Veniţi din tot felul de ţări neprocopsite-n lume, întâlnirea cu o umanitate izbutită ne cucerea în peisajul vizibil al unui ideal cămin... Oriîncotro ne-am îndrepta paşii, pe orice plaiuri şi cărări, Franţa nu va muri singură, ci vom ispăşi împreună gustul năstruşnic al vremelniciei.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers împreună

am mers împreună prin nori
ne-am reciclat paşii din singurătate
am trecut peste eroziunea reală
scanată vizibil în accesorii
am ars epuizaţi pân" la detalii
devenind fantome de fum
scrumul rămas a sărutat
copacul cu frunze vorbitoare
amiaza e tot albă
dar fără umbra verde plecată cu noi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Longevitate

Când a venit bătrâneţea ne-a găsit tot împreună.
Eram unul lângă altul, nu ne-am temut de furtună.
Legaţi pentru totdeauna, noi de mână ne vom ţine.
Atât în viaţă, cât şi-n moarte, uniţi vom fi în destine.
Veniţi pe lume prea devreme, testul timpului am dat.
În întrecerea cu timpul, proba vieţii-am câştigat.

poezie de Dumitru Delcă (12 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu şi eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit şi altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...

Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simţirea şi ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...

Crezând că vom muri de mână împreună
Şi ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am ştiut, desigur,
Că vii pe lume singur şi vei pleca tot singur...

În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Şi ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiţi... acum un curcubeu...

poezie de Jane Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un filozof vorbeşte despre limbaj, nu-l mai citesc; când e un scriitor, îi arunc cartea. În Franţa, se poate spune că orice om care scrie e fascinat şi paralizat de această problemă. Nu ceea ce gândeşti despre limbaj mă interesează, ci felul în care-l foloseşti, limbajul tău - instrumentul şi nu reflecţia asupra instrumentului.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala istorică a României se va înălţa până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfârşit în începuturile noastre, suntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Dumnezeule, eşti oaspetele drag în orice cămin - părinte, frate, fiu, prieten, binefăcător, păzitor, toate întruna. Liberează, puternice Doamne, pe închinătorii tăi, curăţă-ne de întinarea păcatului, iar când vom muri, primeşte-ne cu milostivire în acea zi din urmă!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricep bine Franţa prin tot ce-i putred în mine. Iar Germania, Rusia, Balcanul prin prospeţimile moştenite de la un popor teluric.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarcere ....

m-aş întoarce la tine deşi
niciodată n-am fost împreună
orice drum înnapoi aş găsi
orice limbă aşi face-o comună

orice uşă din care-ai ieşi
orice viscol si orice furtună
ca un lup hămesit aş pândi
poate eşti ca şi mine, nebună

poate-om sta amândoi şi -om fugi
în pustia din clarul de Lună
şi vom fi împreună deşi
niciodată n-oi fi împreună...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

umanitate

Umanitatea este totalitatea valorilor culturale omeneşti, e cultura acumulată, iar din punct de vedere practic ea este un ideal etic, o tendinţă către realizarea unei forme superioare istorice şi a unui alt om, cu sufletul ideal organizat, tendinţa către omul şi societatea perfectă.

definiţie de P. Andrei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franţa este un tot ce tinde să devină nimic, România un nimic ce tinde...

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (20 februarie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să goneşti demonul, trebuie să arzi zahăr la piciorul patului. Practică populară în Franţa.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi cu putinţă să identificăm defectul de fabricaţie a cărui urmă o poartă, atât de vizibil, universul!

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

a fi străin

A fi străin în orice ţară, în orice lume: a-ţi ridica starea juridică la calitate metafizică.

definiţie celebră de Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A răsărit o stea

lumea e singură
şi ieri şi azi
plânge în întuneric
o lume fără sens
cuprinsă într-un vers
desigur trist şi el
o lume orfană, o lume părăsită
o viaţă ucisă
de mine, de tine
şi mai ales de ei
slujbaşii diavolului...
o lume se sufocă în gânduri amare
azi au ieşit în stradă tineri nebuni
cu pieptul şi sufletul curat şi pur
veniţi ca să ceară dreptul de a muri
pe cer a răsărit o stea
e steaua lor

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destul mi-am pierdut din lumină cerşind pomana înălţimilor. Sătul de tot felul de ceruri – mi-am lăsat sufletul biruit de podoabele lumii.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

suspin

Suspinul e spaţiul ideal al respiraţiei.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul, în primele lui avânturi, îşi creează un peisaj divin, o idealitate pastorală, ridicată în acorduri mistice; dezgustul eleatic al acediei desfigurează peisajul până la fantomal şi, răpind orice sevă firii, introduce o fadoare în existenţă, din exces metafizic. O plictiseală plină de venin, pe care numai blestemul nostru de muritori fără har o mai poate înţelege. Acedia modernă nu mai este singurătatea mânăstirească – deşi fiecare purtăm o mânăstire în suflet -, ci vidul şi spaima de ineficienţa unui Dumnezeu părăginit.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franţa a avut privilegiul femeilor deştepte, care au introdus cochetăria în duh şi farmecul superficial şi delicios în abstracţii.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul, raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele elementare şi care peste orice izbucnire pasională întinde poleiala gândită a rafinamentului.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!