După melci

Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu rasad mai rău
Dintr-atatia (prin ce har?)
Mă brodisem sui, hoinar.

Eram mult mai prost pe-atunci...

Când Paresim da prin lunci
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi
Fetiscane
(Cozi plavane)
Infasate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Să culeaga
Ierburi noi, craite, melci...

Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

După melci

Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari;
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Uzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
(Mai năuc, mai nătărău).
Dintr-atâţia (prin ce har?),
Mă brodisem un hoinar.

Eram mult mai prost pe-atunci...

Când Păresimii, prin lunci,
Răspândeau pietriş de-albine,
Ne părea la toţi mai bine:
Ţânci ursuzi,
Desculţi şi uzi,
Fetişcane
(Cozi plăvane),
Înfăşate-n lungi zăvelci,
O porneau în turmă bleagă,
Să culeagă
Ierburi noi, crăiţe, melci...

Era umed în bordei...
Şi tuleam şi eu cu ei

I

Tot aşa o dată, iar,
La un sfânt prin Făurar,
Ori la Sfinţii Mucenici,
Târla noastră de pitici
Odihnea pe creastă, sus.
Eu voinic prea tare nu-s.
Şi din fugă,
Subt o glugă
De-aluniş, pe-o buturugă
Odihnii
Şi eu curând...

Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Că, tot stând şi alegând
Jos, în vraful de foi ude,
Prin lăstari şi vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el:
Melcul prost, încetinel...
Din ungher adânc, un gând
Îmi şoptea că melcul blând
Subt mormânt de foi, pe-aproape,
Cheamă omul să-l dezgroape...

Şi pornii la scormonit
(Cu noroc, căci l-am găsit).

Era, tot, o mogâldeaţă:
Ochi de bou, dar cu albeaţă.
Între el şi ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
« Ce să fac cu el aşa? »
Vream să-l văd cum se dezghioacă,
Pui molatec, din ghioacă ;
Vream să-l văd cum iar învie
Somnoros din colivie...

Şi de-a lungul, pe pământ,
M-aşezai ca să-l descânt:
« Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vărgat
Şi ferecat ;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng, şi fă-te-ncoace ;
Nu e bine să te-ascunzi
Subt păreţii grei şi scunzi ;
Printre vreascuri cerne soare,
Colţi de iarbă pe răzoare
Au zvâcnit, şi muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapădă cojoace,
Şi tu încă subt găoace!
Hai, ieşi
Din cornoasele cămăşi!
Scoate patru firişoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede şi mici
Patru fire de arnici ;
Şi agaţă la feştile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mărgărint
Îmbălatul tău argint...

Peste gardurile vii
(Colo-n vii),
Ori, de vrei, şi mai la vale,
Pe tarlale,
Hai, întinde brâu de bale... »

După ce l-am descântat,
L-am pus jos,
Şi-am aşteptat...
Înserase mai de-a bine ;
Crengi uscate, peste mine,
Bâzâind la vântul strâmb,
Îmi ziceau răstit din drâmb...

Năzdrăvana de pădure,
Jumulită de secure,
Pe furiş
Şi pitiş
Tot scurta din luminiş.

Din lemnoase văgăuni,
Căpcăuni
Îi vedeam pieziş
Cum cască
Buze searbăde de iască ;

Şi, vârtoşi,
Ochi buboşi
Înnoptau subt frunţi pestriţe
De păroase
Şi bărboase
Joimariţe.

Şi cum stam subt vânt şi frig,
Frânt cârlig,
Iscodind cu ochii treji
Mai în sus de brână drumul
Unde seara ţese fumul
Multor mreji,
Pe subt vreascuri văzui bine
Repezită înspre mine
O guşată cu găteji.

Chiondorâş
Căta la cale ;
De pe şale,
Când la deal şi când la vale,
Curgeua betele târâş.
Iar din plosca ei de guşe
De mătuşe
Auzeai cum face « hârrşi »...
Plâns prelung, cum scoate fiare,
Plâns dogit,
Când vreun şarpe-i muşcă gheara,
Muget aspru şi lărgit,
De vuia din funduri seara...

Mi-a fost frică, şi-am fugit!

II

Toată noaptea viscoli...
În sat încă n-ajunsesem,
Că porni, duium, să vie
O viforniţă târzie
De Păresimi.
Vântura, stârnind gâlceavă,
Albă pleavă ;
Şi cădeau şi mărunţei
Bobi de mei...
(Ningea bine, cu temei).

În bordei,
Foc vârtos mânca năprasnic
Retevei.
Pe colibă, singur paznic,
M-au lăsat c-un vraf de pene...
Eu... le culegeam alene ;
Moşul Iene
Tot venea de prin poiene,
Să-mi dea genele prin gene,
Şi, trudit,
Lângă vatră prigorit,
Privegheam prelung tăciunii,
Umbre dese,
Ca păunii,
Îmi roteau prin hornul şui
Leasa ochilor verzui...
Şi-mi ziceam în gând:
« Dar el,
Melcul, prost, încetinel?
Tremură-n ghioacă, vargă,
Nu cumva vrun vânt să-l spargă ;
Roagă vântul să nu-l fure
Şi să nu mai biciuiască
Bărbi de muşchi, obraji de iască
Prin pădure.
Roagă vântul să se-ndure. »

De la jarul străveziu,
Mai târziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-nalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecită
Şi prin gheaţa încâlcită
Fulgera când des, când rar,
Prăpădenia de afar' ;
Podul lumii se surpase,
Iar pe case,
Până sus, peste colnic,
Albicioase
Şi foioase,
Cădeau cepi de arbagic.

Mi-adusei atunci aminte
C-auzisem mai-nainte
De o noapte între toate
Urgisită,
Când pe coate
Guri spurcate
Suflă vânt,
Să dărâme
Din pământ...
Când pe un sloi, rupând din pită,
Baba Dochia-nvălită
Cu opt sărici
Stă covrig,
Stă de-nghite
Şi sughite
Şi se vaicără
De frig.
Hei, e noapte-aceea, poate!

Înapoi
La fulgii moi,
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gândul sus, la el,
Şoptii:
- Melc încetinel,
Cu n-ai vrut să ieşi mai iute!
Nici viforniţă, nici mute
Prin păduri nu m-ar fi prins...
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene,
Şi alene
Să chemăm pe moşul Iene
Din poiene,
Să ne-nchidă:
Mie gene,
Ţie
Cornul drept,
Cel stâng,
Binişor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng.
Melc nătâng,
Melc nătâng!

III

Dintre pene şi cotoare,
Gata nins,
Cum mijea un pic de soare
Pe întins
(În câmpie
Colilie,
Războind cu lunecuşul ;
Şi pieziş
La povârniş,
Din ţăpoi săltând urcuşul),
Mă-ntorsei subt aluniş...
Şi-l zării lângă culcuşu-i
De frunziş...

Era, tot, o scorojită
Limbă vânătă, sucită...
O nuia, ca un hengher,
Îl ţinea în zgărzi de ger!
Bale reci
(Aspre benţi ce se-ntretaie)
Sus, pe vreascurile seci,
Îl prindeau:
O frunză moartă, cu păstaie.
Şi pe trupul lui zgârcit
M-am plecat,
Şi l-am bocit:
- Melc, melc, ce-ai făcut,
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunu-i, tot, un cântec...
Astea-s vorbe şi descântec!
Trebuia să dormi, ca ieri,
Surd la cânt şi îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
Între trup şi ce-i afar'...
Vezi?
Ieşişi la un descântec ;
Iarna ţi-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci şi crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!

Iar când vrui să-l mai alint,
Întinsei o mână-amară
De plâns mult...
Şi, dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit se fărâmară.
Că e ciunt nu m-am uitat...
Ci, în punga lui de bale,
Cu-nsutite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat:
Pungă mică de mătasă...
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot lângă mine),

Ca să-i cânt din când în când
Fie tare,
Fie-n gând:

« Melc, melc,
Cotobelc,
Plouă soare
Prin fânaţuri şi răzoare,
Lujerii te-aşteaptă-n crâng,
Dar n-ai corn –
Nici drept,
Nici stâng ;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene ;
Cornul drept,
Cornul stâng...
Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng! »

Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari;
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Uzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
(Mai năuc, mai nătărău).
Dintr-atâţia (prin ce har?),
Mă brodisem un hoinar.

poezie celebră de Ion Barbu (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iubirilor trecute

Mă rod trecutele iubiri
Şi plimbările prin lunci,
Cei trei roşii trandafiri
Dăruiţi de mine atunci...

Revin acele clipe dulci,
De ne regăsim ca miri.
Mă rod trecutele iubiri
Şi plimbările prin lunci.

Să cobori şi iar să urci
Este legea-ntregii firi,
De când eram acasă prunci
Ne-nvăluim în amintiri

Şi ne rod trecutele iubiri.

rondel de Ioan Friciu (18 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Aho, aho, copii si frati,
Stati in case, nu plecati
nicaieri de-acest Craciun,
Ascultati ce ei va spun;
Intalniri doar virtuale,
In conditiile actuale,
Fara colindat pe drum,
Daca vreti, puteti pe "zoom"
Si de-i musai sa iesiti,
Sa fiti sigur... despartiti,
Zece metri intre voi,
Ca dusmanii la razboi,
Nici poveste de vreun "hug"
Chiar de omu va e drag,
Iar de-i cineva special,
Distantati-va social,
Daca vine Mos Craciun,
Sa-l trimiteti in surghiun,
Ca el sigur... a umblat,
Si precis e infectat,
Chiar de vine cu-o poveste,
Cum c-a facut doua teste,
Si-ambele sunt "negativ"
Totul azi e relativ!
Aho, aho, copii si frati,
N-as vrea sa va suparati,
Caci eu va urez frumos
S-aveti gust, s-aveti miros,
Sa va fie masa, masa,
Chiar de stati inchisi in casa,
S-aveti parte de caldura,
Doamne feri... temperatura!
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu plecati,
Ca ‘nainte sa termin,
Sa urez si de vaccin,
Sa vi-l faceti, mic si mare,
Ca se-aude ca nu doare,
Si ca-i simplu procedeul,
Schimba-oleaca ADN-ul?
Noa ce va speriati asa...
De-om trai poate-om vedea!
Sorcova vesela
Te rog, Doamne nu lasa
Sa vina un an mai greu
Ne pazeasca Dumnezeu!
Va mai urez, ceva "fain"
Prunci la scoala, nu "online"
Ca stiu ca v-ati saturat
De atata invatat
Si sa vina vemea iara
Sa se joace toti pe-afara
Si de ce nu, cei mai mici
In vacanta la bunici
Sa traiti sa infloriti
De virus sa va paziti
Aho, aho urarea-nchei
Doamne, Tu poti daca vrei,
Indraznesc sa-Ti cer, timid
Un An Nou fara... covid!

poezie de Marius Alexandru (18 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec pentru pace (Cleopatra Stratan)

Eu am venit din alte lumi,
Eu am venit sa cant aici,
C-a sa-nvatati sa fiti mai buni
Cum sunt copii cand sunt mici.

Eu am venit sa cant la voi
Si sa va spun sa va iubiti,
Sa nu mai mergeti la razboi,
Cu totii-n pace sa traiti.

Eu am venit la voi sa cant
Ca voi cu totii sunteti frati
Si e nevoie pe Pamant
Sa va iubiti si sa iertati,

Ca voi sunteti cu totii una
Cum sunt si frunzele la pom
Si cum piciorul si cu mana
Formeaz-acelasi trup la om.

Voi ati uitat ca nu sunteti
Doar masca ce-o purtati de zor,
Ca-n adevar suntei mareti
Si-aveti puteri de Creator.

Eu vad Lumina cum pulseaza
Si cum in inimi prinde forta,
Cum fiecare lumineaza
Si fiecare e o torta.

Si-n marea asta de Lumina,
Voi va treziti acum din "vis"
Si-aflati ca-n "propria gradina"
Puteti crea un Paradis.

Pamantul nu e doar mormant
Pentru parinti si pentru frati,
Ci vi s-a dat acest Pamant
Cu el mai sus sa "va-naltati".

Eu am venit la voi sa cant
Si impreuna sa cantam:
"Sa fie pace pe Pamant!"
Si-n hora pacii sa jucam.

Veniti cu toti: arabi, evrei
Si neamuri toate, cate sunt,
Sa-ncingeti cu romanii mei
O hor-a pacii pe Pamant!

Eu va iubesc pa toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

Eu va iubesc pe toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ştii...

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
icoană cu picioare lungi
veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai
cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici
coseam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă, eram viu
Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm
pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,
mie ulcica-mi zice blid,
iubire-măr rostogolit...

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aristotel despre femeie

Femeia, el a clevetit,
E un bărbat nereuşit;
Se vede treaba, dragii mei,
Că le ura mult pe femei.

Se ştie că Aristotel
Era un om cam urâţel:
Scund, îndesat, cu ochii mici
Şi un peltic între peltici.

Nu-i de mirare, sâsâitul,
Numit adesea Stagiritul,
Mult renumitul grecotei
N-avea succese la femei.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul intrebarii

Ma intreb de ce iubirea ne desparte,
Stiam ca-i parte din lumina,
Chiar o credeam a fi divina...
Chiar astazi am citit o carte,
Iubirea leaga inimioare, asa am inteles
Insa asa sa fie oare?

Si am vazut o-nmormantare,
Multi oameni tristi si suparare,
Un zambet dus spre incheiere,
Si-n jurul lui numai durere...
Oamenii toti apropiati,
Straini ce-s pentr-o clipa frati.

Si-ntreaba o minte nebuna
Dintre durere si iubire,
Cine desparte, cine aduna?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aştept la fapte mari

Voi ursuzi, voi bieţi flecari,
Şi duşmani, şi dragi amici,
Nu m-aştept la fapte mari
Când vorbim de oameni mici.

epigramă de George Budoi din Epigrame (14 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâhniri

E trist diaconul Iakint
Si temerile lui nu mint.
Fur si talhar intru Hristos,
El printre frati trecu sfiios.
Trupu-i balan de osandit,
Cu pravila s-a razvratit
Si, facand cruci, batand matanii
Se simte starv intre jiganii.
Toti sfintii zugraviti in tinda
Cu acuarela suferinda,
Ai cinului monahicesc,
Scrutandu-l, il dispretuiesc.
Caci pe cand schivnicii cu totii
Se pedepsesc amar, ca hotii,
Cu post uscat si ascultare,
Jertfind in Saptamana Mare,
La el, aznoapte, in chilie,
A-ntarziat o fata vie,
Cu sanii tari, cu coapsa fina
De alauta florentina.
Si Dumnezeu, ce vede toate,
In zori, la cinci si jumatate,
Pandind, sa iasa, prin perdea,
O a vazut din cer pre ea.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec ciobănesc

Şi ieri şi azi cioban
cu oile pierdute
alerg înspre locul unde aud
tălăngile verbelor sunând.
Trec peste măguri,
prin ierburi învăţate
de multe milenii
cu răbdarea.
Ies neguri din văi,
dar turma...
turma nu se arată.
O, de aş zări
măcar amăgitoarele pietre albe
şi eu aş juca de bucurie
ca flăcăul din baladă.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu pot să scrie puţin şi bine, unii scriu mult şi prost, crezând că prin cantitate suplinesc lipsa calităţii.

aforism de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre Scris şi Scriitori (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament pentru fata mea

Să nu uitaţi, oameni,
că eu am secerat pentru voi
grâne, din toate hotarele.
Toate veştile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus
Toate veştile mari.
Steaguri şi imnuri am împletit,
aici, printre coase şi seceri,
numai steaguri şi imnuri,
pentru zorile Binelui.
Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.

Copila mea, vino pe creştetul munţilor,
coroniţă, cunună,
să te-ncredinţez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă şi bună,
să nu uite ochii tăi miraţi
că toţi au fost odată fraţi,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
şi-au uitat unii altora graiul
şi chipurile.

Fata mea, draga mea.
Mâinile tale mici,
paşii tăi mici
să lase urme de aur aici,
unde eu am plâns şi-am gemut
pe-atâtea prispe de lut.
Ţi-am împletit steaguri şi imnuri,
pentru ziua când te vei ivi,
mirată, pe creştetul munţilor,
printre steaguri şi imnuri.

poezie clasică de Magda Isanos (1944)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul avocatului

Fa-te avocat, Sandele
termopane termopane,
termopane termopane, tata
fa-te deputat
termopane termopane,
termopane termopane, of of
fa-te sef de stat!

poate am o karma proasta
poate d'aia n-am noroc, da' poate
poate-a fost ceva in apa
poate d-aia stau la bloc
poate nu vad ce se-ntampla
d'aia nu pricep nimic
da' poate n-am avut caldura, si pa-
pusi cand eram mic

poate ca mama cu tata
au fost frati cand erau mici
pana cand s-a prins bunicu'
eu eram deja aici
m-am nascut cu trei manute
nimic mai adevarat
ce ma fac cu karma asta
ma fac tata, ma fac tata de... putat

fa-te avocat, Sandele
termopane termopane,
termopane termopane, tata
fa-te deputat
termopane termopane,
termopane termopane, of of
fa-te sef de stat!

poate la maternitate
poate mai tarziu la cresa
aia m-au schimbat cu altu'
si mi-au dat alta adresa
poate ca de mine insumi
mana-mi sade prea aproape
poate asta nu-i iubire... da' io sper ca... poate

io am vrut sa fiu contabil
da' nimeni nu m-a-ntrebat
toti mi-au spus: cu fata asta
fa-te, tata, avocat
si-o sa ai o casa-n centru
si-o masina mai de neam
si-o sa ai in loc de geamuri
la ferestre, la ferestre termopan

fa-te avocat, Sandele
termopane, termopane,
termopane, termopane, tata
fa-te deputat,
termopane, termopane,
termopane, termopane, of of
fa-te sef de stat!

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion

Acasa la Ion Necula
Stau in usa doi baieti
Si cinci fete langa mama,
Noua oameni, noua vieti.

Nu-s banii poate de ajuns,
Dar nici de foame nu se moare,
Nimic nu are de ascuns,
Imparte si un bob de sare.

Asa un om, asa o viata,
Sapte copii ce-s sapte frati,
O mamaliga dimineata
Pe toti ii are adunati.

Si rataceste cateodata
Cate-un copil printre carari,
Si cand se-ntoarce e primit
Fara de certuri si mustrari.

L-intreaba tata de-i racit,
Vazand ca si-a pierdut caciula,
Si i-o intinde pe a lui,
Ca-i tata si Ion Necula.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.

Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.

Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.

Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.

Eu inca mai strabat acel tirst drum
Unde facut-am mii de juraminte
Dar nu mai pot sa schimb nimic acum
Ti-aduci aminte?

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

M-a întrebat pădurea cea de fagi
Pe unde-ţi umbla pasii, ce mai faci?
Eu am răspuns c-ai survolat Ardealul
Şi-acum de sus privesti zambind oceanul.

Să nu îmi spui ca te gandesti la mine
Ar fi prea mult, nu joc la loterie.
La noi sunt ploi si ape se revarsa
O doina plânge toamna in hornul de la casa.

În rest.... e bine, suntem europeni
Aşa zic unii, dar nu de azi si nici de ieri.
Noi nu ne laudam cu aliati
Nu au comportamentul unor frati.

Şi pus la o rascruce de drumuri langa mare
Românul nostru bun a cam uitat se pare
Că marile puteri profita astazi doar
Geografic fiind la margini de hotar

Sa nu iti para rau ca ai plecat.....
Cobzarul a murit, nici hore nu-s in sat
Pe vechile morminte, tacerea este Doamna
Si frunze deseneaza covorul cel de toamna.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ludmila

Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic
Oferindu-ţi zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit în taină cu tot visul meu
Agăţat de sfoara unui şubred zmeu

Când săream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar
Tu-mi cântai romanţe pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd

Şi prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Şi prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi

Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi
Şi-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi
Flori de măr presate, oarbe flori de crin
Mai păstrez şi astăzi într-un colţ de scrin

Şi mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin ţara ierbii de sidef
Dar mă-ntorc statornic lângă-acelaşi ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai

Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.

cântec interpretat de Tudor Gheorghe, versuri de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii să nu prezinte plăgile mari ca mici şi nici cele mici ca mari prin favoare sau altfel, pentru că juraţii (judecătorii) se consultă şi judecă adesea după cum li se raportează.

Ambroise Pare în Des rapports et des moyens d'embaumer les corps morts (1575)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!