Când i-am spus adevărul crud, s-a supărat. Ca să-l liniştesc, a trebuit să-i administrez trei minciuni sforăitoare.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei războaie şi trei secole de explicaţii le-au trebuit romanilor pentru a face, din daci, români.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supărat foc pe el, i-am spus unuia: "Măgarule!"; el s-a uitat la mine ca un bou...

aforism de George Budoi din Aforisme (4 mai 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde trei smicele

Frunză verde trei smicele,
Am trei mândre, ca trei stele.
Una-n deal şi alta-n vale,
Alta, la şoseaua mare.
Cea de la şoseaua mare,
Îmi cerea mereu parale.
Eu parale nu i-am dat-,
S-a dus şi s-a măritat.
Cea din deal s-a supărat,
Cea din vale m-a uitat.

folclor românesc, din comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am generalizat Necunoscutul şi i-am spus Dumnezeu.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Vineri şi Bau-Bau

când eram copii mici
ni se spunea de către cei vârstnici că toate vor fi cum trebuie
ni se spunea să nu fim îngrijoraţi
ne asigurau că nu sunt motive să ne temem
ne implorau să-i credem
şi i-am crezut...
am devenit dependenţi
de ceea ce credeam că sunt onestitatea şi adevărul
dar oamenii nu sunt oneşti
deloc...
fiecare minte
şi ne minţim pe noi mai ales
minciunile noastre sunt agravate de alte minciuni
minciuni cu care trăiesc în armonie...
acesta-i momentul în care ventilatorul împrăştie rahatul
iar noi ne-întâlnim în sfârşit faţă-n faţă cu adevărul

bătrâneţea-i o curvă

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean-Luc Picard: Mi-au luat tot ce eram. M-au folosit să ucid şi să distrug şi nu i-am putut opri. Ar fi trebuit să-i pot opri. Am încercat. Am încercat din răsputeri. Dar nu am fost destul de puternic. Nu am fost destul de bun. Ar fi trebuit să fiu capabil să-i opresc. Ar fi trebuit... Ar fi trebuit.
Robert Picard: Aşadar... fratele meu e o fiinţă umană până la urmă. Ai să-ţi aduci aminte de asta multă vreme, Jean Luc. Multă vreme.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când sunt supărat, mă retrag între oile mele şi mă liniştesc.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vederea aceasta e relativa ochiului meu

Eheu, ţipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.

Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi aşezarea ta între morţi.

Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding şi dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
şi clopotul
şi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
şi să-l dăruiesc acelei umbre cu aripi
să stea pe el să-l încălzească ca o pleoapă.
Taci dracului, i-am spus ochiului
în tine pasărea este moartă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac otrăvitor [A poison tree]

M-am supărat pe un amic,
I-am spus – n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un duşman
Şi ura-mi creşte an de an.

Şi o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte şi zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.

Şi zi de zi creşte frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Şi-al meu duşman privind mereu
A înţeles că e al meu.

Şi în grădină a intrat
Când vălul nopţii s-a lăsat;
Iar dimineaţă l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.

poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre minciuni

Sunt mai multe, de trei feluri:
-Deci acelea, cu tupeuri,
Doi: minciunile sfruntate,
Trei: sondajele trucate.

epigramă de Anastase Popescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

"Minciuna este un flagel".
Spunea, deunăzi, unul chel;
I-am spus atuncea adevărul
Şi a-nceput să-i crească părul.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămătărie

Am un râs sănătos
mi s-a permis chiar
să împrumut zâmbete

au şi venit câţiva
i-am ajutat să-şi monteze zâmbetele
pe colţul gurii
au plecat fericiţi
lăsându-mi garanţie
câte o lacrimă

dar le-am spus
să le aducă repede înapoi

că mâine
e sfârşit de săptămână
şi multă lume
vrea să zâmbească.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot vântul...

Când vântul urlă ca turbat
Şi este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poţi să-i vorbeşti şi să-l întrebi
De ce-i aşa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Şi de la geam.
Şi simţi cum tulburarea lui,
Te prinde şi pe tine,
Şi-ţi răscoleşte nedoritul,
Iar braţele stângându-ţi haina
Se-mbrăţişează unul pe-altul
În timp ce sufletul ţi-e zgribulit
Şi-ţi spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am omorât ciobanul, i-am alungat câinii. Şi acum ne mirăm că turma s-a rătăcit prin jungla globală.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Sparrow: Nu l-ai cunoscut pe Will Turner? E nobil, eroic, o soprana grozavă. Valorează cel puţin patru suflete... poate trei şi jumătate. Şi ţi-am spus cumva că e îndrăgostit? De o fată. Urmează să se căsătorească. E logodit. Despărţindu-l pe el de ea şi pe ea de el ar fi doar pe jumătate la fel de crud decât dacă i-am lăsa să se unească în sfânta căsătorie, nu?

replică din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Cufărul omului mort
Adăugat de Alexe Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auziţi? Ne plâng copiii...

Doamne, strigă omenirea, şi parcă te-ai supărat
Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiţi ne-am depărtat
De cuvântu-ţi şi blândeţea, bunătatea ce ne-ai dat,
Ne-ai iertat, şi-am tot greşit... încă Doamne, ne-ai răbdat!

Cu odorul strâns de mine mă trudesc să îl feresc
De primejdii ucigaşe, i-alint chipul îngeresc,
Şi l-aş duce peste lume, într-un loc curat, steril,
Să-l botez în rugi pioase... sărmănelul meu copil...

Mă priveşte cu candoarea ce doar pruncii o mai au,
Cu doi ochi miraţi, albaştri, când măicuţe-ngenuncheau
Şi-şi plângeau copiii care au rămas printre străini,
Şi-i ascund că noi, adulţii, suntemi răi şi plini de vini...

Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea îngerii aproape,
Să-l vegheze zi şi noapte, eu să îl sărut pe pleoape,
Şi să-l liniştesc, să-l legăn pe frumosul meu odor,
Şi să-i spun că i-aş da cerul, pentru el pot să şi mor!

Auziţi? Ne plâng copiii sfâşiind inimi de mame,
Doamne, nu mai vreau s-asist la durere şi la drame...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucii spun: albaneza nu s-a putut latiniza, vorbitorii ei trăind în munţi! Dar Dacia muntoasă era de trei ori mai întinsă! Limba dacică nu s-a latinizat! A fost latină de la origini.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie. Atâtea minciuni fosilizate.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!