "tranzitoriu" şi "relativitate" se absolutizau într-o asemenea măsură încât orice direcţie şi orice mişcare devenea cu totul fără rost. Infinitul începu să fie înţeles ca o lipsă de început, ca o inexistenţă. Veşnicia, fărâmiţată în marea varietate a tuturor formelor ei tranzitorii, se nega tota ca noţiune.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica albă, abstractă, începea cu un fel de furtunoasă dezvoltare a independenţei. Lucrând pentru propria sa existenţă, conştiinţa ajungea la absurdul ei, la negarea şi la lipsa ei de sens. Dintr-o dată scopurile îşi pierdeau importanţa, iar problemele esenţa lor. Întrebarea "de ce?" nu găsea niciodată un răspuns satisfăcător. Categoriile "tranzitoriu" şi "relativitate" se absolutizau într-o asemenea măsură încât orice direcţie şi orice mişcare devenea cu totul fără rost. Infinitul începu să fie înţeles ca o lipsă de început, ca o inexistenţă. Veşnicia, fărâmiţată în marea varietate a tuturor formelor ei tranzitorii, se nega tota ca noţiune.

Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versurile mele? Nişte tăceri... excitate!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie

Nu pot, Cecilianus, decât să-ţi mulţumesc!
Când versurile mele mă-ncumet să-ţi citesc,
Tu, din Catul şi Marsus declami pe dinafară,
Ca astfel ale mele mai bune să-ţi apară.
Dar dacă, Cecilianus, aşa găseşti cu cale,
Recită mai de grabă din versurile tale.

hexagramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii literari au interpretat acest text din diferite puncte de vedere, variantele lor explicative acoperind o arie impresionantă. Poetica mea, din acel timp, este cel mai bine şi aproape explicit exprimată într-un alt poem de pe timpul studenţiei mele, intitulat Balada celor trei puncte de vedere, care, încă din titlu, divulgă concepţia pe care o aveam atunci despre versurile baladeşti pe care le scriam.

Ştefan Augustin Doinaş în Precizări asupra poemului Mistreţul cu colţi de argint
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul falşilor politicieni

Sunteţi cu toţii nişte proşti actori
Crezând c-o să furaţi în continuare,
Românii nu mai sunt nepăsători,
Chiar dacă pensia le e mai mare;

De trei decenii suntem răbdători,
Dar ne lăsaţi mereu cu ochii-n soare,
Sunteţi cu toţii nişte proşti actori
Crezând c-o să furaţi în continuare;

Pe tineri îi trimiteţi servitori
Şi n-aveţi niciun pic de remuşcare,
Dar se vor ridica răzbunători
Şi-or să vă scotocească-n buzunare.

Sunteţi cu toţii nişte proşti actori

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existau ocazii când îmbăierea devenea o necesitate, dar acestea aveau un caracter strict medical. Ele se petreceau sub supravegherea unui medic, care avea grijă ca, după baie, pacientul să fie înfăşurat cum trebuie sub haine protectoare, apoi aşezat în pat, ca să-şi revină după... tortură!

Peter Collett în Cartea gesturilor europene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatru este vorba despre viaţă. Acesta este punctul de pornire şi nu există nimic mai important. Teatrul este viaţă.

citat din Peter Brook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să îşi sărbătorească ziua de naştere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înţepenite pe volan şi mă pândeşte cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristeţea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, aşa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei şchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, ţipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepoziţiile compuse şi verbele tale îmi ard faţa
aşa să ştii...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeţi la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâşiată de colţii geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forţa în mijlocul toamnei, şampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim feţele
iar unul din noi
a murit.

poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scurte

Îmi critici, Velox, scrisul şi-mi spui, ca să mă-npungi,
Că versurile mele sunt, uneori, mai lungi.
Dar tu nu scrii nici unul, ai luat-o mai agale,
Şi astfel sunt mai scurte, desigur, ale tale.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat la ţară cu bunică-mea, apoi la altă moşie, cu tatăl meu şi mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de privelişti şi peisagii, care se numesc Sălăveştri, Berbenceni, sate în judeţul Bacău unde tatăl meu ţinea moşii în arendă cu rudele lui noi.

În această vreme moşul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simţeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o fiinţă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" şi din greutatea mea de a deveni familiar şi a da numiri "artificiale" şi oficiale, şi din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult şi o tandreţe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri şi, cum se vede, amintiri scumpe şi duioase.
În aceşti ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, aşa cum îl am şi acum. Cu altă copilărie, cu altă viaţă, fără aceste lucruri neobişnuite şi triste, aş fi fost poate altfel.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa unei fiinţe umane este vizibilul prin care se poate manifesta invizibilul.

citat din Peter Brook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzei mele

Zâmbeşti de fericire că versuri îţi închin
Şi că ridic în slavă frumosu-ţi trup, divin.
Când inima iubeşte şi plină e de dor,
Curg versurile simplu ca apa de izvor.

madrigal de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 ianuarie 1996)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!