După "răcorendum"

Toată gloata-i amuţită,
Lupu-i şef... la abator,
Judecata-i pregătită,
Vulpea e judecător.
Un dulău aşteaptă-n dos
Un ciolan mare de ros,
Unii dau din nas, se strâmb',
Ca intoxicaţi cu plumb.
Funcţiile... sunt antamate,
De cioroi, pe-un stârv în spate.
Bun participant la chef,
Porcul e contabil-şef.
Un căţel, sortit capturii,
E Ministru-agriculturii,
Că-i mai negru-n cerul gurii.
Mici şi mari, s-au angajat
Că vor face şi vor drege,
S-au pupat şi au plecat,
Să-l belească chiar pe rege.
Planul l-a făcut motanul,
Veste-a dat-o... scurt, elanul,
Bucuros broscoiul saltă,
Şi-a făcut colegi de baltă!
Şi-uite-aşa, cu toţi în funcţii,
Fericiţi la spartul "nunţii",
N-au luat seamă că măgarul
A fugit, furând şi darul.
- Ce ne facem?
(Întreabă speriat porcul)
- Să ne sfătuim cu socrul!
- Cum mai facem ce-am promis?
Spune râsul... interzis,
Brusc trezit din al său vis.
- Mi-aţi promis că eu sunt Miss!

Morala: Aşa se-ntâmplă-n orice loc,
Unde gestionar e-un porc
Şi sforar şef... dobitoc!

fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul porcului

bunicul omora porcul, plângeam
dar ştiam că porcul îmi va ţine de foame
cu o seară înainte porcul îşi făcea cruce cu copita
un porc credincios
se ruga Dumnezeului său:
Doamne, iartă-mi păcatele
am mâncat ca un porc
m-am purtat ca un porc
am trăit murdar ca un porc
am făcut totul albie de porci
dacă se poate, Doamne
aş vrea ca pe lumea cealaltă
să fiu Om

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudofabulă

Defectele unui porc sunt supraevaluate;
Ia uitaţi-vă la om cum i le-ntrece pe toate!
Şi unde mai pui că, omul, se pretinde educat,
Pe când, pe sărmanul porc, nimeni nu l-a învăţat!

Porcul n-are maniere? Nici nu poate,-având copite,
Omul, mai presus de-acestea, pune ale lui ispite!
Şi-apoi, râtul nu-i prmite să vorbească elevat,
Omul poate, dar nu vrea, să se poarte manierat!

De decenţă, ce să spunem, porcul n-are de ales;
Omul însă, acţionează numai după interes!
Analizându-i pe ambii, alegi, cum ţi-o fi norocul,
Iar concluzia e simplă: omul e mai porc ca porcul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi scriitorii

Porcu-ales dintr-o eroare
Mai demult, şef titular
Peste-albine scriitoare,
Dovedindu-se măgar,
Postul şi l-a folosit
Să aducă-n stup pe-oricine
I-aducea lui un venit
Mascat, sigur, de albine.
Aşa au ajuns aici
Cârtiţa cam... securistă,
Dar şi şoareci şi furnici.
Şi cu-această-armată tristă,
Motivată de tembel
Cu premii sau decoraţii,
Şi-a atins josnicul ţel,
Să câştige-ale lor graţii.
Astfel, când a apărut
Concurentul pe-acest post
Un cal harnic care-a vrut
Stupului să-i facă-un rost
Şi să afle lumea-acum
Că albinele-n final
În creaţie fac drum
Ca în orice stup normal,
Porcul a şi dat semnalul
Şi cu slugi de el năimite
La alegeri, animalul
Obţinu voturi plătite.
Dar, deodată, supărate,
Multe-albine autoare
Au zburat din stup frustrate,
Nedorind ca porcul mare
Să le-ofere soarta tristă
De a profita din nou,
Cu o gaşcă securistă
De mandatu-acesta nou.
Astfel, stupul părăsit
Rămas fără creatori,
Porcului i-a dat cu flit!

MORALA:
Un porc poate, uneori,
Să-i piardă pe scriitori!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea
Şi la ei el se plângea:
"Guiţ, guiţ! Banii mei i-am dat la unu'
Şpaga-napoi o vrea nebunu'!".
Morala:
Să ai grijă cui dai şpagă,
Să nu rămâi că porcul în ogradă.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul scuză mijloacele

Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un şarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o ţară,
Adică, dacă pleci de jos
Şi ştii, "să faci la şefi frumos",
Ajungi, aşa cum ţi-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, şeful principal
Care, ca şef, i-avea pe toţi
Din curtea lui, slujbaşi netoţi.
Dar şarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte şi chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Muşcă pe primul şef prin spate
Şi-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi şi-a încercat norocul
Şi-a reuşit, muşcându-l iar
Pe noul şef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse şi la cal,
Pe care l-a muşcat, normal
Şi a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor

MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Şi cel ce muşcă pe la spate!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi cioroiul

Un râtan cu şoric gros
Râma în loc mocirlos
Cu asemenea plăcere
De parc-ar fi dat de miere
Când, un cioroi firoscos,
Cu penaj de abanos
I se urcă pe spinare
Şi-i croncăne o-ntrebare:
-De ce eşti murdar tot timpul
Şi nu îţi cureţi şoricul?
Toată lumea-ţi zice porc
De-aici până în NEW YORK,
Când te văd aşa murdar
De mizerii, bălegar!
Din noroi scoţându-şi râtul
I-a răspuns astfel, urâtul:
-Chiar dacă în noroi zac
La oameni le sunt pe plac
Şi-atunci când vine IGNATUL
Eu înveselesc tot natul
Pe când tu, cioroi bătrân
Degeaba trăieşti, îţi spun!
Pe nimenea nu hrăneşti
Altfel spus... paria eşti!
Chiar şi-acum ca un netot
Aştepţi o râmă să-ţi scot.

MORALA:
Sunt şi vieţi ce-s efemere,
Dar trăite... cu plăcere!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Leopold: Ai întârziat.
Inspector şef Uhl: Iertare, Alteţă. M-am ocupat de câteva nelămuriri cu privre la caz.
Prinţul Leopold: Încă mai sunt nelămuriri?
Inspector şef Uhl: Câteva.
Prinţul Leopold: A mai făcut iar ceva? (Uhl confirmă dând din cap.) Cum îi reuşeşte?
Inspector şef Uhl: Mi-e teamă că încă nu ştiu.
Prinţul Leopold: L-ai întrebat?
Inspector şef Uhl: În acest moment refuză să vorbească.
Prinţul Leopold: Sunt convins că ai metodele tale pentru astfel de situaţii. Vreau să-i pui capăt odată. Trebuie să-l poţi constrânge cu ceva. Cu ceva din trecutul său?

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din Italia

Băi mânca-vaş, am o boală,
Să aflaţi cine sunt eu:
Sunt născut în pielea goală,
Şi fără să am vreun leu.

Ai mei m-au ţinut la soare,
D-aia-s negru "abanos",
Dar nu-mi pasă de culoare,
Că nu sunt vreun ruşinos.

Părinţii grăbiţi tare,
Cum am făcut de zece ani,
Au făcut o nuntă mare,
Cu o pirandă din ţigani.

Şcoala am făcut în stradă
Unde-am învăţat la greu,
Cum să îmi aleg o pradă,
Cum să fur un portmoneu.

Având studii terminate,
M-am simţit stingher în ţară,
Mi-am luat o boccea în spate,
Şi-am plecat grăbit, "afară".

Aici am intrat în mână,
Chiar din prima zi de treabă,
Am violat o bătrână,
Seara, am spart o tarabă.

Am "lucrat" ceva în gară,
Le-am furat şi din metrou,
Apoi pentru prima oară
Am luat gâtul unui... bou.

M-au băgat la puşcărie,
Unde, am stat câţiva ani,
Cea mai mare şmecherie,
Am învăţat să fac bani.

Am mai scos femei pe piaţă,
Că ţiganii sunt şi peşti,
Am luat o maşină hoaţă.
Şi mă rog... alte poveşti.

Dar acum macaronarii,
S-au obrăznicit de tot,
Doar ce am simţit dolarii,
Şi-mi cer să nu mai fiu hoţ.

Azi ei mă discriminează,
Tată-a zece puradei,
Când încerc să fiu pe fază,
Să nu-i prindă şi pe ei.

Ba mai mult, fără vreun rost,
Şi amprente vor să-mi ia,
Da-i pârlesc, că nu sunt prost,
Mâine, am să fug în Spania.

În final vă cer părerea,
Nu-i aşa că sunt măgari?
Mi-au stricat afacerea,
Ticăloşi... macaronari.

PS:

Să nu uit, nu vă speriaţi,
Sunt ţigan dar nu şi porc,
Vă rog liniştiţi să staţi,
Oricum la voi nu mă-ntorc.

poezie de Paul Constantin (14 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un teatru

Viaţa este ca un teatru, unde actorii suntem noi.
Acţiunea nu e scrisă, o creăm după nevoi.
Mulţi regizori sunt pe lume, care încearcă-n fel de fel
Drum în viaţă ca să ne facem, numai cum gândeşte el.
Chiar de mici, la grădiniţă, ori în şcoală când suntem
Dă poveţe fiecare şi ne-ndeamnă ca să mergem
Pe un drum bătut de alţii, fără ca să mai gândim,
Ca în viaţă să ajungem buni ascultători să fim.

Dacă încerci la vreun examen, gândul să-l destăinuieşti
Şi să spui cu-a tale vorbe lucrul care-l gândeşti,
Respectând ideea-n sine, încercând să o dezvolţi,
Dar nu zici cum zice domnul şi tu te dezici de toţi,
Încercând să ieşi din turmă, cercetând în fel şi chip,
Îţi vor demonstra prin notă – rezultatu-i de nimic.

Tu în seamă nu-i lua. Ei sunt aceea care
N-au făcut în viaţa lor, ce dorita fiecare.
Sunt ca boii de la plug, ducând jugul în spinare
Şi mânaţi, pocniţi din bici, de-un ţăran, ca orişicare,
Fără a şti măcar ce vor, într-o turma atât de mare
De cu zori şi până seara pentru blidul de mâncare.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefuţul

La firma noastră totul merge bine
Şi fiecare dintre angajaţi
Se poartă cu ceilalţi ca între fraţi;
Chiar şeful, când greşesc, se mai abţine.

Dar e, bătrânul, la pensionare
Şi azi îl vom primi pe altul, nou;
Ne-mbărbătăm că nu va fi un bou
Nervos şi cu obrazul gros şi tare.

La masa-ntinsă, cu bucate multe,
Cu mici şi bere –nu c-ar fi legal-
Patronul nostru, c-un aer regal,
A vrut ca toată lumea să-l asculte:

-Fiind eu mulţumit de munca voastră,
Că ştiu că nu-i uşor ce faceţi voi,
Vi l-am ales, şi-acum e printre noi,
Pe noul şef. De-acum e-al dumneavoastră!

Şi a plecat, iar noul şef, simpatic,
Abia trecut de douăzeci de ani,
Deja avea, la masă, doi-trei fani:
Era şi tânăr şi cam nebunatic.

Ne-am liniştit, văzând cum se împarte
Şi cu mesenii toţi de vorbă stă,
Cu vorbe-alese, fără "bă" şi "fă",
Am zis că-i bun şi-o şti şi-un pic de carte.

A doua zi, la firmă, toate bune,
Iar noul şef e fără de cusur,
Dar e prea tânăr, netrecut prin ciur
Şi-i şef, aşa că are şi lacune.

Şi, uite-aşa i-au căutat defecte,
Dar n-au găsit niciunul până când,
Picior peste picior la masă stând,
Colega lor citea de prin proiecte.

Privindu-i fetei formele perfecte,
Toţi salivau, dar au înmărmurit
Căci şeful nicio clipă n-a privit,
Şi toţi i-au aruncat priviri suspecte.

E imposibil! Asta nu se poate!
Să nu-l atragă Ana? E bolnav!
Dar, poate-i impotent sau chiar, mai grav:
O fi din ăia ce-s împinşi din spate!

La ce s-or fi gândit ei, nu ştiu bine,
Dar n-a trecut mai mult decât un an
Şi Ana a pus botul la ciolan:
Un şef ca soţ? Cin' s-ar putea abţine?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Bucureşti şi Heraklion

Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din ţâţâni
Planul înclinat al stelelor
Şi nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorţii.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toţi nepricepuţii puşi în funcţii de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduţă
Sunt amprentate în asfaltul
Conştiinţei de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoaşa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupeşte câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
L-a făcut zbor liniar între două conştiinţe
La care se mai pot prinde
Cătuşele părerii de rău.
Zborul între Bucureşti şi insula Creta,
Nu-i decât o constatare
Că sub ochii Domnului
Unii mai pot petici si cerul...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă

Când eram mic ceva mie însumi mi-am promis
Că voi lupta din greu pentru un anumit vis.
Am pornit de unde-au pornit mulţi, de nicăieri
Cu gândul de a fi mai bun azi decât am fost ieri
Şi nu m-au speriat deloc uşile închise în nas,
N-am vrut să dau în spate nici măcar un pas
Mi-am zis în gând: "nu-i nimic, mai mult muncesc,
Iar într-un final tot ajung unde-mi doresc."
Pe drumul vieţii nimeni nu-i dispus să te ajute
Unele persoane în loc să-ţi zică o vorbă bună, rămân mute
Dacă se întâmplă să cazi, trebuie să cazi în picioare
Fiindcă hienele te vor lovi unde te doare cel mai tare
Şi tot ce poţi face pentru a evita fiecare dramă
Este să rămâi puternic, asta-i singura ta armă.
Trebuie să-nveţi din loc să urneşti munţi,
Greutăţile cu zâmbetul pe faţă să le-nfrunţi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P.S.D.- ul şi P.C.- ul au făcut promisiuni ireale

M-a cuprins teama, sunt blocat,
Ce au promis m-a dat pe spate,
Cu nivel de trai aşa de ridicat,
Ne-or invada chiar cei din State.

epigramă de Paul Constantin (11 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea porcului

Cică mulţi s-au consolat,
Că porc de Crăciun n-au tăiat;
Alţii însă mai insistă
Şi taie porcul de pe... listă!

epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (29 decembrie 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Will Turner: Unde-i Elizabeth?
Jack Sparrow: E în siguranţă, aşa cum am promis. E pregătită să se mărite cu Norrington, aşa cum a promis. Şi tu poţi să mori pentru ea, aşa cum ai promis. Deci suntem cu toţii bărbaţi de onoare... în afară de Elizabeth, bineînţeles, care este de fapt femeie.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la carne de tun la carne de tun

Măgarul, ce sosise pe tunul principal
Profund mirat că-i confundat cu-n cal,
Erou adhoc, sărac, dar rege-n propriu bal
Mascat; în suferinţe şi surghiunuri
Lipsit de caracter şi alte bunuri
A ordonat pe şest(numai verbal):
"- Colegi de pretutindeni, trageţi tunuri! "
.........
De-atunci, se miră toţi aricii
Hipnotizaţi de artificii,
Scânteia este decretată bun
Obştesc - participant la "tun",
Degeaba-s probe şi indicii
Că sunt "tunaţi" doar păcălicii,
Regret, dar trebuie să spun:
Suntem cu toţii praf.... şi pulbere de tun!

Off

fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt încărcaţi încă din copilărie cu grija onorurilor, a bunurilor, a prietenilor şi chiar cu bunurile şi cu onoarea prietenilor. Sunt copleşiţi de treburi, să înveţe limbi, să facă exerciţii; sunt făcuţi să înţeleagă că nu vor fi fericiţi dacă sănătatea, onoarea şi averea lor şi aceea a prietenilor nu va fi în bunăstare; destul un singur lucru să lipsească şi nefericirea e gata. Li se dau astfel sarcini şi treburi care-i hărţuiesc din zori. – Iată, veţi spune, o ciudată manieră de a-i face fericiţi! Ce s-ar putea găsi mai mult pentru a-i face nefericiţi! Cum adică, ce s-ar putea găsi? N-ar trebui decât să li se ia toate grijile; atunci ei s-ar vedea pe ei, s-ar gândi la ceea ce sunt, de unde vin, încotro se îndreaptă: aşa se face că ei sunt mereu ocupaţi şi îndepărtaţi de aceste gânduri. Şi, dacă după ce li s-au pregătit atâtea ocupaţii, tot le mai rămâne un răgaz, sunt sfătuiţi să se distreze, să se joace, pentru a fi ocupaţi.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!