Bucuria unui clop

După ce-mi dorii atâta
Bucuria unui clop,
Coada lui de târnăcop
Că ne-a răsturnat carâta!

Şi ne umplu de ocară
La un colţ de iarmaroc
Cu limbajul lui baroc,
Tutungiul de pe scară

El sudalmă, eu o palmă
Un ţignal pentru vardist
Cel mai ponosit şi trist
Da' nu-i şedea rău pe cal, mă'!

Un plaivaz, o terfeloagă
Şi ne trase o amendă
Ca să intre în legendă
Ziua asta de oloagă

Pălăria lui pe ceafă
Nasul meu, un castravete
Ca să vezi şi tu băiete
Cum e slujba fără leafă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cornelius Enescu

Nu mă supăr de sudalmă,
Dar cum vezi, le potrivesc,
Că ţin inima-ntr-o palmă
Şi cu alta... te plesnesc!

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Ion, de ziua lui

Lui Nelu veşnic singur cuc
Cum scrie-adeseori prin crame,
De ziua lui aş vrea să-i duc
Un kilogram de epigrame.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spart un cal

Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hăţuri şerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart şi ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăştiat în mii.

Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri, gânduri...

Sub acelaşi aşternut
Cu aceleaşi gânduri vechi
Îmi trec orele perechi
Depănate în acut

Câte curse pentru mâine
La ce uşă să mai bat
Că-s sătul de colindat
Pentru stropul meu de pâine?

Dacă primesc un refuz
Cade greu ca o sudalmă:
Mă loveşte ca o palmă
Peste faţă sau auz

Poate c-o să-mi daţi reţete
Cum să trec dintr-o zi-ntr-alta
Că schimbarea de la Malta
Când o vezi pe îndelete,

Ne-a adus ea libertatea:
Neputinţa şi tăcerea
Lăsând altora averea
Care-au invadat cetatea!

Sub acelaşi aşternut
Cu aceleaşi gânduri vechi
Noaptea-mi ţiuie-n urechi
Hulpav căpcăunul slut.

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încornorat de ziua lui

Stă solemn în ziua asta
Că l-a făcut cerb nevasta
Şi pleacă cu el la munte
Să-i pună şi stea în frunte.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El a apărut pe lume în satul Rukina, lângă mânăstirea Sfântul Kiril. Asta s-a petrecut la 8 mai 6948 de la Facerea lumii, anul 1440 de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ziua pomenirii lui Arsenie cel Mare. Şapte zile după aceea a fost botezat cu numele lui Arsenie. În aceste şapte zile, mama lui nu a mâncat carne, ca să îl pregătească pe nou-născut pentru prima împărtăşanie. Patruzeci de zile după naştere, ea nu s-a dus la biserică şi a aşteptat să i se cureţe carnea. Când carnea ei s-a curăţat, s-a dus la slujba din zorii zilei. Lăsându-se să cadă la pământ în pridvor, a rămas aşa câteva ceasuri şi a implorat pentru pruncul ei un singur lucru: viaţă. Arseni era al treilea copil al ei. Cei născuţi înaintea lui nu trecuseră de primul an.

începutul de la Laur, Cartea cunoaşterii de Evgheni Vodolazkin (2012), traducere de Adriana Liciu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii acestui împărat, pasămite că-i simţiră gândul căci veniră înaintea lui şi-l rugară să-i lase a pândi şi ei. Mare fu bucuria împăratului când auzi din gura fiului său celui mai mare legătura ce făcea de a pune mâna pe hoţ. Le dete, deci, voie, şi ei se puseră pe lucru. Pândi în ziua dintâi fiul cel mare; dară păţi ruşinea ce păţise şi ceilalţi pândari din naintea lui. A doua zi pândi şi cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. Ei spuseră că până la miezul nopţii o duc cum o duc, dară că după aceea nu se pot ţine pe picioare de piroteala ce-i apucă şi cad într-un somn adânc, şi nu mai ştiu nimic. Fiul cel mai mic asculta şi tăcea. Apoi, după ce sfârşi de spus fraţii cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru şi el de la tată-său ca să-l lase să pândească şi el. Cât de trist era tată-său pentru că nu se găsea nici un voinic care să-i prinză pe hoţii merelor râse când îl auzi. Iară după multe rugăciuni se înduplecă. Atunci fiul cel mai mic se pregăti de pândă.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce, dar pe măsură ce trece timpul văd cum în nedreptatea condamnării tale se oglindeşte şi nedreptatea condamnării de mai târziu a lui Hristos. Tu, iubite Socrate, mori împăcat şi calm, ridicându-te la Zei în vreme ce Hristos, simţindu-se părăsit de însuşi Dumnezeu, coboară, cu toată smerenia sa, până în hăul cel mai întunecat al condiţiei umane. Fără Hristos m-aş teme de eternitatea morţii, fără tine mă tem de lipsa de sens a gândirii. Intre moartea lui Socrate şi moartea lui Hristos regăsesc noima de a trăi în perspectiva implacabilă a morţii şi bucuria de a căuta adevărul în proximitatea intolerabilă a minciunii.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urbea cu plopii ca varga

În urbea cu plopii ca varga
Vom face iubito popas
Trăsura la scară şi targa
Vesel hangiul, la el am rămas

Pe seară vom trece prin piaţă
După naramze, ziare şi-un ceai
La fel cum ne ia soarta din viaţă
Galopul nebunilor cai

Să nu te surprindă o urbe
Cu aerul ei sobru, vetust
Plimbarea pe străzile curbe,
Muzeul cu patul lui Procust

Dughene deschise din zori
Obloanele trase la şapte
Trepăduşi pomădaţi cu unsori,
Jupânesele care vând lapte

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 Aprilie ziua animalelor fără stăpân (ire) - 2

Soţiei lui, roşcat- focoasă
O iapa, specie de cal
I- a dat copita lui acasă
Se cheamă că e animal?!...

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zi ceva

Mai lasă în pace manuscrisul
Zi ceva să nu mai stăm ca muţii
Eu am citit că până şi mamuţii
Dialogau să nu-i prindă plictisul

Nu mai duce degetul la gură
Că mie îmi urlă liniştea în cap
Îmi umblă hergheliile la trap
De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură

Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia
Şi ne ducem traiul pe tavan?
Dar ce spun eu, că totul e în van
Şi-mi vine să-ţi răstorn în cap tigaia!

Zi mă' ceva să nu te strâng de gât
Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate
Căldarea cu lături pe jumătate
Şi el i-a mulţumit. Atât!

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru omul fericit, rugăciunea nu-i decât un amestec monoton şi fără sens, până în ziua când durerea vine să-l înveţe pe nefericit limbajul sublim cu ajutorul căruia să-i vorbească lui Dumnezeu.

Alexandre Dumas în Contele de Monte-Cristo
Adăugat de Red_Tulip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rău decât atâta

Mai rău decât atâta nu se poate!
Ba se poate dragul meu, să ştii
Păsările emigrează toate
Şi rămân pădurile pustii

Cei care-nvârteau odată lumea
Au căzut şi azi tot în picioare
Banul sau norocul după cum i-a
Pus la adăpost pe fiecare

Fac averi în umbra legii
Şi ne râd la o adică
Ei ca regii, noi ca blegii
Şi tot noi murim de frică!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muma Soarelui îi mai spuse că l-a întrebat despre bărbatul ei şi fiu-său îi răspunse că nu ştie de seama lui nimic, fiindcă, de va şedea în vro pădure deasă şi mare, vederea lui nu poate străbate prin toate colţurile şi afundăturile, ci că altă nădejde nu e, decât să meargă la Vânt. Îi dete şi acolo o găină să mănânce şi îi zise să păstreze oscioarele cu îngrijire. După ce lepădă a doua pereche de opinci, car se spărsese şi acelea, luă legătura cu oscioarele, copilul în braţe şi toiagul în mână şi porni spre Vânt. În calea aceasta întâlni nişte greutăţi şi mai mari, căci dete, una după alta, peste munţi de cremene din care ţâşnea flacări de foc, peste păduri nemaiumblate şi peste câmpii de gheaţă cu nămeţi de zăpadă. P-aci, p-aci, era să se prăpădească, biată femeie; însă, cu stăruinţa ei şi cu ajutorul lui Dumnezeu, birui şi aceste greutăţi mari, şi ajunse la o văgăună care era într-un colţ de munte, mare de putea să intre şapte cetăţi într-însa. Acolo şedea Vântul.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire de caracter

Nevasta lui nu-i o-ncântare;
Nimic nu merge să-i impui...
Şi are-o gură-atât de mare,
Că nu-i nicicum de nasul lui.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar nebunii mai aleargă

Viaţa doamnă nu-i aşa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Şi-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Şi pe nimeni n-a durut
Şi-o s-o luăm de la început;
Viaţa doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Şi nu ştii cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Şi frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poţi să suferi, poţi să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Şi se îmbată de culoare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul cântec

Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Şi toţi pomii sunt verzi în lumină,
Şi-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Şi-orice fată e o regină...
Hei, pe cal, hei, în barcă şi valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr îşi are calea, băiete,
Şi fiecare câine ziua lui.

Când lumea întreagă e bătrână, băiete,
Şi pomii în toamnă stau galbeni toţi,
Şi tot entuziasmul s-a pierdut, băiete,
Şi toate spiţele-au plesnit la roţi –
Rămâi acasă, şezi pe scăunelul tău, solo,
Printre-amintiri şi fotografii de demult;
Domnul se va-îngriji să găseşti un chip acolo
Pe care l-ai iubit în tinereţe, mult.

poezie clasică de Charles Kingsley din Copiii apei, Capitolul 2 (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gărgăuni de fată mare

Dragobete, Dragobete,
Dai târcoale pe la fete
Şi le laşi grele, băiete,
Cu mijlocul strâns în bete
Şi cu prea multe secrete!

Pe Ilinca lui Papuc
O lăsaşi singură-cuc,
Frusinei a lui Moţoc
I-a adus barza un cioc,
Sânziana lui Gheorgiţă
Şi-a dat foc la prepeliţă,
Ruxandra lui Machisân
A făcut un pui în fân,
Bombonica lui Jartea
Şi-a luat zborul după ea,
Mardaloaica lui Mardare
Se crede privighetoare,
Iar Ghiţoaica lui Ghiţoi
A rămas fără bărzoi,
Fârţoaica lui Median
A fugit c-un ciocârlan...

Dragobete, Dragobete,
Ce le dai aripi la fete
Şi le faci, încă de mici,
Suflete cu păsărici!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!