Dilemă

De ce e furioasă, tocmai acum, Penelopa din mine?
Întreaga-mi fiinţă se zbate într-o furtună teribilă
De parcă Ulise însuşi s-ar smulge din suflet.
Mâine îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Timpul trece greu când aştepţi.
De ce simt că viitorul se hotărăşte mâine?
De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?
Întreaga-mi fiinţă se zbate într-o furtună teribilă
de parcă Ulise însuşi s-ar smulge din suflet.
Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia
sau îl voi transforma în statuie.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinsteşti, dragostea mea!

Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!

Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca şi cum n-am fost
Unui suflet adăpost...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga:
Întoarce-te! Întoarce-te!

Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te! Întoarce-te!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si ţes lungi pânze de mister

Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Şi mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aş vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soţul drag!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,
sălaş de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!

Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă aşezându-le.
Pentru noi,
din dulceaţa lor, viaţă nouă
vom creşte, sub soare,
împlinind-o!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mica sirenă"

Ştii, eu sunt "mica sirenă" care priveşte la mal,
La prinţul, ce pleacă la alta, în corabia dusă de val.
De-i toamnă sau primăvară, iubirea-mi va fi la fel,
Un fel de corabie rară, de rău, ocrotindu-l pe el.
Furtuna, de va vrea să vie, cu griji mari să-l cuprindă,
Voi şti să-i îmblânzesc unda, cu inima mea, tremurândă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

În cumpăna serilor-fântâni
pline ochi de nelinişti
voi legăna pentru tine şoapta dorului
nebun de atâta aşteptare.
Cheamă-mă, şi-ţi voi umple găleţile
cu picături de rouă
în fiecare dimineaţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Pe drum mergând îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile vieţii

Am învăţat să visez
Şi visul m-a primit cu braţele deschise.
Stai cu mine, mi-a spus! Eu sunt puterea ta!
Te voi purta pe braţe spre vârfurile ninse!
Am învăţat să visez, am învăţat să zbor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor

Sunt vulturul
rotitor
deasupra munţilor
iar teama
fuge-n trecut,
speriată!
Alături,
zâmbeşti enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
şi nu voi mai privi
niciodată în abis
ci numai
cerul,
casa mea şi a ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de dragoste

Am pus în ochi, lumina ce din adâncu-mi vine
Să-ţi lumineze drumul spre-a mea fiinţă mică:
Tristeţea să-mi ascundă, chiar şi singurătatea
Şi lacrima din gene să nu o vezi când pică.

Eu aş veni la tine, acum şi-n orice clipă,
Din cântecele lumii doar unul să mi-l cânţi!
Acolo unde marea, un munte înfiripă
Să îţi rămân chemarea, să ne iubim cuminţi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind poetic

Pentru oricine daruri mai aşteaptă
Port slova cea mai caldă şi mai dreaptă!
Voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun
Care mai vrea să ştie ce e metafora fierbinte
Din slova dor, din dalbele cuvinte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea oglinzii

Cînd se sfârşesc iubirile,
rămâi din nou, doar cu tine
şi te sperie faptul
că nu te mai recunoşti...
Eşti de fiecare dată
o altă fiinţă
şi numai o nouă oglindă
va face să te regăseşti.
Şi, ce chip frumos răsare
din focul noii iubiri!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti singur

În golul ce urcă în fiinţă domol,
Tu lasă să intre acum, dorul meu!
Şi noaptea cu vise, de mine trimise,
Să-ţi fie alean când ţi-e greu!

S-aştepţi dimineaţa cu raza-i gingaşă,
Obrazul clătind la izvor!
Să-ţi bucuri auzul de-ţi cântă cocoşii
Şi pasul te poarte prin viaţă uşor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea sufletului

Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
şi nici câte râuri voi naşte,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este bogăţia dacă nu toată lumina adunată într-un suflet?!

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănătorul-culegător

Eu mă întreb de multe ori,
Dacă-am fost bun semănător
Dacă sămânţa, ce-am ales
Va face rod bun de cules.

Privesc la fii mei pe rând.
Nici nu le trece azi prin gând
Din câtă muncă s-au ivit
Şi câte nopţi i-am ocrotit!

Sunt mai înalţi şi sunt vânjoşi
Toţi trei sunt nişte Feţi-Frumoşi
Şi-n fiecare văd ceva,
Smuls parcă din fiinţa mea.

Parcă sunt gemeni sau tripleţi!
M-am prelungit în aste vieţi
Cu suflet de semănător,
Cu mii speranţe pe ogor.

Mă văd trăind peste un veac
În care am lucrat cu-n ac
O broderie minunată
De vieţi şi nu-s însingurată.

Voi fi prin ei culegător
Şi fericită-n viitor
Căci fiecare va purta
Mesajul din sămânţa grea.

Şi o nepoată răsfoind
Album de poze sau citind,
Va aminti de ziua-n care
Am semănat spre neuitare,

Cuvinte multe din iubire,
Copii să intru-n nemurire,
Flori vesele spre încântare
Şi viaţa ei spre continuare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem post-mortem

Iată ce spune românul,
De guvern înnebunit:
Mai bine-n avionul cela
Guvernul nost' s-ar fi găsit!

epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet bun, făcut scrum

Suflet bun, făcut scrum,
Care-ţi e soarta, acum?
Din ce parte vântul bate
Să mi te ducă departe?

Suflet drag, răvăşit,
Dacă-ai şti cât te-am iubit,
Cât te-am plâns când ţi-a pierit
Umbra deasă-n asfinţit!

"Ce ştii tu, îmi spuneai!
Eu am strâns mucegai,
Boli, durere şi mult plâns
Lumea asta mi-a adus!"

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine nu e nimic

Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuşi odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!

Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai ţicnită?

Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alţii,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alţii,
Mâine iarăşi se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucţie pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puţin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...

Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!