Atâta-i dragostea: putrezire împreună. Alăturând cărnuri străine şi înfiripând fioruri din întâlnirile materiei, ea dă prilej plămadei de trup şi suflet să soarbă chinuri prin ocolul plăcerii. În zadar împodobeşte ea cu geamăt obişnuita tăvălire, ţâşnirea sonoră cu însoţire de sudori nu acoperă micimea întâmplării repetate.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea obosit de visurile unui sânge prea-ncercat şi-a unei inimi stoarse de şubrede fioruri. Cu ce puteri să mai extrag din trup acorduri incerte pentru nevoia chinului vag?

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două victime truditoare, uimite plăcut de chinul lor, de sudaţia lor sonoră. La ce fel de ceremonial ne poate sili gravitatea simţurilor şi seriozitatea trupurilor! Să izbucneşti în râs în plin geamăt e singurul mijloc de a sfida rânduielile impuse de sânge, solemnităţile biologiei.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de frumuseţe este inseparabilă de sentimentul morţii. Căci tot ce ne răpeşte simţurile în fioruri de admiraţie ne ridică într-o plenitudine de sfârşit, care nu e decât dorul arzător de a nu supravieţui emoţiei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala - absenţa de muzică a materiei. Melancolia - muzică inconştientă a sufletului. Extazul - delirul spiritului. Lacrimile - muzica sub forma materiei.

Emil Cioran în Cioran şi muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur ai fost şi singur vei rămâne. Pe veci. Prin simţurile tale ţâşnind neînţelesul, nu circulă veselia materiei şi nici ţărmuririle dulci ale sănătăţii. Dragostea ţi-a fost scrisă în negru pe tablele ursitei: cu nicio muritoare să nu uiţi nesfârşitul.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă, prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de materie, totul este muzică: însuşi Dumnezeu nu e decât o halucinaţie sonoră.

Emil Cioran în Cioran şi muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimi

Lacrimile - muzică sub forma materiei.

definiţie celebră de Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar am încerca să-i lichidăm total pe sfinţi. Ei ne lasă pe Dumnezeu, ca albina acul. Sau depun prin mlaştinile conştiinţei toxinele din care se naşte împărăţia cerurilor...

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuri

Mă doare dragostea de viaţă a păsării Phoenix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izoleză
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristeţea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Şi stâncile cu creste ascuţite
Şi cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniştea-n suflet să se aşterne
Pentru o secundă.

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adâncul sufletului său, omul năzuieşte să regăsească starea pe care o avea anterior conştiinţei. Istoria nu e decât ocolul pe care-l foloseşte ca să ajungă acolo.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beat de eternitate şi atras de infinit mă prăvălesc prin spaţii ca o figură solară şi mă avânt prin imensităţi, uşor ca o iluzie şi transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăţile de azur şi transcendente de nori.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar îşi caută o cărare prin desişul firii, el rămâne mâhnit, cu faţa spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărţit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creaţia, prin spirit, el aparţine începuturilor ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul îşi dibuieşte soarta, mândru şi trist de a nu o găsi. Numai dezastrul dezvăluie micimea individualţiei: căci în el încerci nemângâierea de a vedea ca te mărgineşti cu toate şi în primul rând cu tine.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoşti tu spaima fără leac sub care se zguduie legile trupului şi ale inimii şi care măreşte clipa pe conţinutul lumii? De nu, în zadar vei căuta pornirea rostogolirilor; străine îţi vor rămâne coloanele şi dărâmăturile lumii, fără spaima fiecărei clipe...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti la grandoarea patetică a tristeţii muzicale în "Simfonia a III-a" a lui Beethoven unde tristeţea creşte în dimensiuni atât de mari, încât leagă lumile, construind deasupra lor o boltă sonoră, un alt cer – atunci finalul trist al operei lui Mozart nu depăşeşte dimensiunile unei inimi, nu înfrânge cadrele unui suflet.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venit din plaiuri primitive, din sub-lumea Valahiei, cu pesimismul tinereţii într-o civilizaţie răscoaptă, ce izvor de fioruri în atât contrast! Fără niciun trecut într-un trecut imens; cu spaima originară în oboseala finală; cu tumult şi dor vag într-o ţară scârbită de suflet. De la stână la salon, din cioban spre Alcibiade! Ce salt peste istorie şi ce mândrie primejdioasă! Strămoşii tăi se târâiau în cazne, şi ţie până şi dispreţul îţi pare acţiune, iar ironia, fără parfumul unei tristeţi abstracte, o întreprindere vulgară.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele femei sunt acelea a căror prezenţă te face să uiţi de probleme, idei, nelinişti universale şi chinuri metafizice.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte goana după chinuri şi înverşunarea în suferinţă, îndrăgostitul gelos e cam singurul care-i poate face concurenţă martirului. Şi, totuşi, în timp ce acesta din urmă e canonizat, celălalt e luat în râs.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu toţii însemnaţi de-o pribegie în infinit. Fără rai, şi fără lihnirea după el. Un dor lipsit de infinit, infinit totuşi prin nedesăvârşire. Atâta-i pozitiv în noi: am transformat nenorocul în farmec. Am dat sens de viaţă negaţiei. Ne complăcem în urgisire. În ea numai vom fi creatori. Răul este sensul nostru ascendent, înfrângerea înălţarea noastră. Făptură neînfăptuită e românul.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!