Jurnal de bord

Să nu vorbim de cei care-au sărit
din luntre, ca s-ajungă mai devreme
la ţărm: sunt nişte diletanţi ai morţii...
Noi însă, pasagerii cu vocaţie,
ne îndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai bună
e creşterea. Da: creştem, devenind
tot mai flămânzi de nemurire. Unii
se şi realizează. Ce plăcere
să-i vezi crescându-şi numele în lemnul
de pin al luntrii!...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ca loz câştigător

Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.

Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.

Poemul e un loz care câştigă
mereu. Jucaţi pe cioară: iată cioara.
Jucaţi pe mine: iat-o iarnă verde.

Esenţiala diferenţă dintre
aceste lucruri n-are corp: trăieşte
ca un abis cu buzele lipite.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursitoarele

Stau nevăzute, şi-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăşi se naşte – şi-aceasta
întruna se-ntâmplă, şi-n taină –

ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, şi gustării menit;
sâmburii, însă, ţărânii: căci numai
atunci – voievod care-şi ţine

ţara şi oamenii-n crengi, – ridica-se-va
tânărul pom. Tot aşa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,

spuneţi-mi! zvârle în ţarină sâmburii
limbii – să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primeneşte,
şi ţine-n rostire poporul?

Cel ce sădeşte uda-va cu lacrimă.
Nu orice lacrimă însă va fi
stingere-a lacrimei: numai Poeţii,
când plâng, ne răscumpără plânsul.

Mume, voi – suflet de neguri al mamelor! –
voi ce-auziţi – când atât de adânc
bubuie timpul, că-n voi e tăcere –
pe cei ce-ntr-o limbă virgină

schimbă grăind ale Patriei scutece,
daţi, Măsuratelor! verbului lor,
celui de sânge şi foc, bunătate,
să-i pară poporului cântec.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatru, condiţiile mi le creez eu însumi. Eu îmi aleg piesa, eu decid distribuţia, dar asta nu se întâmplă niciodată la operă. Dacă eu nu accept, i se oferă proiectul altui regizor. Când lucrez în operă, trebuie să nu supăr publicul, să-i ofer plăcere estetică. Cântăreţii se adaptează mai mult sau mai puţin regiei ştiind că vocea este tot ce contează. Şi regia se poate ocupa de efectele vizuale, fără să-i implice pe ei decât în mică măsură. Pentru unii, cu cât mai mult îi las în pace, cu atât mai bine. În teatru, însă, lucrurile sunt complet diferite. Mesajul unui spectacol e transmis prin actori şi dacă jocul lor e prost, nimic nu funcţionează. Decorurile, luminile, proiecţiile, în operă sunt ca nişte cârje, ca nişte proptele adăugate muzicii. Dar muzica singură produce continuitatea. În teatru, continuitatea e mai greu de obţinut pentru că actorilor le lipseşte muzica.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oceanul vieţii, oamenii sunt ca nişte luntre - şi atâtea fără cârmaci. Adevăratele personalităţi sunt însă, nu bărci, ci insule, pe care valurile mării le bat, dar nu le îneacă.

citat din Vasile Bogrea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, pentru bărbat, şi asta vine din ancestral, e doar maternitate şi o poartă deschisă spre nemurire, dar şi un izvor nesecat de bucurie şi plăcere... Foarte puţini realizează că bărbatul e un copil care-şi ascunde fragilitatea şi sensibilitatea la pieptul femeii iubite care ştie să se poarte ca o mamă, să simtă ca o iubită şi să se dăruie ca o amantă. Cea mai fericită femeie din lume este aceea care este amanta soţului său, pritenă, confidentă şi parteneră de viaţă.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Siberia spiritului" – ca metaforă?... Aş vrea să observ că Istoria nu prea face exerciţii de stil. O asemenea metaforă a fost scrisă cu sânge şi lacrimi în sufletele multor artişti, împingându-i până la marginea prăpastiei, care la unii a însemnat ratarea.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Manea porni grăbit spre una dintre cutiile pe care observase numele lui Alex; spera ca măcar în pachetele geneticianului să găsească totuşi, ceva mai serios. Rămase însă doar cu speranţa, căci de îndată ce deschise la întâmplare una dintre cutiile pe care era trecut numele lui Alex, din aceasta se rostogoliră rapid, în toate direcţiile, o sumedenie de bile de sticlă, transparente, divers colorate şi de diferite dimensiuni; biluţele se răspândiră peste tot în scurt timp (nu erau deloc puţine).

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii literari au interpretat acest text din diferite puncte de vedere, variantele lor explicative acoperind o arie impresionantă. Poetica mea, din acel timp, este cel mai bine şi aproape explicit exprimată într-un alt poem de pe timpul studenţiei mele, intitulat Balada celor trei puncte de vedere, care, încă din titlu, divulgă concepţia pe care o aveam atunci despre versurile baladeşti pe care le scriam.

Ştefan Augustin Doinaş în Precizări asupra poemului Mistreţul cu colţi de argint
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de a "timora" talentul, cultura îl provoacă şi îl stimulează. Pentru toată lumea? Nu, fireşte că nu. Pe unii, cultura îi "sperie", deoarece concep literatura ca proces-verbal al secreţiilor lor endocrine, îndeosebi afective.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moderator: Cum de bine se obişnuieşte să fie pomeniţi numai morţii, haideţi să-i vorbim puţin de rău pe cei care încă nu ne oferă satisfacţia de a lipsi dintre noi. Cine începe? D-l profesor Ranchiună? Aveţi cuvântul!

replică din Taclale şou, scenariu de S.T. Burke
Adăugat de koleodoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera-model e un fel de pariu care stârneşte propria noastră valoare latentă.

citat celebru din Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, umbra pe care o aruncă asupra mea orice mare poet mă luminează.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura este singurul climat care poate asigura dezvoltarea omului individual.

citat celebru din Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este drept că, în general, scriitorii sunt socotiţi a fi extrem de susceptibili, şi că nimeni nu se mai miră dacă doi scriitori de valoare "îşi dau în petic".

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă unii oameni de afaceri locali ignoră câteodată legea sau prin comportament opulent se îndepărtează de exemplul pe care ar trebui să îl dea în societate, au tendinţa de a respecta partenerii cu care fac afaceri şi, mai ales, pe cei cu care vor să facă afaceri pe termen lung.

citat din Mircea Kivu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul într-o lumină "reacţionară" care începea să devină extrem de primejdioasă. Vremea glumelor nevinovate trecuse. Profesorii Blaga şi Liviu Rusu fuseseră îndepărtaţi din învăţământul superior, "filozoful" politruc Pavel Apostol tăia şi spânzura în Universitate, nimeni dintre noi nu avea drept de semnătură etc.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce privelişte grozavă, să-i vezi pe oameni gândindu-se, în taină, cum să-şi facă rău unii altora şi să-i vezi apoi siliţi să se ajute unii pe alţii, împotriva voinţei şi intenţiilor lor!

aforism celebru de Vauvenargues din Reflecţii şi maxime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scormonea cu coarnele prin astre.

Ştefan Augustin Doinaş în T de la Trezor (18 august 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mare a răului, creşterea solidarităţii şi expansiunii sale, rezultă şi din creşterea dezbinării noastre, la care românii nu se dezmint. ii.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rău (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zeu al hotarelor stă între noi. Sărutul rămâne pe umerii lui şi zace uitat, putrezind ca mărul pe care cândva l-am muşcat amândoi.

Ştefan Augustin Doinaş în poemul, Un zeu al hotarelor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!