Fraţilor de peste Prut

La voi tandem, la noi tandem,
La noi blestem, la voi blestem,
Nu-i chip cumva de răsturnat
Tandemul ăsta la pătrat?!

epigramă de Iurie Osoianu (12 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către fraţi...

Motto: Silvia Radu, posibil candidat din partea PD la funcţia de premier al RM

la voi Dăncilă, la noi Radu
la voi proastă, la noi bradu
la voi Iohanis, la noi Dodon
la voi neamţ, la noi bonbon

epigramă de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem de om sărac

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!

Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!

V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.

Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.

Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!

Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tandem sinistru: Plagiatorul şi Repetentul – Victor Ponta prim-ministru şi Crin Antonescu preşedinte (interimar) al României

Din Pacific la Atlantic,
Nu-i tandem aşa fanatic,
Din Atlantic pân' la Nistru,
Nu-i tandem aşa sinistru.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi noi

.. Noi permanent ne adresăm la cer
Ne întristăm că Dumnezeu nu ne ascultă
Dar nu-i acolo El, în nicăieri
În noi e El
Şi-a Lui e ruga asta mută...

poezie de Iurie Osoianu (10 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tandem sinistru: repetentul Crin Antonescu şi plagiatorul Victor Ponta

Românaşi, luaţi aminte,
La acest tandem sinistru:
Repetentul - preşedinte,
Iară Hoţul - prim-ministru!...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suspin

— Un suspin adânc Mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
— Doamne, nu cumva sunt eu?
— Iată ceasul suferinţei.
Voi să vă rugaţi mereu.
Însă vai de cel cu-arginţii!
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi sunteţi ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi aveţi comori bogate.
Însă el, vrăjmaşul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Şi spuneau toţi doisprezece:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Deci şi noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să şoptim în rugăciune:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

eu din desaga mea cu daruri scot
şiroi de gaze presărat cu colb de stele
şi clipe dintr-un spaţiu cu surcele
şi pun la fiert un soi de antidot

cu care vindec noul meu sistem
cu puncte de reper şi referinţă
aidoma unui ocean de pocăinţa
cu valuri de tandem peste tandem

şi s-a făcut că am rămas pe loc
în noua lume şi-n sistema nouă
unde cu piatră sângerie plouă
când pietre albăstrii arunci în foc

şi s-a făcut că nu mai vreau acasă
şi că nimic în mine nu mai moare
chiar dacă-i negru şi pătrat un soare
chiar dacă alter-ego mă apăsa

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,
sălaş de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!

Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă aşezându-le.
Pentru noi,
din dulceaţa lor, viaţă nouă
vom creşte, sub soare,
împlinind-o!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă-i blestem şi mânia Domnului pe capul Românului ca să nu fie o unire şi frăţie între noi. Ungurii, Cehii, toţi sunt uniţi laolaltă. Românii nu-i chip să se strângă toţi.

Jean Bart în Peste Ocean, Între Români (1926)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te desfid generaţie a părinţilor mei, te desfid!

Plini de ură ne-aţi născut, de ne-am ivit, aşa,
Cu dinţii încleştaţi şi pumnii strânşi, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată şi pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduţi mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-aţi plecat grumazul pentru burta plină,
Şi-o aşa zisă siguranţă a zilei ce va să vină...
Murdăriţi mereu de voi, ne ridicăm curaţi dar noi
Şi punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot creşte.
Blestem pe osul tău părinte, ce ţi-ai uitat de moşi, strămoşi -
Blestem! Urâtă viaţă aţi avut, urât vă e sfârşitul -
Ne-aţi vinde iară de aţi putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toţi spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deşert veţi rătăci de-acum - o notă discordantă voi aţi fost -
Şi poate că în timp, vă vom ierta şi-apoi uita, ca El.
......................................................
Şi-n veci, voi vreun drept nu mai aveţi asupra noastră.

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

doar sunt bărbat şi-aşa e legea firii noastre
din floare-n floare veşnic să zburăm
indiferent de va urma blestem
sau o iubire ce aprinde galaxii albastre

catren de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Când între ochii noştri e pace
Şi din priviri putem ca cerul să-l avem
Atunci îţi voi scrie despre iubirea care tace
Şi vom putea iubi sublimul în tandem

Mă las cuprins de o îndoială a firii
În lupte lungi pe câmpu-nzăpezit
Eu cred. Tu crezi în patima iubirii
Dar oare pe noi cine ne-a iubit?

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Şi n-am să-ţi spun ce vrei s-auzi nicicând
Şi n-am să-ţi fac pe plac de dragul tău
Şi n-o să fac ce-ţi place, orişicând
Şi nimeni nu şoptea... că se iubeau

Şi te blestem... să nu te pot minţi
Şi să nu pot să simulez nimică
Să contrafac să-mi fie atât de greu
Şi să îngheţ în smoala din cazan mereu

Şi te blestem să nu pot să mimez săruturi
Şi mângâieri ce tandre teatrale
Te-ar face să iubeşti din nou pământul
Orbind când pică stele căzătoare

Şi te blestem să îmi îngheţe sângele în vene
Când din greşeală, fără simţ şi dor
Eu, din penibil chiar, şi din comun, de rând
Am să m-aplec cu sărutări asupra ta, plângând
Cu lacrimi false, inodore, să-ncerc iar să te vând

Şi te blestem să mor de voi fura
Senzaţii şi fiori şi câteva emoţii
Tâlhar devin şi criminal în fundătura
Ce înfruptă suflete tocmai în timpul nopţii

Şi te blestem să mă poţi blestema
Când voi simţi iubirea şi nu voi termina
Ce-aveam în vise şi în suflet ca dorinţa
Şi nu te voi iubi, mişcat de suferinţă
Şi nu te voi iubi, blocat de uşurinţă
Şi nu te voi iubi, zâmbind a... biruinţa
Blestem să cada atunci pe mine, greu

Blestem să rupa in mine, ca într-un ateu
Ce-o sfânta dragoste, josnic a simulat
Dulce femeie, ce crud a stimulat
Şi a lăsat-o să se îndrăgostească

Şi să îşi construiască lumi de vis imense
Şi ăsta fără că un strop să se gândească
Că de va simula cum că iubeşte,
Iubirea e întoarsă la fel de şarlatan

Şi va sfârşi o filă de sfârşit ce va da veste
Amarnică trăire de fugar.

Căci el n-a fost nici o secundă, clipă
Aşa cum este el... real
Şi ea la fel, prinţesa în lanţuri de revistă
Ce nici nu bănuia, ce i se imită

Ce plămădea să-ntoarcă, zeu crud, copilăreşte
O farsă plăsmuire... cam tot ce mai lipseşte
Din trainica... firava... şi amara lor... poveste
Să mă blestemi, aş vrea... şi fără veste

poezie de Stelian Miclea (9 februarie 2016)
Adăugat de Stelian Miclea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă...

La noi acasă nu sunt corbi –
La noi sunt ciori şi sărăcii,
Sunt câmpuri triste şi pustii –
Palavre mii şi oameni orbi.

La noi acasă ni-i prohod
Şi cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moş schilod.

La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforţată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Şi setea ni-i doar de pământ.

La noi acasă ni-i blestem
Şi pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e şi sfântul soare
Şi-o ură veche ni-i totem.

La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum creşte-omida prin livezi
Şi amarul nostru să îl sorbi.

La noi acasă corbi nu sunt
Şi totuşi, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârşit
Că pleavă suntem – dusă-n vânt...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

În apogeul destrămării
Aţi râs de săracii ţării.
Ca-într-o ţară fără câni
V-aţi bătut joc de bătrâni.
Copiii ţipă în noapte
Că i-aţi lăsat fără lapte.
La bolnavi le daţi mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Aţi furat totul din ţară.
Aveţi conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e ţara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viaţă să n-aveţi parte.
Atâta de răi aţi fost
Că între noi nu aveţi rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată ţara
Să ardeţi în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul miliardului moldav

miliardul ăsta parcă-i gumă
toţi au rupt din el şi nimenea nu ştie
e furat în serios, în glumă
stă cumva ori nu la puşcarie?!

epigramă de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea creşte o dată cu mizeria din noi, străluceşte în tandem cu ceea ce dictează natura sălbatică, neavând conştiinţa unor reguli.

Romulus Păcurar
Adăugat de Romulus Păcurar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

În dimineţi de vară mă voi trezi uşor,
Atins de roua pe iarbă-ncet culcată,
La chipul tău mă voi gândi cu dor,
De vânturi fruntea îmi va fi scăldată.

Nu voi deschide ochii, nu voi rosti cuvinte,
Dar voi privi cu mintea în jurul meu câmpia
Şi visător voi merge departe, înainte,
Spre noi şi noi senzaţii, trăindu-mi reveria.

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri

Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai şi blestem,
Nu mai are răbdare.

Cu ochii sluţiţi
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiţi;
Nişte umbre de altul!

Nimic nu ne-atinge
Şi-ntoarcem privirea
Când o floare se stinge
Noi visând nemurirea

Prea multe orgolii
Pentr-o viaţă de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...

Şi nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!

Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai şi blestem,
Omenia dispare.

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viaţa Liberă" Galaţi (23 septembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!