Fără cuvinte
De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!
Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!
De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărți, nu ar fi... sfinte!
Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup...
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe,
Calzi, dulci de-nțelepciune!
Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers,
N-aș fi avut fantasme
În minte, nici orgasme...
Aș fi trecutul, șters!...
Nu m-ați citi... Iisuse!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
De n-ar fi
De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deșart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi țel,
n-ar mai fi șoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leș
iubirea, ea,
totu-am da greș...
n-ar fi simțiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunicat
Particula, ar fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire.
Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...
... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!
Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulți egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ambivalentă
Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă!
Simțurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!
Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiții,
De forță stoarsă-n hăul minții...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!
De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moșteni-n visări, debili!
N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!
Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veșnic duete,
Bărbați, băieți, femei și fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânță... de eternitate
De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.
Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creato(a)r... EA
Răspundeți-mi la o-ntrebare;
Vă convoc, toți oamenii de știință,
Cu astrologi, profeți, oricare
Și cu imami, cu popi... credință...
... Lăsați deoparte diferende,
Stați toți la masa rațiunii,
Răspundeți doar eminamente;
Cine-s făuritorii lumii?...
... Ai Universului întreg;
Din nano-particule-n atomi
Spre ce ne place-n punct de-aisberg;
Autodefiniții... OM.
Tot ce există-i minus, plus,
Y sau X, duble catene;
Nimic nu poate fi indus...
Nu-s anticorpi, făr-antigene!
Nu-i biologic, mineral,
Fără perechea-i fals opusă;
Nici în gândire, nici astral!...
Nici fizic nu-i, nici presupusă!
N-ar fi uscat, de n-ar fi ape,
Nici sateliți, de nu-s planete!...
Minciuni n-ar fi, de nu-i dreptate,
Bărbați n-ar fi, de n-ar fi fete!
N-am ști de zi, de n-ar fi noapte,
Nici mers n-ar fi, de n-ar fi cer!
Cărți n-am citi, de-am fi "stingher"!...
De nu ne-am naște, n-ar fi moarte!
Extrapolați micron, gigant,
Luați-o pe fir de-nțelepciune;
Dumnezeu singur, e neant,
De nu-i Femeia-Start-Genune!
Nu e doar UN Atotputernic,
Cum nu-i doar singur Un Bing Bang;
Lipsește-ambilor "O"- Cucernic,
Făclia, Receptacul... Yang!
E capitală întrebarea;
De-am ști răspunsul, am ști totul
De noi, de Pluton, praf... de floarea...
Din pasageri, am fi pilotul!
Evident, pierdem timp amarnic,
Necăutând ce n-am găsit;
Orice-nceput e-un duo-apartnic...
Zero-i plus- minus infinit!!!
PS
Doamne, e-n limba strămoșească,
Zeificând pe Domnul Nostru
Uitând Zeița, Doamna Noastră...
Cu EA, ne-am îndeplini... rostu'!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Rodica
În caz cā dragoste nu este,
În viațā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...
N-ar exista nici nopți celeste,
Nici cutezanța și nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite și neveste.
Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Și nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârșit, nici început
Și nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada daruirii
N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...
Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?
N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant
Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...
Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...
Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.
N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...
Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...
N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.
Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...
cântec interpretat de Ștefan Hrușcă, muzica de Ștefan Hrușcă, versuri de Ștefan Hrușcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
Nici n-ar fi fost să râd atât,
Vreodată pentr-o viață-ntreagă
Și-apoi să fiu posomorât
Nimic n-având care se leagă!
N-aș fi iubit, n-aș fi cântat
Chiar făr-un strop de voie bună,
Nici versuri n-aș fi scris vreodat
În nopțile târzii, cu lună!
N-ar mai fi fost, nicicum, nimic,
Nici viața cea la preț de-o clipă,
Și n-ar mai trebui vreu dric
S-alunge-n groap-a mea aripă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inuit
De existența n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omorî, un chin!
De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunătăți nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar miriște, o întreagă florărie!
Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Și popii, popii ar fi niște păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existență,
Credință castă... N-ar fi delicvență!
O apă în pește ar fi, mări și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împușca, din pică!?
Ah, c-am uitat, nu-i totul din mâncare
Și nemâncați, căci proști vor fi; nu doare
Prostia! Visu' înseamnă; omenirea o să ție,
Primordial, de n-ar fi... vreo prostie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit
nici oceanul planetar
n-ar avea sepii și mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit
soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard și eu
tot privind la chipul tău.
poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul e pacoste
Dacă n-ar fi pacostea
N-ar mai fi nici dragoste
N-ar fi nici dragostea mea.
catren de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Cândva va fi fost pădure,
beție de cuvinte!
Acum a rămas solidar
doar el, stejarul aprig,
călit, netemător...
Acolo la margine de vers,
stejarul poartă ritmul
ca teorema lui Pitagora,
ca legea lui Ohm!
El arată locul,
punctul în jurul căruia,
gravitează încercările lumești,
De n-ar fi stejarul,
furnicile n-ar avea adăposturi
și păsările n-ar gădi
loc de odihnă,
Dar există el, stejarul și cuvântul...
,
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ai fi Tu, Doamne!
De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zi,
Izvorul n-ar mai șopoti,
Iar muntele s-o risipi,
Va fi pe lume numai dorul.
N-ar mai zbura-n văzduh cocorul,
Nici stropi de ploaie n-ar da norul,
Va îngheța și viitorul,
Vor fi doar pulberi și noroi.
Cine-o mai ști atunci de noi,
Când toți copacii fi-vor goi,
N-o crește iarbă în zăvoi
Și-o fi ce-i azi, doar, amintire?
Iar de speranță și iubire,
Nici vorbă, doar dezamăgire,
A fost o dulce amăgire
Întreaga viață pe pământ?
Tu, Doamne, ultimul cuvânt
Îl va avea din Locul Sfânt,
Vei strânge răul în mormânt
Și-o apărea o altă lume!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ne-am face fără ei?
Ce viață-ar fi, de n-ar fi ei?
Noi ne-am deda fricii și urii,
De nu ar scrie, cum scriu ei,
De nu ar exista Bunduri!
Ar fi mai frig, mai incolor
Și ne-ar durea orice cuvânt,
Fără măiastră, pana lor,
De n-ar fi Gârda pe pământ!
Norii s-ar strânge-apăsători,
Neputincioși, ne-am zbate-n van,
Am fi săraci, triști muritori,
Fără maestrul Norea Dan!
Debusolați, fără vreun țel
Și la orice, am pune botul,
Amețiți, ca-ntr-un carusel,
Pe lume, dacă n-ar fi Cotul!
Noi, nici bine de rău, n-am ști
Să mai distingem, azi, hotaru',
Amestecate, toate-ar fi,
De n-am avea și un Rotare!
Atâția răi, neaveniți,
Ce-i bun și valoros ne strică,
Dar inca suntem fericiți,
Avându-l pe maestrul Nică!
Pe netul mult prea permisiv,
Prostii abundă, cu toptanu',
Să-nnebunești, îți dau motiv,
Noroc că există Hanganu!
Stimații mei, ne bucurăm,
Că viața ne mai luminați;
Ani mulți, cu bine, vă urăm,
Vă mulțumim că existați!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poezie...
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Doină n-ar fi,
Nici Surâs de copii,
Nici Flori, nici Câmpii,
Nici Soare pe zare,
Nici Marea cea Mare.
Am fi mai săraci -
De sorți lepădați,
Am fi robi pe veci,
Am fi lespezi reci,
Tăcute fântâne
Cu ape bătrâne,
Munți încărunțiți
Și Sori nenuntiți.
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Oameni n-ar fi,
Nici Vise pădure,
Nici Șoaptă, Vorbire,
Nici Glas de vioară,
Nici Dorul de țară.
Am fi toți orfani -
Cerșetori fără ani,
Am fi-n lanțuri uitați,
Am fi crinii pătați
Cu sânge jertfit
Și vis jefuit,
Ceruri seci, făr' de vânt
Lacrimi, făr' de cuvânt.
Dacă poezie n-ar fi,
Nici Moarte n-ar fi,
Nici îndrăgostiți,
Nici amurguri fierbinți,
Nici zori mai albaștri,
Nici zboruri spre aștri.
Dar, Poezie există -
De-i veselă, tristă,
De Poeți subjugată,
De doruri călcată,
În inimi curate-I
Senin și Dreptate!
poezie de Gheorghe A. Stroia (1 martie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De n-ar fi
De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dacă n-ar exista dușmani, n-ar exista lupte; dacă n-ar exista lupte, n-ar exista biruințe; dacă n-ar exista biruințe, n-am purta cununa.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu n-ai exista
dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în neființă
toate felurile de strâns în brațe n-ar spune nimic
respirația n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
și Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu
ziua mohorâtă deșirată și palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniștea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne
un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naște
speranțele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivățului aruncat pe țărm
netrebuința mâinilor să tacă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar exista întunericul, lumina nu ar fi acel vis frumos fără de care nu ar mai fi strălucire, dacă n-ar exista suferința, sufletul ar fi doar o stâncă, un cuvânt încrustat pe aripa cerului adormită și frântă, dacă n-ar exista sărutul... iubirea ar fi agonie, coșmar, umbra unor clipe moarte de mult... Și câte exemple nu v-aș putea da...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacoste
Sufletul e pacoste
Dacă n-ar fi pacostea
N-ar mai fi nici dragoste
N-ar mai fi dragostea mea.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!