Lască Ştiuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că îşi pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuşi, mobilul care-i lipseşte acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situaţiei este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obţine niciodată un răspuns, cu atât mai puţin o pâine pentru a-şi umple... timpul. Trebuie să recunoaştem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, ştiind că îşi pierde timpul, având noţiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" şi "timp", atenţia lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-şi piardă timpul, dacă nu a reuşit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preţ de o milisecundă, puterea sa de înţelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu ştie să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopţii îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuşi, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini şi pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în şir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ceea ce eşti e dintotdeauna şi pentru totdeauna, are pupile nemişcate sau mişcate, are nas, fund sau păr? Are minte? Are formă? Se poate elibera din formă sau din minte ceva ce nu posedă o formă sau o minte, nu posedă nimic fiind însăşi inima nimicului? Astfel de oameni limitaţi nici măcar nu văd că eliberarea este de corp, nu pentru corp, de minte, nu pentru minte, de Absolut tot ce e Efemer, nu pentru efemer. Astfel de oameni sau guruşi de mâna a doua care pretind că îşi ţin pupilele nemişcate dacă i-ar prinde nazişti şi le-ar scoate ochii ei fireşte şi-ar pierde iluminarea falsă. Deşi posedă ochii, ei sunt orbi şi nu văd că şi atunci când cineva îşi pierde mâinile sau picioarele, când îşi pierde ochii, simţământul sfânt de A-Fi rămâne şi exact EL ESTE SINELE MANIFESTAT CA VIAŢA CA LIBERTATE şi nu o persoană care joacă o astfel de imagine. O scamatorie mai jalnică nici nu se putea. Doar recunoaşte Sinele tău. El nu doar că nu este prizonierul unei forme, dar absolut nici o practică nu poţi face pentru asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem înclinaţi să petrecem timp cu cei care sunt ca şi noi. Dacă oamenii din jurul tău sunt oameni eficienţi, vei învăţa de la ei eficienţa. Dacă oamenii din jurul tău sunt oameni care se pricep foarte bine să piardă vremea, vei reuşi să fii un expert în a pierde vremea şi a nu face nimic cu viaţa ta. Din acest motiv este aşa de important anturajul. Nu există nicio posibilitate ca atunci când ai un anturaj prost, tu să nu cazi sub influenţa acelui anturaj. În timp, tot ceea ce ţine de comportamentele şi de modul de gândire al anturajului vei adopta şi tu. Devii copia celor cu care îţi petreci timpul. Dar asta poţi să o foloseşti într-un mod pozitiv pentru dezvoltarea ta. Caută oameni de la care ai tot timpul ceva de învăţat şi care să te ajute pentru atingerea obiectivelor tale.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu au pierdut, care nu pierd şi care au învăţat să nu piardă au dreptul şi puterea de a lupta cu timpul şi de a ajunge oriunde înaintea lui. Ei sunt cu un pas înaintea oamenilor, dar şi a timpului. Astfel de oameni îşi dau, de două ori, aceleaşi şanse. O şansă le-o dă timpul, iar pe a doua şi-o dau ei, singuri: tăind din timpul lor, pentru a fi punctuali şi pentru a-şi asigura şansa următoare.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu pierde mintea pentru anumite lucruri, nu are nici un motiv să piardă.

citat clasic din Gotthold Ephraim Lessing
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată ce omul face un experiment nou el întotdeauna învaţă mai mult. El nu poate învăţa mai puţin. El s-ar putea să înveţe că ceea ce a crezut că a fost adevărat nu era adevărat. Prin eliminarea unei premise false, capitalul său, averea sa de bază care este timpul vieţii sale dat este decongestionat de o preocupare viitoare cu consideraţii privind modul de cum să abordeze o ipoteză consumatoare de timp şi fără valoare. Eliberându-şi timpul pentru investiţii exploratorii mai eficiente, care înseamnă a da omului o avere mai mare.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă a pierde este o pedeapsă? - Nu, a pierde este o răsplată care îi este dată omului pentru că a găsit ce a căutat şi a ştiut să îl şi piardă, ca în felul acesta să poată trăi mai departe în căutare.

Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte
Adăugat de Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Momentul prieteniei" era ca desţelenirea unui ogor pentru a-l face roditor pentru societate, era ca o spovedanie duhovnicească înaintea marei taine a împărtăşaniei. Căci, ca după o împărtăşanie trebuia să se simtă "fratele de cruce" după şedinţa la care luase parte. Din ea ieşea mai uşor, mai liber, cu sufletul scăldat de lumini. Un suflet împovărat, apăsat de greşeli şi păcate, este un suflet stins şi vulnerabil. În el prind uşor rădăcină complexele cele mai întortochiate, ce-l vor munci dureros. Din această stare omul nu mai poate dărui nimic substanţial. El nu se mai poate da cu dragoste şi elan celor din jurul lui. Rămâne cramponat în îndoieli şi în scepticisme care-i vor ucide avânturile. Dar dacă se poate mărturisi cuiva, unui prieten apropiat care să-l poată asculta cu dragoste de frate şi cu înţelegere, el se uşurează. Îşi elimină o sarcină grea ce duce cu el şi îşi curăţă şi limpezeşte labirinturile interioare. În felul acesta va putea sălta mai uşor peste obstacolele lui psihice şi va reveni la starea de armonie originară, singura care poate fertiliza omul şi care-i înmulţeste bobul recoltei sale.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideră că timpul este singura ta resursă limitată. Nu-l mai pierde, nu-l irosi pe nimicuri, pe suferinţe inutile, pe compromisuri. Te simţi plictisit şi blazat? Nu ştii cum să îţi omori timpul? Cum s-ar schimba asta dacă ai şti că mai ai doar câteva zile de trăit? Visează, fă-ţi planuri măreţe şi investeşte-ţi timpul în ele. Trăieşte în aşa fel încât fiecare zi să conteze. Oare chiar nu vezi că viaţa ta are o durată limitată? Clipele trec, zilele trec, anii trec în timp ce tu îţi pierzi timpul fără să te bucuri de viaţă. Ai timp destul pentru visurile tale deoarece fiecare pas pe care îl faci în direcţia lor este un timp câştigat. Orice clipă irosită este un timp pierdut din durata limitată a vieţii tale. Eşti tu oare conştient de asta?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun mijloc de a pierde o femeie este să-i arăţi un fel de viaţă pe care nu i-l poţi oferi decât câteva zile. Ea are să încerce să-l redobândească, dar cu cineva care este în stare să trăiască aşa tot timpul.

Erich Maria Remarque în Arcul de Triumf
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu excepţia copiilor (care nu ştiu destul pentru a nu pune întrebări importante), puţini dintre noi îşi petrec timpul întrebându-se de ce natura este aşa cum este; de unde vine Cosmosul sau dacă a fost întotdeauna acolo; dacă într-o zi timpul va curge înapoi şi efectul va preceda cauza; sau dacă există limite ultime pentru ceea ce cunoaşte omul.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este cel mai preţios element pentru oameni. Omul de succes ştie cum să pună energia în timp şi cum să extragă succesul din timp.

citat din Denis Waitley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât îţi menţii poziţia de căutător, de cel care fuge pe o "cale spirituală" după Sine, prin definiţia acestui fapt înseamnă că Sinele e undeva, înainte, acolo, atunci, după ce, dacă etc. Dacă vătămătorul urmăreşte vânatul înseamnă că vânatul e deja înaintea lui, înseamnă o dualitate plină de o căutare frustrantă, gen: dacă pică, dacă nu pică? Tu eşti Sinele, nu-l poţi căuta pentru că nu-l poţi pierde, de aceea este atât de simplu să recunoşti Sinele chiar acum, dar nu cu gândul. Cu gândul poţi recunoaşte alte gânduri, după cum cu efemerul nu poţi recunoaşte decât efemerul. Realitatea Ultimă este că tu eşti nenăscut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă să renunţi la control? A. M: Tot timpul mintea încearcă să "te ajute, să te îmbunătăţească, să devii mai bun, să îţi atingi potenţialul, etc. etc." Probabil ai auzit de şopârla în care mintea spune că îţi foloseşti doar 4 la % din minte, ei bine, dacă îţi îmbunătăţeşti controlul, adică mintea, vei putea folosi 20 la %, 80% sau % la % din minte, adică din control, şi atunci, cu siguranţă asta ar însemna să îţi atingi apogeul. Adevărul este că cea mai mare binecuvântare e că nu foloseşti decât 4% din această jigodie, dacă omul ar fi folosit 10% din mintea lui, specia umană ar fi dispărut demult. E cea mai mare binecuvântare că nu foloseşti decât 4% din acest şarpe, care tot timpul spune: Divide et impera, desparte şi controlează, stăpâneşte. Culmea e că, pentru a te elibera din ghearele acestei hiene, ar fi sublim să nu foloseşti nici măcar 0 la%, de ce? Pentru că, cu cât crezi că tu foloseşti mintea, cu atât mai mult ea te foloseşte pe tine pentru a îmbolnăvi cu duhoarea ei, pentru a virusa întreg pământul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când citim, o altă persoană gândeşte pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Cand învaţă să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învăţătorul: aşadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simţim o uşurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupaţi cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Aşa se face că cineva care îşi petrece întreaga zi citind, şi prin relaxare îşi devotează timpul liber într-un fel negânditor, îşi pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călăreşte uită să meargă pe jos.

Arthur Schopenhauer în Eseuri şi aforisme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te concentrezi pe bani nu vei face niciodată bani. Cum se fac banii? Cineva are de oferit ceva ceea ce alţii percep valoros. De la pastă de dinţi până la maşini, cărţi şi orice lucru care costă bani. Tu ce ai valoros de oferit? Angajatul clasic îşi imaginează că dacă îşi vinde timpul (8, 10, 12 ore pe zi) este îndreptăţit să fie plătit. Ei bine, cât valorează acele ore luate din viaţa ta şi vândute? Merită investiţia asta? Să îl faci pe altul bogat cu orele vieţii tale în timp ce tu primeşti nişte fărâmituri? Dacă îţi place, continuă. Dacă nu îţi place, învaţă să creezi valoare, să îţi dezvolţi abilităţi care să te facă o persoană valoroasă. Abia atunci vei începe să faci bani adevăraţi, când vei înţelege ce însemană valoarea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În personalitate se va vedea ce talente, abilităţi şi cunoştinţe ai scos la suprafaţă. Şi în personalitatea ta stă salvarea ta pentru că orice îţi doreşti tu să obţii poţi obţine cu abilitatea şi competenţele potrivite. Este puţin contraintuitiv pentru că omul vrea repede tot. Vrea soluţia acum la greşeli făcute în 10 ani. Eu ştiu că nu există. Şi nici nu îmi consum timp sau energie să lucrez cu oamenii aceştia până când nu vin ei, înfrânţi şi cu credinţa sfărâmată, să implore. Când omul spune smerit: "Fac orice, doar să scap din iadul ce îl trăiesc", atunci e semnul că poate începe să renască şi atunci este pregătit să facă singurul lucru pe care îl ştiu în această lume ce poate ridica omul din iad şi îi dă şansa să trăiască viaţa visurilor sale, să creeze raiul în sufletul lui şi pe acest pământ. Să îţi dezvolţi personalitatea este singura cale pe care o ştiu pentru omul care nu are nimic altceva decât pe sine. Tu ce alegi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum va izbuti omul să se vadă aşa cum l-a format natura, cu toate schimbările pe care le-a suferit alcătuirea lui originară, datorită succesiunii timpului şi a bunurilor, şi cum va putea să deosebească ceea ce aparţine fondului său propriu de ceea ce au adăugat, ori au schimbat la starea lui primitivă, împrejurările şi progresele sale?... Sufletul omenesc, modificat în sânul societăţii datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu, datorită unei mulţimi de cunoştinţe câştigate ori erori, datorită schimbărilor intervenite în constituţia corpului şi tulburărilor continue provocate de pasiuni, şi-a schimbat, ca să zicem aşa, înfăţişarea în aşa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut... Dar atâta timp cât nu cunoaştem defel omul natural, în zadar vrem să determinăm legea pe care a primit-o, sau cea care se potriveşte cel mai bine constituţiei lui. Tot ce putem vedea foarte limpede în legătură cu această lege este că, pentru a fi lege, trebuie în primul rând ca voinţa celui pe care ei îl obligă să i se poată supune, în mod conştient, apoi, pentru ca această lege să fie naturală; trebuie, de asemenea să vorbească nemijlocit prin glasul naturii.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea există? Şi dacă există, cum de omul în loc să o lase să trăiască şi să o cultive, face totul pentru a o ascunde, pentru a o însuşi furând-o celor care au tot dreptul la ea?
Istoria este o poveste despre sclavie şi libertate, despre eliberare şi
emancipare, prevaricare şi transgresiunea, războaie şi lupte, care sunt motivate de ideea că, privându-i pe ceilalţi de libertate, este mai uşor să-i îngenunchezi, să-i stăpâneşti pentru a-i menţine într-o stare de perpetuă suferinţă, ceea ce face zborul din "colivie" spre libertate aproape imposibil.

începutul de la Cerşetori de existenţă, Ecce homo - Între Glorie şi Ruină de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea să mă strecor prin una din uşile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aş ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Şi L-aş ruga să îmi dea puţin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înţelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinţii sunt tineri şi bunicii încă suficient de sprinteni – este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca mai întâi să treacă prin moarte!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!