viaţă

Naşterea unei definiţii

Să vinzi piei de cloşcă la gura Labirintului
întocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pieţii de păsări din Buenos Aires
şi să te iei în serios
de parcă-ai fi dereticat coteţe cu vulturi
de parcă-ai fi făcut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie întreţinută o anumită confuzie
ca legătura dintre hoţul de buzunare şi canguri,
altfel bietului reporter i se apleacă de-atâta realitate
iar criticul literar acuză în sfârşit marea
că-i prea manieristă...
Astfel îndrăznesc eu să numesc viaţa:
acea caznă fertilă a obiectelor
de-a deveni altceva decât sunt.

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Leopold: Ai întârziat.
Inspector şef Uhl: Iertare, Alteţă. M-am ocupat de câteva nelămuriri cu privre la caz.
Prinţul Leopold: Încă mai sunt nelămuriri?
Inspector şef Uhl: Câteva.
Prinţul Leopold: A mai făcut iar ceva? (Uhl confirmă dând din cap.) Cum îi reuşeşte?
Inspector şef Uhl: Mi-e teamă că încă nu ştiu.
Prinţul Leopold: L-ai întrebat?
Inspector şef Uhl: În acest moment refuză să vorbească.
Prinţul Leopold: Sunt convins că ai metodele tale pentru astfel de situaţii. Vreau să-i pui capăt odată. Trebuie să-l poţi constrânge cu ceva. Cu ceva din trecutul său?

replici din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul literar

Citeşte mult şi-apreciază:
"Sub orice critică"... semnează

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

N-ai de ce să îl asemeni,
E-o minune prea dibace!
Drept e că-i făcut de oameni,
Dar şi el pe câţi îi face...

epigramă de Mircea C. Dinescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

Piei ispită! Deosebită
Maniera de-a fi redate
Piei suav-catifelate,
Ce-mi sunt... ispită!

epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor care n-ar scrie decât ceea ce intenţionează ar fi un scriitor foarte prost. Un scriitor trebuie să scrie cu o anumită inocenţă. Nu trebuie să se gândească la ceea ce face. Altfel nu scrie poezie adevărată.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, aşa cum îl concepe existenţialismul, dacă nu poate fi definit, se datorează faptului că nu este la început nimic. El nu va deveni decât ceva pe urmă şi va fi ceea ce el însuşi se va fi făcut... Nu există realitate decât în acţiune... omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.

Jean-Paul Sartre în Existenţialismul este un umanism
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dra-go-ste pe, dragoste pe pâine

curent literar şi de ce nu
multe multe felii de pâine
dragos
tot ce anulează legătura dintre noi şi expresia obiectului
dată de-o valoare/cât de scump
cât de ieftin sau cum ne privim
şi oare ce ne lipseşte să avem
dragos
şi iată cum suntem aproape de moarte cel puţin eu
şi inima-mi bate
şi inima nu-mi bate
inima
dar ar fi prea simplu inima
inima nu simte
e altceva acolo
ceva care m-a rupt de lume de-a avea
şi m-a lăsat fără pâine.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonia de pelicani

Ce furie toridă te înhaţă,
Vestind plecarea mea la antipod,
În ultimul exod ce mă îngheaţă,
Cu zbateri de zvârlugă în năvod.

Şi câtă neputinţă şi regrete,
Sunt plauri într-o deltă muribundă,
Cu ţipete în cuiburi de egrete
Şi cufundaci ce nu se mai scufundă.

Ca un anunţ turistic de reclamă,
Ce te îndeamnă la plecări pe vase,
În vorba ta tăioasă că o lamă,
Gem gheţuri în fiorduri cu crevase.

Şi nu amân plecarea cu şalupa,
În ultimul ţinut cu pelicani,
Ce-au emigrat pe Nil din Guadelupa,
Spre albe colonii de veterani.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stirpea Borges

Nimic ori prea puţin despre străbunii
Din stirpea Borges ştiu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Oprelişti şi-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Şi mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptabil, fac cu toţii parte
Din timp, şi din pământ, şi din uitare.
Aşa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunşi
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunşi.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie aici gândurile mele fără ordine, dar poate nu într-o confuzie lipsită de scop: aceasta este veritabila ordine care-mi va marca obiectul chiar prin dezordine. I-aş acorda prea mare onoare subiectului meu dacă l-aş trata în ordine pentru că vreau să arăt că el este incapabil de ordine.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns la Veneţia, în Manhattan m-am rătăcit, am crescut în Havana, la Paris am fost urgisit, Mexico mă torturează, Buenos Aires mă omoară, dar există întotdeauna un tren spre Madrid.

Joaquin Sabina în Cobor la Atocha (Yo me bajo en Atocha) (1998)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticul literar: - Hai, tată, să-ţi arăt pe unde m-a făcut mama!

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numesc rezonabil pe acel om care îşi pune de acord raţiunea sa proprie cu raţiunea universală, astfel încât să nu fie prea surprins de orice întâmplare, care să se adapteze la aceasta pe cât îi stă în putinţă. Numesc rezonabil pe acel om care, observând dezordinea naturii şi nebunia omenească, nu se încăpăţânează să vadă în ele ordine şi înţelepciune.

citat celebru din Anatole France
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se trage din maimuţă. Face excepţie criticul literar, care se trage din orice altceva.

aforism de Mihail Mataringa (14 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit să-ţi spun aşa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit să gândeşti astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, să ştii, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia că aş fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care şi-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate ştii tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greşit în ceea ce te priveşte; din nou...
Lucian: Să ştii că da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deşi nu sunt deloc blond.
Lia: Cum aşa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist şi foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scriitor, trebuie să ştii să aranjezi informaţiile într-o anumită ordine astfel încât cititorul să vrea să întoarcă pagina sau, în cazul televiziunii, să rămână pe postul tău.

citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Domnişoară, cu mersul tău de cocotă,
parcă-ai fi din ţiglă şi teracotă;
emani, zău, dură căldură inumană,
la spartul unei zile: de pomană!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibele (8 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

viaţa invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuţi.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar nişte păpuşi
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viaţa noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
şi strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
şi ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulţi colţi,
mă mir că nu-i orbeşte
pe cei ce poartă doar ură şi laşitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă şi răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
şi ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminţi şi aşteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus undeva că omul e făcut din praf şi din timp. Praful nu mă nelinişteşte; e numai o tradiţie biblică. Dar nu ştiu dacă praful, adică materia, spaţiul, există în afara timpului. Mă aflu aici, vorbesc despre copilăria mea, dar am impresia că în mine sunt două fiinţe. Mă întreb dacă sunt acest domn în vârstă care se străduie să-şi amintească franceza pe care o vorbea când locuia la Geneva, sau sunt acel licean genevez, sau dacă sunt această fiinţă stranie, făcută din trecutul meu, din prezentul şi din viitorul meu. Ne-am putea imagina împreună cu solipsiştii, că doar timpul există, doar succesiunea. Ar fi de ajuns un singur om care visează, căci el ar visa totul. Ar visa istoria antică, istoria contemporană, viitorul. Ar putea să gândească: "M-am născut la Buenos Aires, în această clipă vorbesc cu cineva" şi totul n-ar fi decât o parte a visului. Nu reuşesc să înţeleg timpul, şi încă şi mai puţin înţeleg cum reuşim să-l împărţim. Cum e posibil ca d-voastră, domnule, să existaţi în acelaşi moment cu mine, deşi suntem făcuţi din timpi diferiţi?

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

Vinu-i ca şi epigrama:
Bun, de-i soiul cel mai rar!
De-aia mulţi confundă crama
Cu cenaclul literar.

epigramă de Ion Ruse (iulie 2008)
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!